Cititor SF

Piesa de rezistenta a numarului de fata o constituie nuveleta “Lion Walk” de Mary Rosenblum. Si nu, nu e vorba de povestirea(excelenta de altfel)  intalnita in Nautilus, si apoi in Dozois-ul 3 la noi, scrisa de Benjamin Rosenbaum. O mica confuzie tot a fost pentru ceva timp in mintea mea, pina am cercetat si m-am edificat definitiv.

Totusi este piesa de rezistenta propusa de editori si nu si in realitate. Sau poate asa sunt scoase in evidenta nuveletele pe coperta. Desi eu as crede mai mult in autenticitatea primei variante ca doar si “Uncles Bones” e tot nuveleta. Ei bine, nu prea m-a impresionat. E o poveste cu usoare tente ecologice, cu o eroina careia ii place foarte mult ceea ce face si nu se da in laturi sa mai sara peste principii atunci cind situatia o cere. Ne gasim intr-un viitor in care Statele Unite fura caimacul turismului european, prin rezervatiile populate de animale rezultate in urma clonarii sau manipularii genetice. Intr-o asemenea rezervatie au loc o serie de atacuri mortale ale leilor asupra unor tineri care nu aveau ce cauta in interiorul perimetrului foarte strict securizat. Pina la final misterul se evapora si aflam exact motivatiile si cei implicate in spatele acestor atrocitati. Este un text fara vreo idee neaparat inovatoare, scris bine nu zic nu, si cu destule pagini (cam multe) pina la punctul culminant. Cred ca multi nu ar avea rabdare sa-l duca pina la capat. Autoare nu s-a zgarcit deloc cu scrisul, desi se putea renunta la unele paragrafe fara vreo jena.

Larry Niven in “Pasing Perry crater base, time uncertain” ofera cu generozitate o mostra a talentului sau intr-o singura pagina de Asimov`s. Un text in care extraterestrii trec pe linga Luna si constata ca oamenii au lasat in urma o baza spatiala parasita. Asa da..

Will McIntosh in “Bridesicle” abordeaza o premisa interesanta. Ce s-ar intampla daca oamenii ar putea fi criogenati sute de ani pentru a fi treziti apoi si aruncati direct intr-o altfel de  realitate. Pe linga faptul ca nu foarte multi isi permit sa le ofere la loc o viata normala, acestia intai trebuie sa faca fata unui serviciu de matrimoniale. Ideea mi s-a parut deosebita si cel putin jumatate din povestire are un tonus intrigant, care te tine atent si conectat la evolutia lui. Spre final parca scriitorul nu s-a hotarat exact ce sa ne ofere si se mai slabeste usor-usor ritmul. Ideea nu a fost rea, dar se putea si un final mai bun. Read more…

Numarul de fata este si primul pe care il tin vreodata in mina in forma sa originala. Mai am cateva imprumutate, dar m-am hotarat sa incep cu cel mai recent.

O parte considerabila din revista de fata ce debuteaza cu un editorial pe aceeasi directie este dedicata unui scriitor pe care l-am intalnit in best Sci-fi-ul Dozois #1 aparut la Nemira si a carui povestire nu m-a incantat prea tare. Mi s-a parut excesiv de lunga si presarata de idei banale.

Totusi pentru revista Asimov`s, James Patrick Kelly ofera cate o povestire pe an, colaborare inceputa cu nu mai putin de 25 de ani de zile in urma. Primaul sau text din iunie a fost publicat in anul 1984, “Saint Theresa of the aliens” fiind si prima  sa povestire nominalizata la premiul Nebula. Totusi debutul lui Kelly in revista s-a produs cu un an mai devreme in 1983 cu povestirea, “Still Time” despre un barbat convins ca bunker-ul pe care l-a construit il va ajuta sa supravietuiasca razboiului nuclear. Doar ca ce te faci cand rachetele sunt lansate pe neasteptate?!

In 1995 Kelly a dat lovitura cu nuveleta “Think like a Dinosaur“, care a obtinut Reader`s Award, Sf Chronicle Award si primul sau Hugo Award. “Itsy Bitsy Spider” din 1997 a fost recompensata cu Locus Award si a fost pe lista nominalizarilor la Hugo si Nebula. Un alt Hugo a mai primit si nuveleta din 1999, “1016 to 1” si cel putin trei dintre textele sale din iunie au fost finaliste la premiile majore din industrie.

Trec rapid mai departe fara a acorda prea multa atentie articolului lui Robert Silverberg despre o carte fantasy “My life in the Bush of Ghosts” . Carte ce apartine scriitorului nigerian Amos Tutuola (1920 – 1977) si publicata in 1954 pentru prima data. Se pare ca romanul este odiseea unui copil de 7 ani care reuseste sa scape de traficantii de sclavi si sa se refugieze intr-o lume supranaturala cunoscuta ca The Bush of Ghosts.

Dupa cuvintele de bine ale scriitorilor de pe coperta despre James Patrick Kelly, debuteaza si povestirea acestuia, “Going Deep” (puteti sa va faceti o idee citind aici un fragment din ea). Intr-o colonie spatiala din anul 2159 o tanara de treisprezece ani trebuie sa se confrunte cu intilnirea dureroasa a mamei tocmai inapoiata dintr-o calatorie spatiala. Este momentul cel mai propice pentru ca tanar sa afle motivele pentru care a fost lasata in grija tatalui si ce planuri de viitor o asteapta. Un text bun, mult mai reusit ca cel din Dozois, creionandu-se un personaj central cu care se poate empatiza usor. Iar faptul ca Marishka se afla in pragul maturizarii complica si mai mult lucrurile. Read more…