Axis – Robert Charles Wilson

Imi este greu sa scriu despre “Axis“. Am avut norocul sa citesc aceasta carte dupa ce in prealabil citisem inca vreo trei volume semnate de Wilson care imi placusera foarte mult. Spun asta deoarece “Axis” este un pic altfel. Cred ca expresia cea mai potrivita pentru ea este ‘carte ciudata’.

In principiu “Axis” este un fel de continuare a lui “Spin” (Turbion), povestea desfasurindu-se pe noua planeta Equatoria, accesibila datorita ‘arcului’ plasat in Oceanul Indian. Deasemeni intilnim conceptul virstei a patra si ‘alchimia’ genetica martiana. In rest cele doua carti sint total diferite. “Axis” nu are nimic de a face cu marile idei si concepte din “Spin”. Nu spun ca lipsesc, insa in mod clar sint mai putine, insa cu o alta orientare, ‘aliana’.

Marea diferenta stilistica este data in primul rind de povestirea la persoana a treia. Pentru mine chestia asta nu a picat prea bine fiind obisnuit de forta cu care Wilson isi creeaza personajele la persoana intai. Probabil ca aceasta solutie a fost aleasa pentru a jongla cu mai multe fire narative si detalii. Romanul urmareste doua planuri, Lise / Turk si Isaac / Avram care converg catre un punct climactic aflat undeva in desert. Daca povestea lui Isaac si Avram poate fi vazuta ca o parafraza a povestii biblice legata de jertfa suprema (avem si un fel de Mesia martian), povestea lui Turk si Lise este o calatorie a maturizarii si a cunoasterii de sine. Wilson continua povestea fanatismului, insa de data asta insa pe partea fanatismului stiintific manifestat de savantii un pic obsedati sau scapati pe aratura care vor sa inteleaga lucruri de neinteles cu orice pret, mai ales daca pretul este platit de altii. Planul Isaac / Avram are forta, insa nu pot spune acelasi lucru despre Lise / Turk. Lise pare prototipul unei giste cam rafatate, casatorita cu un barbat cam prostanac, care isi ea lumea in cap datorita vietii plicticoase pe care o duce cu acesta. Turk este un pierde vara fara prea mari batai de cap, baiat bun dealtfel, un fel de James Bond somer,  mai linistit, in stand-by. Una peste alta, fata pleaca cu Bond-ul sa-si caute tatucul disparut acum multi ani, o motivatie prezentata destul de neconvingator in acest caz. In final se intimpla ce se intimpla (destul de original insa prea spectaculos), Avram se dovedeste a fi un cretin, Lise isi da seama cum e cu gisca, iar Turk… are un acces de noblete.

Dupa “Spin”, pentru mine “Axis” a fost o semi-dezamagire. Cartea este scrisa bine, insa lipseste acel nerv pe care Wilson il demonstreaza la persoana intai. De citit se citeste relativ usor, dar am tot asteptat ideea, intorsatura, lovitura… care nu a venit. In comparatie cu predecesoara, cartea de fata pare plata, uneori plictisitoare, mai ales dupa ce treci de trei sferturi si inca astepti marea chestie ‘Spin-oasa’. Desi este mai mult un roman de personaje, nu am inteles ce vor Lise si Turk de la mine, care-i rostul lor in economia romanului.  Ideea de baza prezentata/explicata la final pare destul de trasa de par, nesatisfacatoare si cam ineficient-complicata gratuit generind oarece probleme de credibilitate pentru ‘ipotetici’.

In loc de concluzie: un sequel ciudat, neconvingator, clar sub nivelul lui “Spin” si a altor scrieri semnate de Wilson.

Nu pot decat sa adaug ca exista si dreptate pe lumea asta.

Plus in pregatire :

Am mai vazut si un Card, dar ma cam lasa rece autorul asa ca nu mai aduc aminte.

Tocmai am terminat AXIS si sentimentele sint amestecate. Nu ma intelegeti gresit, cartea nu e rea, insa cand o compari cu SPIN (si nu ai cum sa nu o compari pentru ca este urmarea directa), lucrurile nu mai sint asa de roze. Dupa lectura “suculenta” numita SPIN, AXIS pare mai degraba un interludiu decat o continuare. Cel mai tare m-a mirat faptul ca Wilson s-a apucat sa scrie continuarea la persoana a treia (SPIN este la persoana intai, chestie care a i-a venit ca o manusa autorului), pierzand destul de mult din profunzime. In sfarsit poate sint eu prea pretentios, insa eu zic ca pretentiile ar fi justificate avand in vedere calitatile primei parti…

Parerea mea.