Ann si Jeff VanderMeer au pus-o de o noua antologie. Aceasta va aparea la Ministry of Whimsy Press, imprintul lui Jeff ce fusese trecut pe linie moarta o perioada.

La antologie au fost invitati sa scrie peste 80 de scriitori. Fiecare dintre ei a fost contactat prin email si li s-a dat sarcina sa raspunda la intrebarea “Cine sau ce este Last Drink Bird Head”?! Dupa cum v-ati dat seama acesta este si titlul antologiei editate de cei doi, Last Drink Bird Head.

Totul in mai putin de 500 de cuvinte. Unii au dat curs invitatiei, altii s-au facut ca nu au primit mail-ul. Se pare ca incasarile vor fi donate integral site-ului ProLiteracy.org.

Printre numele grele care au contribuit la proiect pot fi amintiti: Peter Straub, Caitlin R. Kiernan, Gene Wolfe, Hal Duncan, Jeffrey Ford, Stephen R. Donaldson, K.J. Bishop, Michael Swanwick, Daniel Abraham, Jay Lake, Liz Williams, etc.

Astfel pe rind, Last Drink Bird Head este un muzician de blues, un artist performer, un tip de alcool, un oras in Texas, chiar si un cintec fredonat de fetite cercetase in Antarctica.

O petrecere tematica Last Drink Bird Head va avea loc la World Fantasy Convention din San Jose, de pe 29 octombrie. Ann & Jeff VanderMeer vor fi invitati de onoare, sarbatorind lansarea noului roman Finch, cea mai recenta aparitie din seria Ambergris, cartea Booklife, si nu in ultimul rand antologia Last Drink Bird Head.

Se anunta ca cel putin 20 de autori care au semnat texte in antologie vor fi prezenti la eveniment pentru a acorda autografe. Si un alt aspect interesant, 10% din incasarile romanelor Finch si Booklife vor merge catre organizatia caritabila a World Fantasy Convention 2009.

Tot in cadrul petrecerii, va avea loc si prima editia a premiului Last Drink Bird Head Awards, inminat de cei doi soti, Ann si Jeff V. Acesta va fi acordat pe baza voturile oferite de un jur constituit in Elvetia ce va analiza o serie complexa de criterii. Castigatorii vor primi un trofeu LDBH, un certificat de premiant si probabil, o ciocolata.

Citeva instantanee din antologie :

Si mai multe detalii si imagini pe blogul scriitorului.

“The Exquisite Corpuscle”

Frank Wu impreuna cu Jay Lake si-au unit fortele si au editat de-a lungul a 3 ani de zile o antologie intitulata “The Exquisite Corpuscle“, publicata la Fairwood Press. Din ceea ce au afirmat editorii povestirile cuprinse in antologie sunt mai mult decat o insiruire fara vreun sens, ci dimpotriva, avem in fata o versiune literara a jocului “Telefonul fara fir”.

Totul a pornit de la un tablou realizat de Frank Wu si inminat lui Gary Shockley ce a scris o poveste inspirat de catre imaginea respectiva, pentru ca apoi textul (fara tablou) sa ajunga la Tim Pratt (nominalizat la Hugo printre altele) ce a trebuit sa construiasca un poem. Si experimentul a mers mai departe pe acelasi principiu, fiecare scriitor lucrand intr-un mediu cu totul nou fata de persoana dinainte.

Astfel s-a stabilit un lant pe trei ramuri de catre 7 oameni fiecare, la care s-a adaugat apoi Jay Lake ce a scris o poveste pentru a uni toate cele trei ramuri la un loc. O ultima imagine incheie apoi antologia. Cele 22 de persoane prezente sunt : Kenneth Brady, Alan DeNiro, Richard Doyle, Michaela Eaves, M.C.A. Hogarth , Michael J. Jasper, Jay Lake, Aurora Lemieux, Kristin Livdahl, Mary Anne Mohanraj, Tim Pratt, Bruce Holland Rogers, Benjamin Rosenbaum, Nigel Sade, Maia Sanders, Heather Shaw, Diana Sherman, Gary W. Shockley, Christina Sng, Matt Taggart, Greg van Eekhout, Frank Wu.

Mai multe detalii gasiti si aici.

“Fast Ships and Black Sails”

“Fast Ships and Black Sails” editata de Jeff si Ann VanderMeer, despre care am avut ocazia sa citesc si in numarul free din Locus, a fost lansata de curind la publisher-ul Night Shade Books. Tema antologiei este pirateria asa ca iubitorii de aventuri pe mare, de vanatori de comori, intrigi, umor de buna calitate, pericole ce insotesc personajele la tot pasul, prazi din cele mai exotice si mai variate se vor delecta in mod sigur cu povestile alese de cei doi editori.

Jeff si Ann VanderMeer promit ca cei ce vor parcurge cartea de fata, dupa ce vor naviga inainte si inapoi in timp alaturi de eroi si vor fi martori la intamplarile lor originale, vor reusi sa mearga si sa vorbeasca (probabil este inclus si cursing-ul specific) intocmai ca un pirat autentic.

Dintre autorii antologiei ii putem numi pe Naomi Novik, Garth Nix, Carrie Vaughn, Dave Freer, Michael Moorcock, Eric Flint, Kage Baker, Sarah Monette, Elizabeth Bear, Steve Aylett, Conrad Williams, si lista nu se sfarseste aici.

Tinand cont ca majoritatea review-urile au fost pozitive, chiar daca nu neaparat in privinta scriitorilor mai renumiti, in mod cert avem in fata o antologie solida si bine construita asa cum ne-a invatat pana acum familia VanderMeer.

“Fast Forward 2″

Antologia “Fast Forward 2” este editata de Lou Anders, cuprinzand povestiri ale scriitorilor Paul Cornell, Kay Kenyon, Chris Nakashima-Brown, Nancy Kress, Jack Skillingstead, Cory Doctorow si Benjamin Rosenbaum, Jack McDevitt, Paul McAuley, Mike Resnick si Pat Cadigan, Ian McDonald, Kristine Kathryn Rusch, Karl Schroeder si Tobias S. Buckell, Jeff Carlson. Textele scriitorilor nu au putut fi clasificate intr-o tema anume astfel incat au fost adunate in  antologia de fata,  iesita de sub tipar la publisher-ul Pyr.

Nuvela lui Cory Doctorow si a lui Paolo Bacigalupi, in care se incearca sa se imagineze cum ar arata razboale intre civilizatiile bazate pe nano-masinarii ce se inmultesc prin replicatie proprie, aflate la ani lumina distanta unele de altele, atunci cand diferiti naniti lupta pentru a vedea care vor reusi sa converteasca primii universul intr-un urias computronium, tocmai a fost lansata sub format de drepturi Creative Commons. Iar fragmente din textele “Catherine Drewe” de Paul Cornell, cel care l-a readus pe Doctor Who in lumina reflectoarelor din nou prin textele sale, si “The Gambler” a lui Paolo Bacigalupi.

Tobias Buckell si Karl Schroeder au colaborat la “Mitigation”, un thriller sci-fi militar ce urmareste problemele geopolitiic globale si a bancilor de date genomice. “Eligible Boy“, a lui Ian McDonald, ce se reintoarce in viitorul fracturat al Indiei, despre care a vorbit in romanul nominalizat la Hugo, River of Gods, exploreaza teme ca genocidul de sexe intr-o era cu probleme demografice.

Mai multe detalii despre scriitorii prezenti si cine si de ce au apreciat antologia, aici.

Alistair Rennie

Bibliografie :

BleakWarrior Meets the Sons of Brawl – Weird Tales – 2008

A Doom of My Own – Electric Velocipede #15 – 2008

Recalled to the Wrath of Penda – Fabulous Whitby (ed. Liz Williams si Sue Thomason) – 2008

The Gutter Sees the Light That Never Shines – The New Weird (ed. Ann si Jeff VanderMeer) – 2008

The Coup De Grâce – Shadowed Realms #11 – 2006

Il Duca di Cesena – Electric Velocipede #10 – 2006

***

• Ai putea sa ne spui cateva cuvinte despre ce faci acum, daca lucrezi la ceva? Eram curios cum de te-ai hotarat sa scrii povestiri, si daca ai de gand, in viitorul apropiat sa ne delectezi cu vreun roman plasat in acelasi univers fantastic ca povestirea “The Gutter Sees the Light That Never Shines”?

Da, lucrez la ceva asemanator povestirii din antologia New Weird, un roman in care Meta-Razbonicii sunt in prim plan. Deci, cu alte cuvinte, este plasat in aceeasi lume a povestii “The Gutter Sees the Light That Never Shines”, ce o mai descriu si in povestea din editia curenta a revistei “Weird Tales” (#351), si se intituleaza “BleakWarrior Meets the Sons of Brawl”. Pot spune ca acest proiect mi-a ocupat o parte considerabila de timp in ultimul an cu aproximatie si prin urmare nu am mai scris nicio povestire scurta de ceva timp.

Modul in care am ajuns sa scriu povestiri scurte este probabil des intalnit printre cei mai multi autori ce surprind science-fiction-ul in scrierile lor. Povestirile scurte sunt o parte importanta a canonului genului. Si, prin urmare, daca citesti des sci-fi, povestirile devin o parte integranta a experientei lecturii, si, daca scrii exista o sansa destul de ridicata ca ele sa devina, de asemenea, o parte integranta a scrisului. Exista la momentul de fata pe piata o gama larga de reviste si antologii ce se concentreaza in mod special pe genuri, oferindu-ti sansa de a te putea axa pe ce te intereseaza. Cred ca am inceput sa tintesc spre asa ceva doar pentru ca era acolo, totul intamplandu-se aproape instinctiv fara a planui ceva.

• Poti numi cativa din scriitorii care ti-au placut si te-au inspirat sa scrii povestiri pe cont propriu? Iti place asa de mult sa scrii fantasy incat nu iei in calcul ca intr-o zi vei scrie povestiri cu subiecte science fiction, space opera, genul asta de scrieri ?

Am inceput sa citesc fantasy si horror de cind eram prea mic sa inteleg mare parte din ceea ce citeam. Insa acei primi scriitori pe care i-am citit au fost cei care m-au convins sa scriu, si cei mai importanti ar fi James Herbert, Robert E. Howard si Michael Moorcock.

Am citit tot ce a scris Herbert pina la “The Dark” si, in acelasi timp, citeam povestile cu Conan a lui Howard’, ce m-au introdus in cele scrise in colaborare cu Lin Carter, L. Sprague de Camp sau chiar separat de catre acestia.Citindu-l pe James Herbert am ajuns sa parcurg carti si de Guy N. Smith si Shaun Hutson. Apoi m-am extins catre un horror mai cerebral. “Salem’s Lot” a lui Stephen King’ a fost o piatra de temelie pentru mine, “The October Country” de Ray Bradbury, “King Rat” de William Kotzwinkle, si doua, trei chestii de Clive Barker ce m+au depasit la momentul respectiv. In ceea ce priveste fantasy-ul, povestile Earthsea ale Ursulei Le Guin au fost extraordinar de inspiratoare. Tot ce a scris Moorcock a fost o piatra de temelie, si inca mai este. Cam acestia ar fi scriitorii de care imi amintesc cel mai bine si care mi-au starnit dorinta de a si scrie.

Este usor de observat ca gravitez mai mult spre partea de fantasy si horror decat spre science-fiction, acestea fiind si zonele in care imi place cel mai mult sa-mi plasez povestirile. Aspir spre o scriere dark fantasy mai mult decat orice pentru ca acolo ma conduc instinctele. La momentul de fata, imi este greu sa-mi imaginez ca voi scrie ceva ce sa cuprinda mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta, insa sunt dispus sa incerc orice, daca la momentul respectiv sunt stapanit de entuziasmul necesar pentru a duce la capat sarcina propusa.

Si, in mod cert, cred ca intotdeauna vor fi elemente de science-fiction in povestirile mele, desi cred ca vor tinde mai mult spre metafizica decat fizica.

• Cum te-ai simtit cind Ann si Jeff VanderMeer ti-au spus ca iti vor povestirea in antologia lor alaturi de alte lucrari are unor scriitori mult mai cunoscuti si mai bine cotati decat tine? Nu ti-a fost un pic teama ca povestirea ta ar putea trece neobservata de catre cititori ?

Am fost pur si simplu coplesit. Ann a fost cea care mi-a ales povestirea dupa ce am trimis-o la revista Weird Tales, ea tocmai preluand postul de editor de fictiune.La inceput, mi-a trimis un mail in care mi-a spus ca i-a placut textul insa a trebuit sa o respinga de la a fi publicata in Weird Tales din cauza continutului ce se potrivea mult mai bine adultilor. Am fost foarte incantat de mail pentru ca stiu ca atunci cind editorii iti spun ca le place un text chiar spun adevarul. Si mi-am dat seama ca aceasta extremitate a continutul destinat in mare masura adultilor ar fi putut fi o piedica in publicarea povestirii mele in revistele mari de profil, cu cititori de toate varstele

Intre timp Ann a inceput sa se gandeasca cum ar fi putut povestirea sa contribuie lsi sa se integreze in continutul antologiei New Weird, la carea ea si Jeff lucrau la momentul respectiv. A pasat-o imediat lui Jeff sa vada ce parere are si el a fost de acord. Si astfel, la o zi sau doua dupa respingerea initiala a textului pentru “Weird Tales”, VanderMeerii m-au contactat pentru a ma anunta ca o vor pentru antologia New Weird.

Reactia mea initiala a fost undeva in genul unei uluiri ce te duce cu gindul imediat ca trebuie sa fie o neintelegere la mijloc. Ma simteam ca si cum as fi jucat fotbal pina acum intr-o liga secunda si deodata am fost chemat sa joc intr-o finala de cupa mondiala. Am fost un pic stresat, insa VanderMeerii au fost cu mine pina la capat, intotdeauna prezenti pentru mine, linistindu-ma cu fiecare ocazie.

Nu am avut niciun fel de griji ca voi trece neobservat pur si simplu pentru ca era o prea mare bucurie sa pot figura alaturi de multi dintre scriitorii mei preferati.Plus ca, Jeff si Ann mi-au explicat imediat, ca din cauza ca era vorba de o povestire noua pentru public va primi mai multa atentie fata de celelalte republicate. Insa, ca sa fiu cinstit, nu am fost niciodata preocupat de aceasta idee, sperand intr-o mica masura doar, ca voi fi citit si placut macar de cativa oameni.

• Dupa cum bine stii antologia New Weird a fost publicata vara asta de un editor roman ( Horia–Nicola Ursu, Millennium Press, 2008 ), si dupa publicare, unele persone au criticat-o, afirmand ca New Weird-ul este un current nascut deja mort, cu alte cuvinte fara niciun viitor in fata. Aceeasi persoana a afirmat ca scriitori ca M. John Harrison, Clive Barker, Michael Moorcock, China Mieville, etc… vor sa scrie fantasy insa sunt prea multi si prea neconoscuti noua astfel inca sa ne mai pese de ei. Cum ai vedea tu situatia, in calitatea ta de scriitor prezent in antologie?

Ei bine, inca de la inceput trebuie sa fim de acord ca e un pic deplasat sa afirmi ca Harrison, Barker, Moorcock si Mieville sunt necunoscuti. Se numara printre cele mai mari nume ale fictiunii dupa orice standarde i-am judeca. Esti sigur ca aceasta persoana nu se referea mai degraba la mine decat la ei?

Este important de asemenea sa avem in vedere ca, in afara de Mieville, nici unul dintre scriitorii de mai sus, nu sunt prezenti in antologie ca scriitori ai curentului New Weird ci ca influente majore asupra acestuia din urma. Nu sunt sigur daca critical respective i-a introdus si pe ei in textul de respingere al curentului Weird insa locul lor nu este acolo. Fiecare din acesti scriitori luati in parte are o mare influenta intr-o varietate diversificata de zone, si in multe din cazuri, este depasit chiar si genul science-fiction si deseori chiar si fictiunea insesi.

Iar in ceea ce privestea idea ca New Weird-ul este mort, asta depinde foarte mult de ceea ce intelege fiecare ca inseamna New Weird-ul.

In mare parte eu il vad ca o descriere valida a unei tendinte in curentul fantasy ce se vrea o alternativa subversiva sau anarhica in comparatie cu formele mult mai conventionale ale fantasy-ului in forma pura, epic sau eroic. Nu prea vad situatia asa de problematica, sau ca ceva ce reprezinta o amenintare pentru formele deja existente, care, dupa cate se poate observa, trec la randul lor prin propriile faze de adaptare si modernizare. Este pur si simplu o abordare, care, ca orice alt termen generic, ofera un sumar abstract al unei game largi de lucrari individuale ce nu corespund exact cu nicio exactitate ce se doreste a fi descrisa.

Cred de asemenea ca este clar ca fantasy-ul trece printr-o faza foarte productiva de absorbtie si extindere in alte forme de fictiune in timp ce-si pastreaza forma, New Weird-ul fiind doar un simplu simptom al acestei intregi evolutii. Este o zona a fantasy-ului unde aceasta tendinta este mult mai pronuntata, desi in mod cert asemenea evolutii sunt vizibile si in alte zone.

Daca ne gindim la New Weird ca un curent, totusi, critical la care te referi are probabil dreptate. Nu este un curent si, din cate stiu eu, nu a fost niciodata unul. Ceea ce s-a intamplat a fost o intalnire a mintilor intre diversi scriitori cu o dispozitie aparte, ce au simtit ca era nevoie de a clarifica ceea ce faceau impreuna cu altii. Si, in timpul acestui act, a existat un schimb fructuos de idei ce a condus la sugestia aparitiei unei miscari ce nu s-a infaptuit niciodata. Insa firul initial al discutiei a fost foarte semnificativ prin faptul ca, in opinia mea, a semnalat o reinviere a Weird-ului ca o forta demna de luat in seama in fictiunea fantasy. In aceasta directie vad New Weird-ul ca o incarnare moderna a unei componente a fantasy-ului ce a fost intotdeauna o parte din fantasy si care,la momentul de fata, trece doar printr-o faza moderna a dezvoltarii sale.

Nu vad nimic rau in a atrage atentia asupra acestei distinctii prin acordarea unui nume sau unei categorii dupa care sa o recunoastem, si, in anumite situatii, am putea sa catalogam New Weird-ul nu pentru ceea ce este ci pentru ceea ce nu este. Se observa ca se intrepatrunde cu forme bine definite ale fantasy-ului, horror –ului si SF-ului, insa nu se inscrie in nici una dintre ele dupa vreo definitie clara. Si asta, probabil, constituie ceea ce este Weird-ul de fapt. Este un cuvant ce-l folosim pentru a descrie lucruri atunci cind ne lipsesc cunostintele si uneltele verbale pentru a le descrie cu acuratete.

Exista un alt mod de abordare pe care probabil il stapanesc mult mai bine. Cred ca lucrul ciudat la mine, personal, este ca, in multe feluri, ma gandesc ca scriu texte de spada condimentate cu magie unde aceasta din urma este inlocuita de notiuni metafizice false sau comparatii exagerate ce sunt vazute in textul de fictiune ca si conditii reale ale naturii. Daca asta se constituie intr+o specie de New Weird atunci nu am nimic impotriva, insa inca ramane o specie a genului spada si magie ( si dark fantasy si fantasy s.a.m.d.). Ideea ar fi, ca poate ceea ce numim noi New Weird nu este un gen ci doar o activitate de introducere a adjustarilor la forme deja bine conturate. Prin urmare, lucrul care este “nou” la New Weird, nu este originalitatea sa generica ci amprenta dominata cu precadere de schimbarile paradigmatice din genurile deja existente. Motivul pentru care avem un nume pentru el la momentul de fata este pentru ca asistam la o raspandire de adjustari de-a lungul intregului gen ce sunt destul de vizibile la momentul de fata pentru a le putea constientiza in intregime.

Deci, in final, poate este bine spus ca New Weird-ul este mort si nu a fost niciodata viu, in acest caz cred ca nu gresim daca-l numim un gen fantoma. Poate ca nu are o forma materiala solida, insa a creat perturbante in eter, ce au avut, si vor avea in continuare, efecte puternice si durabile.

• Ai putea sa ne impartasesti si noua, din punctul tau de vedere si din cunostintele tale, daca antologia a fost un succes printre cititorii englezi si daca a fost apreciata ca fiind una foarte buna de catre amatorii genului dark fantasy?

Da, intradevar antologia a repurtat un mare succes, si acum se afla la a doua tiparire. Am mai aflat, de asemenea, ca va si o editie poloneza in viitorul apropiat si ca povestirile din antologie sunt studiate si disecate in facultatile din S.U.A. reactiile si recenziile atat in Statele Unite cat si in Marea Britanie au fos extrem de pozitive, fiind laudata de multi sau privita cu un scepticism sanatos ce s-a adaugat acestui current de interes.

Este bine pentru curentul dark fantasy? Cred ca antologia a fost un adevarat succes din mai multe motive. Editorii au desfasurat o munca exceptionala aducandu-ne in fata o definitie concisa si un simt de consistenta la o evolutie generica, ce-i lipsea pina acum un asemenea punct de vedere critic. Pentru mine, unul dintre cele mai importante elemente ale new Weird-ului este ca nu distinge intre formele populare si literare ale fictiuni. Imbratiseaza pulpul la fel de bine ca si poezia inglobandu-le in aceeasi rasuflare a expresiei, si respectand intocmai aceste tipare, antologia fiind bine cantarita pentru ca-si pastreaza aceasta abordare prin formatul adoptat, varietatea materialelor si comentariile editoriale prezente in aceasta culegerea de texte. Se indreapta catre calitatile intelectuale si cele populare are fictiuni New Weird, si prin aceasta, ofera o gama larga de stimuli, ce nu numai ca o recomanda ca o carte buna pentru curentul dark fantasy ci si pentru fictiune, de-antregul ei.

Spun asta pentru ca este genul de text ce completeaza acele lipsuri pe care deseori le percepem ca exista intre fictiune si asa zisa literature academica sau de mainstream. Daca aceste lipsuri exista, este doar pentru ca noi ( si nu vreo autoritate omnipotenta secreta) nu le completam cind trebuie. Cred ca antologia New Weird este o carte foarte importanta ce completeaza aceste aspecte si isi indeplineste aceasta functie cu aplomb.

• Ne poti spune daca ai primit un feedback pozitiv din partea celor care te-au publicat, si daca ai observat o schimbare in reactii, un interes subit al editorilor, revistelor, media, al oamenilor, fata de tine?

Un real interes am putut observa printre oamenii ce modereaza site-urile de stiri, bloggeri, fani ai cartii si cititori ce au dezbatut online subiecte legate de textile prezente, si asa mai departe. Pot spune ca a fost extreme de multumitor pentru ca a fost ceva ce nu m-am asteptat niciodata ca se va intampla si, in mod evident, este placut sa gasesti cititorii discutand despe textele tale. Am primit si ceva atentie si din partea revistelor, ce au recenzat cartea si au dat de stire asupra lansarii antologiei. Am mai fost, de asemenea rugat, sa mai acord ceva interviuri si, prin urmare, da, a existat ceva interes, intradevar.

Insa nu exista nici un billet magic pentru a intra in fabrica de ciocolata (aluzie certa la filmul The chocolate factory ). Cred ca, atunci cind esti un nou scriitor, primul lucru de care te lovesti dupa primele publicari este ca efortul nu se termina aici, ci de-abia acum incepe de-aici inainte.

• Cred ca ai facut o treaba buna cu povestirea din antologia New Weird “The Gutter Sees the Light That Never Shines” ( Mancatorul de maruntaie intalneste lumina-care-nu-straluceste-niciodata, ed. romana ), care a fost si una dintre preferatele mele, alaturi de inca doua sau trei, si ma intrebam daca consideri ca ai surprins elemente in text ce ar putea atrage un cititor si care ar fi acestea? Actorii prezenti in povestire, actiunile lor, lumea baroca creata pentru ei sau mixtiunea tuturor acestor elemente la un loc.

Multumesc. Cred ca depinde pina la urma de cititor, insa cred ca daca esti adeptul partial al unui mix nesanatos de violenta, sex si metafizica, ai putea gasi ceva care sa-ti placa in textele mele.

Daca ar trebui sa privesc direct intreabarea ta si sa fiu obiectiv, as spune ca poate personajele, datorita extremitatii lor, ar putea avea o anumita forta ridicata de atractie. A fost destul de distractiv sa le creez si, uneori, placerea cea mai mare pentru un scriitor este de a anticipa ceea ce cititorului ii va placea mai mult, scrisul fiind ca o distractie, mai degraba, decat ca o interventie a unei anumite forte mistice de inspiratie sau creativitate, placerea fiind elementul determinant in eficacitatea oricarei munci.

Insa, ei bine, poate modul cel mai bun de a aborda povestirea mea este ca o banda desenata transpusa in proza, unde orice detaliu este descris grafic mai degraba in cuvinte decat in imagini. Deci, daca gasesti placere in benzile desenate s-ar putea sa-ti placa si povestirea mea. Si mai cred ca cititorilor ce le place stilul fantasy in principal, Manga si Anime-ul, stilizarea curentului cyberpunk, splatterpunk, o anumita ironie nihilistica ce o putem asocia deseori cu acestea, si probabil si cititorii ce le plac jocurile electronice vor descoperi o lectura placuta in textul meu. Sau daca esti interesat de incalcarea stranie a legilor biologice si fizice specifice naturii, povestirea din New Weird te-ar atrage cu siguranta.

• Ti-a trecut prin minte ca povestea fiind prea singeroasa si mult prea violenta ar putea afecta perceptia editorilor si a potentialilor cititori fata de scriitura ta?

Am fost destul de sigur ca multor cititori si recenzori nu le va placea din acest motiv, da, insa am si simtit ca restul o vor gasi atragatoare tocmai din aceste motive. Este genul de lucru ce poate influenta perceptiile intr-o directie sau alta, si inca, mai pot exista si alti cititori ce nu vor fi afectati deloc de acest lucru. Cred ca pentru editori problema se pune diferit pentru ca ei sunt invatati sa rasfoiasca tot felul de materiale avand un nivel foarte ridicat de imunitate la continul acestora.

Pot intelege cum multi oameni se dau la o parte in fata continutului explicit. Exista motive bune de estetica si tehnice pentru a se da la o pare violenta, motive ce le apreciez si uneori ader si eu la ele in alte texte pe care le-am scris. In fictiunea fantasy sau horror, subtilitatile si sugestia pot lucra mult mai eficace decat violenta, si acesta este un lucru pe care-l am mereu in vedere.

Insa, in acest caz, nu despre asta este vorba. Am urmarit creionarea unui haos maximizat si o stimulare si aplicare minima a unor constrangeri artistice. Am pus accent si pe fizicul extrem al personajelor, continutul sexual si violent devenind o necesitate estetica si tehnica a intregii povesti. Ar fi absurd sa nu am scene de violenta grafica intr-o poveste ce graviteaza in jurul personajelor brutale ce incearca sa se omoare unul pe altul cu orice pret folosindu-se de arme brutale intr-o lume violenta. Si, in mod cert, nu opereaza in vreun tipar moral si deci, inca odata, subliniez ca ar contrazice intregul scop al povestirii daca le-as fi lasat pe toate acestea deoparte, neintroduse in text.

• Aici, in Romania, este destul de greu pentru un scriitor sa traiasca doar din vanzarile cartilor sale si multi dintre ei lucreaza in domenii conexe cum ar fi traducerile de carti, ziaristica, etc. Cred ca este inca prea devreme sa vorbim in cazul tau ca poti trai din rezultatele muncii tale literare insa ai luat in considerare acest aspect? Scrisul e doar un simplu hobby pentru tine? Sau in viitorul apropiat ar putea deveni un mod de viata, ceva mult mai serios?

Cred ca scrisul este mai mult decat un hobby pentru oricine s-a hotarat sa scrie. Este o pasiune ce deseori tinde spre obsesie, insa este o obsesie buna de avut. Si incerc, totusi, sa nu scriu tot timpul. Cred ca este deosebit de important sa fii sigur ca-ti traiesti viata din plin pe cat poti, si cand vine vorba de scris, experientele tale sa fie o resursa primara pentru ideile tale, si cu cat sunt mai largi cu atat mai bine.

Poate pentru ca prefer sa ma concentrez la aici si acum in ceea ce fac, m-as gindi sa ma dedic scrisului ca o cariera in care sa-mi ocupe tot timpul, doar daca s-ar dovedi ca ar deveni o probabilitate realistica. Ca sa fiu sincer, totusi, cred ca mi-a placut intotdeauna sa lucrez la altceva departe de scris, macar cateva zile pe saptamana, pentru a ma intoarce apoi mult mai odihnit si montat pentru scris. Uneori simti ca te strange ceva si prin urmare ai tendinta sa scrii mult mai productiv. Nu exista nicio sursa de inspiratie mai mare decat sa te poti zbate sa scapi de constrangeri.

• Ai cunostinta de alti scriitori de darkfantasy/horror din Scotia, tara da de obarsie, sau Italia unde traiesti acum, pe care i-am putea citi?

Doi dintre scriitorii scotieni cu care sunt cel mai bine familiarizat sunt Hal Duncan si Neil Williamson si vii recomand cu incredere pe amindoi. Munca lui Hal este foarte indrazneata avand un scop nemaipomenit, iar Neil construieste si elaboreaza cu migala texte ireprosabile ce dovedesc o mare putere de stapanire a elementelor de limbaj. Neil a mai co-editat ,de asemenea, o antologie in care sunt cuprinse povestiri ale scriitorilor scotieni sau cu asemenea influente intitulata “Nova Scotia: New Scottish Speculative Fiction”. Alan Campbell este unul dintre scriitorii pe care doresc cu nerabdare sa-l lecturez fiind si foarte apreciat in bransa. Apoi ar mai fi Ian Banks, ce in mod sigur iti este familiar. As indemna ca oricine nefamiliarizat cu lucrarile sale non-Sf, ce contin trimiteri solide spre fantasy si horror, cum ar fi “The Wasp Factory” si “The Bridge”, sa-l citeasca cat mai repede. Alasdair Gray este unul dintre cei mai importanti scriitori ce au aparut in Scotia in secolul 20. Romanul sau “Lanark” este o alegorie sociala si politica de proportii uluitoare.John Grant ( cunoscut si sub numele de Paul Barnett) este una dintre figurile cele mai cunoscute din fictiunea Scotiana ale carui lucrari merita cu adevarat urmarite indiferent de genul abordat. Si pentru cei care prefera science-fiction-ul ii avem pe Ken Macleod si Gary Gibson.

Scotia a fost cruciala in dezvoltarea fantasy-ului si horror-ului in secolul 19, si daca vrei sa citesti materiale mai vechi ii avem pe Robert Louis Stevenson, Andrew Lang, George MacDonald, J. M. Barrie, Arthur Conan Doyle, Walter Scott and James Hogg. “Confessions of a Justified Sinner” a lui Hogg este un roman teribil si este vazut de multi ca uunul dintre cele mai bune romane scrise vreodata. Unul dintre romanele mele favourite este “The Bride of Lammermoor” de Walter Scott, ce are un element de fantasy proeminent si este unul dintre cele mai gotice romane pe care le-am citit vreodata. Scott este un scriitor de neratat pentru oricine adora sa citeasca fictiunea gotica.

Itali este mai putin prolifica la capitolul fantasy si horror, insa tinde sa fie foarte buna la thrilere, desi si fantasy-ul si horror-ul sunt destul de populare. Un om se distinge aici, asociat si el ,de asemenea,cu New Weird-ul in Italia, si anume Valerio Evangelisti, ce a lucrat la o serie excelenta de carti ce au in centru un membru al inchizitiei numit Nicholas Eymerich. Il recomand si pe el si sunt sigur ca ar fi putut fi trades pina acum in romana, tinand cont si de legaturile stranse dintre Romania si Italia. Apoi, ii avem pe marii scriitori, Italo Calvino si Umberto Eco, ce merita cercetati, daca nu ai facut-o deja.

• Citesti ceva in perioada asta sau ti-a trezit vreo carte sau un scriitor interesul in mod special ?Ai putea numi ultimele carti care ti-au placut si de ce?

Acum citesc “Thunderer” a lui Felix Gilman. Este o carte fantastica, mustind de idei marete, fiind complexa fara a fi prea inteligenta si inteligenta fara a fi prea complexa. Este o carte ce reuseste sa indeplineasca un truc destul de greu de realizat , acela de ea fi amuzanta fara a-si pierde din seriozitate. Inainte de asta am citit “The Road” a lui Cormac McCarthy ce este foarte impresionanta. Mi-a placut foarte mult stilul, proza inselator de simpla, ce, in anumite momente devine vizionara sau poetica aproape fara a se observa tranzitia. Si am mai citit de curand “The City in the Autumn Stars” de Michael Moorcock si nu cred ca am mai intalnit un scriitor modern ce scrie intr-un stil asa de arhaic atat de convingator sau mult mai frumos decat o face Moorcock. Citindu-l pe Moorcock, pentru mine, este ca si cum m-as conecta intr-un spatiu electric si as primi o unda de energie mentala. Urmatorul pe lista este Michael Cisco cu “The Traitor” ce, dupa spusele tuturor, este o carte fantastica, si prin urmare abia astept sa o pot parcurge.

Trebuie sa ajung la zi cu romanele contemporane, si prin urmare nu ma concentrez pe un scriitor anume, si de aceea imi croiesc drum printre exemplele recente sau curente de fictiune.

• Sperand ca o sa mai auzim mai multe despre tine si munca ta iti doresc mult noroc si iti multumesc ca ai avur rabdare, timp si dispozitia sa-mi raspunzi la intrebari.

Si eu iti multumesc. A fost si pentru mine o placere. 

Cam asta a fost surpriza de care tot ziceam la cele 1000 de comentarii. Pentru mine a fost o reala placere si sper ca si pentru multi dintre voi. Acum ramane de vazut. Si daca tot m-am lovit zilele astea si de numarul gratuit din iulie/august al revistei Weird Tales, transmit si linkul mai departe, poate va fi cineva interesat, click aici. Am mai pastrat si interviul in original si l-am postat sus, adica aici. ( for the english readers, avem si de-aia:) ) A se scuza, sau nu, eventualele greseli mai mici sau mai mari de interpretare.

]]> http://www.cititorsf.ro/2008/11/25/interviu-alistair-rennie/feed/ 5 http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/ http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/#comments Thu, 16 Oct 2008 21:56:12 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=617 Din cate s-a putut observa, dupa densitatea posturilor, zilele astea am fost prins in mai multe situatii si ocupatii, unele pe care le voi dezvalui la momentul oportun, altele care vor ramane doar in constiinta mea pentru totdeauna fara a fi divulgate vreodata publicului larg.

Recent Cristi Mitran din echipa bookblog mi-a propus sa-mi posteze articolul de la recenzia Antologiei New Weird coordonata de Jeff VanderMeer pe site, la sectiunea “”Scrie pe blog”", avand in vedere ca el a tradus si ceva povestiri pe acolo si lumea ar fi putut interpreta parerea lui, sau ma rog, nici el nu a vrut sa existe niciun fel de dubiu.

Astfel, joi, 17 octombrie, a aparut pe bookblog, recenzia la New Weird, corectata cu diacritice si retusata pe ici pe colo de Cristi Mitran.Promit, ca data viitoare sa corectez eu recenzia cu diacritice si sa o cosmetizez pentru a putea fi publicata in conditii bune, asta daca voi mai avea ocazia.

Si, daca mai am in vedere si mentionarea in articolul domnului MIchael Haulica din Observatorul Cultural, atat a blogului cat si a recenziilor prezentate, nu numai aici, dar si pe nemirabooks , nu poate decat sa ne bucure si sa fim flatati de atentia acordata, dar, si ne intareste convingerea ca stradaniile noastre nu sunt in zadar.

]]> http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/feed/ 6 http://www.cititorsf.ro/2008/09/18/new-wierd-ann-jeff-vandermeer-millennium-presss2008/ http://www.cititorsf.ro/2008/09/18/new-wierd-ann-jeff-vandermeer-millennium-presss2008/#comments Thu, 18 Sep 2008 07:32:26 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=431

Antologia New Weird reprezinta un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se in literatura horror a noului mileniu cu influente science fiction si fantasy, avand ca surse de inspiratie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborarii fructoase la revista de benzi desenate “Weird Tales“, si nu numai.
Precursorii acestui “curent” sunt considerati a fi Mervyn Peake cu ciclul Gormenghast ramas neterminat, M.John Harrison, Michael Moorcock si J.G Ballard, carora li se adauga Jack Vance cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem “Books of blood” (1980) a lui Clive Barker, publicate la Nemira in 1998 ce se inscrie pe aceeasi linie a acestui gen de fictiune, descrierile lui Barker depasind cu mult viziunea inaintasilor sai si oferind un suflu nou literaturii de acest gen.
Antologia este fericit structurata in mai multe sectiuni, trecand de la introducerea editorului Jeff VanderMeer la “Stimulii” literaturii de acest gen, in care ne sunt prezentate exemple din perioada “New Wave” a lui Harrison si Moorcock, o sectiune de “Dovezi” in care au fost stranse povestile lui Mieville, Bishop sa-i amintesc pe cei tradusi la noi, o “zona” de dezbatere despre New Weird cu discutii de pe un forum online si lucrari de analiza a influentelor si modificarilor suferite de curent, “Laboratorul” in care mai multi scriitori si-au pus pe hartie ideile despre acelasi subiect la rugamintea editorului si ultima parte in care ni se ofera scrierile vesnicelor sperante locale considerate ca facand parte din adaptarea New Weird la noi in tara, ce, din punctul meu de vedere nu confirma, dovedind inca odata ce diferenta este intre “ei” si “noi”, cel putin la nivel imaginativ.

M. John Harrison incepe antologia cu “Norocul din cap” o poveste destul de greoaie la inceput, ce se dovedeste a avea radacini in aceasi lume din Viriconium cu care se si aseamana si din punctul de vedere al constructiei literare, pe care multi nu au digerat-o din ce am putut constata pe blogul Tritonicilor. Povestirea lui Clive Barker “Intre dealuri, Orasele“este o veche cunostinta din “Books of blood” si o consider o alegere buna, in a-l aduce in fata celor care nu au citit pina acum nimic de el, nu neaparat reprezentativa, insa vorbeste despre imaginatia debordanta a scriitorului. “Traversand Cambodgia” a lui Michael Moorcock, nu m-a impresionat chiar daca este bine construita, cred ca din lipsa acelui sentiment de straniu si deja stacheta fusese ridicata de Barker. Una dintre surprizele cartii pentru mine, o reprezina “Decerebrarea Maicii Lamprey” (1990) a lui Simon D Ings, care din pacate este un outsider pentru acest curent, lucrarea de fata fiind singura de acest gen din cariera lui, cel putin in universul de fata, sper sa nu gresesc ( am mai cautat pe internet insa nu i-am mai gasit ceva asemanator ). Kathe Koja in “Gradina Neingrijita” ne vorbeste despre dragostea dusa la extrem si impreuna cu Thomas Ligotti in “Soapte Dulci vorbind despre neant” incheie seria “Stimulilor” acestui curent literar.

“Dovezile“, incep cu cine altul decat China Mieville si universal sau fantastic Bas Lag , detaliindu-ne viata justitiarului pRefacut Jack-Juma-de-Rugaciune prezent si intr-unul din romanele sale ( posibil “Iron Council” ).”Soparla din Ooze“ este al doilea univers, creeat de Jay Lake, din care nu as mai fi vrut sa ma desprind, varianta in engleza putand fi downloadata si de pe net, si se pare ca nu este singura povestire de acest gen, ce bucurie pe capul meu. Povestirea “The God-Clown is Near“situata in acelasi univers, a fost publicata in antologia Steampunk, editata de aceiasi omniprezenti Ann si Jeff VanderMeer in anul de gratie 2008. Brian Evenson cu “Baiatul lui Watson” are o idee interesanta dar nu m-a agatat prea mult timp iar K.J. Bishop in “Arta de a muri” situata temporal in acelasi univers ca al cartii “Orasul Gravat” ne confirma ca scrie bine, insa mie imi intareste convingerea ca nu se afla printre preferatii mei. Jeffrey Ford si “La Reparata” are ceva substrat fantastic si straniu intr-o masura mai cuminte, Leena Krohn si “Scrisorile din Tainaron” vorbind despre o lume stranie asemanatoarea cu cea din Noul Crobuzon in care alaturi de oameni traiesc si alte fiinte ce au suferit mutatii, urmarindu-se cu precadere ciclul de viata al acestor stranii existente. Seria “Dovezilor” se incheie cum nu se putea mai bine cu “Mincatorul de Maruntaie intalneste Lumina-care-nu-Straluceste-Niciodata” scrisa de Alistair Rennie,  cu o lume atragatoare si o poveste pe masura, singura “chestie” sacaitoare fiind replicile pe care le dau cele doua surori, ce mi-au adus in minte de fiecare data de personajele feminine din diverse anime-uri cu precadere Slayers si chiar Sailor Moon. Totusi, ramane un scriitor care promite si merita urmarita evolutia sa in viitor.

Urmeaza “Zona de dezbatere”, ce, pe linga faptul ca ne prezina nasterea termenului New Weird si discutiile ce au avut loc pe internet pe aceasta tema are si meritul de a aduce in discutie si restul cartilor ce se inscriu in acest curent ce sunt de mare ajutor pentru cei nefamiliarizati cu autorii respectivi, si doresc sa cunoasca mai multe, cum e si cazul meu. “The light ages“de Ian R MacLeod, “A year in the liniar city”de Paul Di Fillipo, “The year of our war” de Steph Swainston, “City of Saints and Medmen” de Jeff Vandermeer, “Stranger Things Happen” de Kelly Link ( ce o puteti gasi si online, doar la distanta de un click pe numele cartii), sunt doar cateva aduse in discutie.

In continuare, “Vietile Festivalului“, reprezinta experimentul propus de editori prin care le-au oferit sansa unor scriitori de fantasy de a scrie o povestire specifica curentului New Weird, si, desi nu se urmarea ca rezultatul sa fie o poveste completa s-a reusit in mare masura indeplinirea acestei sarcini. Paul Di Filippo incepe acest regal fantasy cu o poveste reusita, predand, din pacate prea repede, stafeta urmatorilor scriitori care totusi reusesc sa se adapteze si sa improvizeze cu naturalete povestirile urmatoare. “Per total” este o lectura placuta insa cred ca daca Fillippo ar fi continuat ar fi iesit ceva si mai spectaculos.

Si, ajungem in final, la cei doi reprezentanti ai straniului romanesc, Danut Ivanescu si Ana Maria Negrila cu povestirile “Asteptandu-l pe Corban“si respectiv, “De acum si Pina-n noapte” cu actiunea petrecandu-se in universul Radharc. Fara suparare, dar nu am avut rabdare sa citesc povestea nici unuia dintre ei pina la capat, cea a lui Ivanescu mi s-a parut destul de greoaie si ciudat construita, iar cea de-a doua tinand cont ca  nu am dus-o la bun sfarsit nu ii pot contesta valoarea literara, pe care o are in mod sigur, insa comparativ cu ce gasim in antologia New Weird mai avem mult de lucru, si mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasa, cand o povestire te incanta cu lumea creata si ramai cu buza umflata ca s-a terminat prea repede, cand nu stii cum sa treci la urmatoare, fiind o situatie normala, de altfel, aceasta evolutie depinzand de gusturile fiecaruia. Ceea ce conteaza cu adevarat este, insa, impresia finala, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate cu reprezentati de prima mina ai genului, fiind laudabila si initiativa de a ne promova cu aceasta ocazie si valorile proprii. O recomand cu caldura oricarui cititor,  indragostit de Noul Crobuzon si China Mieville, de povestile horror a lui Barker, suspansul lui Stephen King sau diversitatea abordata de Richard Matheson.

Cartea poate fi comandata  de pe site-ul editurii Millennium Press sau de pe blogul lui Horia Nicola Ursu.

Lectura placuta!

PS: din cate vad nu toata lumea intelege fenomenul, si nu “digera”  prea bine aparitia antologiei pe piata noastra…aveti articolele, aveti argumentele si contraargumentele, aveti comentariile, voi hotarati…

In alta ordine de idei, daca faceti precomanda (via e-mail, aveti datele in postul oficial), aveti sansa de a fi fericitii proprietari ai unui exemplar autografiat. Eu unul o sa am o carte foarte “mazgalita”, pentru ca vreau autograf si de la Vandermeeri, si de la Mike, si de la Ursu… La mai multe!

PS. Stiu ca ma repet, insa cred ca este foarte important: volumul acesta a avut prima editie la mama lui in Ianuarie 2008 – EXTRA FRESH!