Cititor SF

Atelier Kult lanseaza un nou concurs de scrieri fantastice cu data limita 2 Noiembrie 2009.

Tema este libera iar textele trebuie sa se incadreze intre 8 si 20 de pagini standard (2000 de caractere pe pagina).

Premiul este in valuare de 200 USD si se va acorda pe baza notelor obtinute.

De avut in vedere ca autorii trebuie sa comenteze si sa noteze celelalte texte intrate in concurs.

Later Edit – Un nou episod din ciclul “Tritonic forever!” . E Zully acum, si nu mai e nici macar comic.

***

Pentru cei doritori sa vada cum a iesit banda desenata dupa romanul lui Stephen King, “The stand”, tradusa la noi la Editura Nemira sub numele de “Apocalipsa” aveti aici un link dragut cu primul numar gratis. Desenatorul este  Mike Perkins nominalizat la Premiul Eisner, un fel de Oscar al industriei comics-urilor americane. Aici aveti mai multe detalii pentru cei mai curiosi din fire.

***

Cam tarziu de acum, insa as vrea sa avem in vedere ca cei ce administreaza site-ul Atelier Kult, un loc in care scriitori de fantastic isi pot masura fortele si pot primi critici cu inima deschisa au lansat primul lor concurs. Din pacate termenul limita a fost ieri, 16 martie ( ce repede parca trece si luna asta) insa se merita sa va faceti cont si sa stati cu ochii pe ei.

Cerintele pentru a intra in cursa au fost :

-maxim 10 pagini standard, 2000 caractere/pagina

-tema este la alegere in cadrul genurilor cunoscute (SF, F, H).

-fiecare participant trebuie sa comenteze si noteze celelalte texte aflate in concurs.

Premiul cel mare consta in 200 de USD pentru textul care obtinea cel mai mare punctaj si un premiu de 100 USD unui text ales de ei, administratorii atelierului. Autorii primelor trei texte trimise, pentru concurs sau in afara concursului, ar urma sa primeasca o carte la alegere.

Ce rau imi pare ca nu am fost pe faza. Oricum probabil ca asemenea concursuri vor mai fi, asa ca noi vom sta cu  ochii pe ei si va vom anunta si pe voi.

***

In Jurnalul de  weekend am avut parte de un articol imbucurator pentru fanii SF dar si pentru editori. Se pare ca pe baza datelor obtinute de la  Diverta genul sci-fi si fantasy are parte de un trend scendent  fata de anii precedenti. Din cate se vede eforturile editurilor angrenate in promovarea acestui curent literar nu au  lasat reci cititorii, astfel incat cresterea a fost de mai bine de 300% in anul 2007 spre deosebire de cel precedent.

In 2008 chiar daca lucrurile s-au miscat mai incet, deh, inceputul de criza, s-au cheltuit pe romanele de profil  nu mai putin de 700.000 de lei adunati din intreaga retea Diverta, preconizandu-se ca 2009 sa bata aceste recorduri. Acum  depinde si de ce vor face editurile si cum vor sti sa-si gestioneze fiecare avantajele.

Rao bate deja toate recordurile cu site-ul lor aflat in constructie de aproape trei luni de zile. Strategie adevarata, nu gluma!

Si desi articolul cuprinde si unele erori, vezi de exemplu fraza de la paragraful “Edituri” unde  se spune ca Dune este tiparita de cei de la Tritonic !!!cred ca au ramas muti de uimire si ei, ca nu aveau idee ce fac cei de la tipar pe la spatele lor, si dovedeste cunostintele “subtiri” in domeniu ale autorului articolului, cred ca cifrele date publicitatii sunt in final cele care conteaza.

Multumim inca odata persoanei amabile si saritoare care ne-a atras atentia asupra acestui articol.

***

Recent am prins o reclama culturala pe un anumit post de radio. In ea era vorba de aparitia recenta in cadrul Editurii Humanitas Multimedia a cd-ului cu povestire lui Edgar-Allan Poe, Prabusirea Casei Usher in lectura lui George Motoc. Mai multe detalii (vad ca intre timp au mai updatat continutul) gasiti pe adresa de web a editurii, iar un fragment din continutul audio al cd-ului puteti asculta si aici.

***

Rumoare mare zilele astea pe blogurile externe. Cei de la SciFi Channel au decis sa-si schimbe imaginea urmand a fi cunoscuti de acum incolo ca  SyFy Channel.  Din comunicatul oferit denumirea ramane practic, din punct de vedere fonetic, identica, insa noul brand nu se va mai limita doar la serialele si filmele cu trimitere directa spre sci-fi-ul clasic. Din ce se precizeaza isi doresc o marire a audientei atat prin schimbarea grilei de programe cit si a identitatii postului, pe multe dintre blogurile de afara vehiculandu-se observatia ca de fapt eticheta Sci-fi constituie un impediment in promovarea viitoare a canalului tv si in loc sa se modifice perceptia s-au hotarat sa schimbe, in mod nefericit, denumirea.

Se pare aceasta “miscare” se cam inscrie in trendul general de decadere a sf-ului american datorat consumerismului facil excesiv. Oricum, rusinica! Rusiniiiicaa!!!

Via Jeff Vandermeer

***

Si in final  avem parte de niste  discutii la “limita” intre cei implicati in noua asociatie SRSFF si bloggeri “de rind” dar nu numai. Reactiile nu au intarziat sa apara aici si aici.

“AtelierKult – Povestiri fantastice” este una din antologiile propuse fanilor avizi de imaginar romanesc de editura Millennium Press si ingrijita de Michael Haulica. AtelierKult, de fapt, este un forum online năşit, din 2003, de Bogdan –Tudor Bucheru si Catalin Sandu, prin care s-a urmarit construirea unui cadru propice scriitorilor tineri dornici de afirmare dar si un spatiu prietenos pentru cei consacrati, unde sa-si poata publica scrierile spre a fi comentate si dezbatute de restul membrilor. Pe scurt, este vorba de un cenaclu online, ce prin usurinta accesarii din orice colt de tara, depasindu-se cu success barierele geografice oferea posibilitatea afirmarii, si recunoasterii, in zona scrierilor science fiction, fantasy si chiar horror. Denumirea Kult, insa, are origini mai vechi. Ea este preluata cu acordul scriitorul Costi Gurgu reprezentand de fapt titulatura cenaclului infiintat in 1998 din care facea si acesta parte, impreuna cu Florin Pîtea, Ana-Maria Negrila, Jean-Lorin Sterian, Bogdan –Tudor Bucheru si, ulterior Horia-Nicola Ursu. Stradaniile cenaclului au fost recompensate prin publicarea unor serii de antologii de tip share-world, prima fiind “Cronicile sangelui” (Editura Prologos, 2001) urmand “Vremea demonilor” (editie speciala a revistei Fictiuni, nr.5) si antologia “Radharc” (Millennium Press, 2005).

Antologia incepe in forta cu Oana Frantz si “Eu si un caine” ce te prinde rapid, si prin usurinta comunicarii ideilor te conecteaza cu naturalete in universul semirobotizat imaginat de aceasta. In “Ispitirea calugarului Chapta“, Liviu Radu continua in acelasi ton, insa de aceasta data cu o povestire plasata intr-o lume a zilele noastre si cu un subiect, actual chiar si la momentul de fata, subiect exploziv la propriu si la figurat. “Soiurile de peste” a lui Florin Pitea nu m-au prins in mod special, mai ales datorita limbajul folosit, insa trebuie sa recunosc ca finalul este bine lucrat si gandit. Paul Tudor in “Modelul” construieste una dintre cele mai consistente lumi din antologie, cei drept a si folosit mai mult spatiu decat restul, imbinand elemente usor erotice, indeajuns cat sa nu devina suparatoare, cu o intriga destul de originala si un final pe masura. Eduard Pandele aproape nici nu-l simti cand trece pe linga tine cu “Privindu-l murind“, una dintre cele mai scurte povestiri ale antologiei, insa numai bine te pregateste pentru “Ultima versiune” a lui Silviu Genescu, ce combina cu dexteritate elementele de cibernetica cu teoriile lui Stephen Hawking despre timp, urmarind soarta si reactiile unui asemenea calator temporal confruntat cu o problema neasteptata.

Daca pina acum au predominat subiecte presarate de elemente futuristice, gen roboti, androizi, computere evoluate, creionandu-se lumi cu radacini puternice in curentul cyberpunk, registrul se schimba venind si randul povestirilor fantastice prin Catalin Sandu aflat “In cautarea zborului” si Bogdan-Tudor Bucheru cu “Iroquis“. “In cautarea zborului” accentueaza discriminarea la care sunt supuse deseori persoanele cu anumite handicapuri si destinul tragic pe care il pot avea uneori cind societatea nu le intelege nevoile si unicitatea.Iroquis introduce cititorul intr-o lume a cautatorilor de aur si comori dispusi la orice pentru a-si atinge visul de inavutire, localizata geografic in zona Montreal-ului si temporal in perioada in care povestile vracilor indienii inca mai puteau fi crezute. “Cyclone” de Bogdan Gheorghiu revine in acelasi univers cibernetic, asemanator celui construit de William Gibson, cu mesageri de date copiate pe softuri neuronale, insa modul de expunere ales, nu stiu daca este cel mai fericit, cu o predominanta a propozitiilor si ideilor de constructie foarte scurta. Dupa Ben Ami, ce schiteaza o povestire scurta in care nu avem ocazia sa ne convingem cu adevarat de talentul sau, suntem introdusi in universul “Femeii de succes” a Roxanei Brînceanu, o poveste cu cap si coada, ce analizeaza aspectele emotionale ale unei femei ce a reusit in viata prin munca neintrerupta, intr-o societate viitoare. Despre Marian Coman am mai vorbit recent, scrierea “Sevăn” e reusita si intriganta, te atrage prin necunoscutele ei, insa nu stiu cat de inspirata este prezenta sa aici, ea fiind de fapt punctul final al cartii “Nopti albe, Zile negre“, avandu-se in vedere ca poate restul cititorilor nu o vor intelege cu adevarat daca nu au citit cartea. Cartea se incheie cu “Vremea zapuselii” a lui Michael Haulica, ce apare sub forma unui tribut inchinat lui William Gibson atat prin subiectul abordat cat si prin numele personajelor.

Tragand linie, avem in fata o antologie bine construita cu texte atragatoare si elaborate cu migala, ce familiarizeaza cititorii romani cu scrierile de ordin science fiction si fantasy ale scriitorilor autohtoni. Procentajul povestirilor reusite fiind de peste 85% cred ca putem conchide cu usurinta succesul antologiei si situatia in care nimeni nu va regreta ca o are in biblioteca sa. Trebuie, de asemenea, sa mai precizez ca, daca pina acum aveam o serie de reticente fata de scriitorii romani, lecturile din ultima vreme mi-au deschis o lume complet noua, si au reusit performanta de a nu ma dezamagi pina la momentul de fata. Vom vedea in continuare ce va mai fi.

La prima vedere cartea apare sub forma unei culegeri de mai multe povestiri adunate din portofoliu autorului de la inceputul carierei si pina la momentul tiparirii. Initial, am crezut ca nu exista neaparat o legatura intre ele, putandu-le citi si separat, insa finalul, care este destul de surprinzator si bine gandit mi-a aratat ca ma insel. Unele personaje si intamplari pot avea o existenta de sine statoare, autonoma, insa cateva din povestiri se inlantuie armonios spre un tot unitar de o viziune deosebita.

Pentru cei care nu stiau, Marian Coman are un trecut plin de reusite, in masura in care le putem numi asa, in domeniul literar debutand intr-un supliment al ziarului Evenimentul de Iasi ( pe vremea cand era, este vorba de Supernova) inca din anul 1995. Notabile sunt aparitiile din “Romania SF 2001” (editura Prologos, 2001), “Quasar 001″ (Media –Tech, 2001, acest James Bond al sf-ului iesean, doar ca de aceasta data fara alte sequel-uri), si articolele din revistele electronice “Noesis” si “Liternet” in anul 2002, si “Alte lumi, Alte legende” (Media- Tech, 2002), si a continuat cu “AtelierKult: Povestiri fantastice” (Ed. Millennium Press, 2005), “Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri” (Ed. Tritonic, 2006) şi “Millennium Est” (Ed. Millennium Press, 2007). Aparitiile cele mai recent ar fi, “Nopti albe, zile negre” in 2005, cartea de fata, pentru care a si primit “Premiul Kult” in 2006, “Testamentul de Ciocolata” in 2007 si “Teoria flegmei. Apel la mitocănie” in 2008, toate la Editura Tritonic. De mentionat ar mai fi ca a mai primit si “Premiul de incurajare” al “Conventiei Europene de Science-Fiction Eurocon 2006“, ce s-a tinut la Kiev, in Ucraina.

Pentru mine nu ar fi chiar primul meu contact cu scrierile lui Coman, recent a fost publicata electronic pe site-ul revistei Nautilus, povestirea “Usa de la baie“, in limba engleza, in care suspansul si necunoscutul se imbina intr-un mod destul de fericit, obtinandu-se o atmosfera apasatoare, ce, in opinia mea a ramas, one of the best, so far. “Aventura” lecturarii “Nopti albe, zile negre” nu a inceput prea bine, de fapt, mare deranj nu a fost dar se merita amintit cand dintr-o carte lipseste o pagina de la Cuvantul inainte semnat de Michael Haulica ( pisici nu am, de fapt nu personale, si postasu` nu cred ca era chiar asa de indragostit de carte incat sa-mi fure pagina). Trecem peste.

Din cate am observat de-a lungul lecturii, scriitorul poate gasi surse de inspiratie in orice situatie, in orice fapt neinsemnat al cotidianului romanesc. De la pacienti din spitale psihiatrice, taranii puternic inradacinati in rutina satului, prieteni vechi din studentie, biciclete demonice, spirite din baie, personaje desprinse din universul cyberpunk avem conturata o lume stranie ce prin actiunile si trairile actorilor te pune pe ginduri. Meritul scriitorului Marian Coman este ca in cateva cuvinte reuseste sa creioneze lumi si situatii mai mult decat credibile, populate de personaje ale caror zbucium interior si nazuinte sunt puse in prim plan. Mi-a ramas in minte povestea cu mosul senil pe care-l compara copii mereu cu omul gogoasa, al carui sfarsit se ridica la inaltimea nebuniilor ce-l chinuie pe saracul om, in acelasi timp Degetele ( pe care o si puteti citi online) proiectandu-ma direct in lumea copilariei mele intr-un univers demult uitat. Stiinta scriitorului sta in viziunea de a construi povesti avand ca surse de inspiratie un fapt concret o situatie, un eveniment, neincercand sa sparga tipare sau sa ne impuna un stil literar vizionar lipsit de esenta, totul fiind imbracat in imagini bine cladite.

Acum, am mai cautat si alte pareri si am vazut ca nu toata lumea a inghitit cartea si unii au capitulat dupa primele pagini. Intradevar constructia capitolelor, impropriu spus capitole, e un pic mai deosebita, exista unele insemnari, gen mici interludii in care sunt prefatate sau nu evenimentele din povestile ce urmeaza, insa este important sa ajungi pina la final pentru a intelege legatura si a observa intreaga panorama. Din punctul meu de vedere a fost o carte buna care nu a avut timpul sa ma plictiseasca si nici nu mi-a trezit imboldul de a o lasa din mina, punctul de atractie fiind, recunosc, invelisul de supranatural si fantasy prezent la discretie. Insa, dupa cum spunea un mare filosof, De gustibus et coloribus, non disputandum, opiniile putand diferi de la o persoana la alta.