Astfel reîncep, după o amnezie lungă şi deloc accidentală, aventurile lui Corwin, prinţ al Amberului. Amberul este singura lume, cea adevărată, restul lumilor, inclusiv a noastră, nefiind decât umbre pe care aceasta le aruncă. Este locul în care Roger Zelazny şi-a plasat acţiunea seriei sale fantasy ce are în centru familia regală a Amberului, cu relaţiile sale straniu de disfuncţionale şi cu luptele sale pentru putere.

Publicată în România de editura Tritonic, seria “Amber” (în original “Chronicles of Amber“) este un fantasy atipic. Lupta dintre bine şi rău, bătălia pentru putere, luptele, uneltirile sunt toate acolo, dar într-un cadru atât de nou şi de proaspăt, cu vechii termeni de referinţă folosiţi în moduri insolite şi cu personaje care, departe de a avea acel aer medieval, sunt aproape moderne.

AMBER

Amber este lumea, singura reală. Iar centrul puterii Amberului şi al puterii familiei domnitoare îl constituie Modelul, un labirint de linii de forţă pe care orice membru al familiei regale trebuie să-l traverseze pentru a-şi dobândi puterile. Care puteri sunt considerabile şi implică longevitate, capacitate rapidă de vindecare, capacitate de modelare a realităţii înconjurătoare în orice alt loc decât Amberul, capacitatea de a controla vremea, capacitatea de a călători prin lumi ajustând împrejurimile cu puterea minţii şi multe altele. În plus, membrii familiei au Atuurile, cărţi de joc cu chipurile lor, prin care pot comunica între ei, prin care pot călători unul către altul dar prin care se pot şi ataca reciproc, fizic sau psihic.

Umbrele, celelalte lumi, sunt la rândul lor locuri interesante: în unele timpul curge mai repede şi pot fi folosite ca locuri pentru odihnă sau pentru a obţine o vindecare rapidă, arme care funcţionează într-o lume sunt inofensive în alta etc. Pământul vremurilor noastre este o asemenea umbră, pe care Corwin o vizitează frecvent şi cu plăcere. Iar la capătul celălalt, unde umbrele îşi pierd minţile, se află duşmanul, Curţile Haosului (Amberul, cu Modelul său în centru, reprezintă Ordinea).

Prima serie Amber începe ca o luptă pentru tron între prinţii moştenitori. Nu sunt ei chiar nouă, cum zice titlul primului roman, pentru că vreo doi au decis că nu vor tronul, iar unul este dispărut, dar oricum rămân destui. Când Regele Oberon dispare pe neaşteptate, fără urmă şi lăsând o succesiune încurcată, cu nouă fraţi proveniţi din vreo trei sau patru căsătorii, unele legale, altele anulate de capul familiei, începe o bătălie pentru putere în care aliatul de azi poate fi inamicul de mâine. Ca să fie limpede care sunt relaţiile dintre fraţi, la un moment dat Corwin este prins de Eric – care ocupa deja tronul ca regent – şi, după încoronarea fratelui său, este orbit şi aruncat în închisoare, de unde este scos odată pe an, ca să participe la aniversarea încoronării. Şi drăgălăşenii de-astea se tot petrec.

Dar, la Zelazny, lucrurile nu merg în direcţia în care semnalizează el iniţial că ar merge. Lupta pentru succesiune păleşte treptat în faţa a ceva ce pare a fi vechea luptă între bine şi rău dar care devine, în final, o luptă între două principii opuse însă, ambele, necesare. Pornit să cucerească tronul, Corwin va descoperi cum însăşi căutarea îl schimbă, va afla că nu doreşte ceea ce crede că doreşte, va descoperi despre familia sa lucruri surprinzătoare.

Acţiunea nu este deloc previzibilă, e alertă, cu dialoguri precise, cu descrieri scurte şi strict funcţionale (majoritatea), iar romanele au puţin peste 200 de pagini, deci nu-i pretind cititorului o fidelitate ieşită din comun ca să le termine.

MEET THE FAMILY

Nouă fraţi, patru surori, o reţea de relaţii ce variază în funcţie de experienţele din copilărie, de linia maternă de pe care provin, de ordinea succesiunii la tron, de personalitatea fiecăruia. Corwin îl place şi-l respectă pe Benedict, îl place pe Bleys, o iubeşte pe Deirdre, se aliază de nevoie cu Random, e neutru faţă de Gerald sau Lewella, suspicios faţă de Caine, îi urăşte pe Eric şi Julian etc. Fiecare frate sau soră are propria hartă de simpatii şi antipatii, de alianţe conjuncturale şi de uneltiri de culise. Impresionant este că, şi între cei din aceeaşi tabără, ba chiar şi între cei care nutresc afecţiune unul faţă de altul, suspiciunile sunt foarte uşor de plantat.

Mi s-a părut că Zelazny a reuşit să le creeze personalităţi distincte, chiar dacă, inevitabil, unii dintre ei sunt mai mult schiţe; erau prea mulţi ca să poată avea vizibilitate egală. Personajele au un aer modern, deloc prăfuit, relaţiile dintre bărbaţi şi femei sunt bucăţică ruptă din epoca actuală (nu tu centuri de castitate şi domniţe jurate pe viaţă cuiva), iar la un moment dat Corwin se întreabă ce ar zice Freud – pe care îl cunoscuse – despre relaţia sa cu taică-su.

Merită să-l cunoaşteţi pe Benedict, strategul, spadasinul, înţeleptul; pe Caine, manipulatorul; pe Brand, care odată a renuţat să ucidă pe cineva numai pentru că şedea pe covorul lui preferat, pe care nu-l voia pătat de sânge; pe Random cel care va dovedi că numele nu i se mai potriveşte; pe Julian, cinicul, vânătorul, cu ironia sa muşcătoare şi răceala glacială, asupra căruia autorul aruncă, la final, o nouă lumină, fără a-i ştirbi duritatea. Pe Flora, cocheta al cărei zâmbet a declanşat revoluţii, pe Fiona, cea care ştie totul despre vrăji şi uneltiri, pe Vialle, care nu vede dar ştie să asculte (ea e în familie prin alianţă dar e remarcabilă oricum). Pe Deirdre, fructul oprit pentru Corwin – fiindcă e soră-sa, la fel cu Fiona e fructul oprit pentru Julian, din aceleaşi motive. Pe Dara nu merită s-o cunoaşteţi că e o dobitoacă dar o s-o cunoaşteţi oricum.

Şi, fireşte, pe Corwin, vocea care povesteşte, uneori cu ironie şi autoironie, alteori cu regret dar fără să-şi plângă de milă, recunoscându-şi greşelile, asumându-şi consecinţele, maturizându-se sub ochii noştri (deşi, după niscaiva sute de ani ai zice că asta nu mai e posibil). Corwin, care se duce să ia masa în propriul lui cavou, înălţat când familia îl crezuse mort, un tip care mi s-a părut iniţial un fel de James Bond fantasy (inclusiv partea cu gagicile, of course) şi care m-a făcut, ulterior, să-mi revizuiesc părerea.

Atât despre primele cinci romane din serie. Despre celelalte cinci, care îl au ca erou pe Merlin, fiul lui Corwin, ceva mai încolo.

Romanele din serie:

1. Nouă prinţi din Amber (Nine Princes in Amber)

2. Armele din Avalon (The Guns of Avalon)

3. Semnul Unicornului (Sign of The Unicorn)

4. Mâna lui Oberon (The Hand of Oberon)

5. Curţile Haosului (The Courts of Chaos)