Cititor SF

***

Free Speculative Fiction Online este o adresa web unde gasiti listate cu link-uri exact povestiri science fiction free, oferindu-se de la  numele autorului si cel al povestirii, dupa cum era evident, si antologia sau revista in care a aparut, urmand apoi si anul in cauza.

Este o adevarata oaza a scrierilor de scurta intindere si nu numai. Avem prezenti scriitori ca : Daniel Abraham, Brian W. Aldiss, Poul Anderson (nu mai putin de 12 link-uri), Isaac Asimov, Paolo Bacigalupi (mai nou, unul din preferatii mei la scurta intindere), Kage Baker, J. G. Ballard,  Jay Lake, Stephen Baxter ( 11 link-uri), Elizabeth Bear (19!!), Greg Bear, Charles Stross, Jeff VanderMeer, Alfred Bester, Paul Di Filippo (17!!!- un alt scriitor pe care-l urmaresc cu interes), Samuel R. Delany, Gordon R. Dickson, Orson Scott Card (6), A. Bertram Chandler (9), David Brin (10), Lois McMaster Bujold (2), etc

Site-ul mi s-a parut foarte bine structurat avand rubrici speciale in care sunt listati autorii, sunt prezentate povestiri nominalizate sau castigatoare ale premiilor Nebula, Hugo sau World Fantasy Awards, plus alte link-uri si adrese folositoare.

Ultimul update, la care am bolduit atat  scriitorii cu care am intrat in contact si am mai citit cate ceva, cat si locul aparitiei povestirilor acestora, cuprinde urmatoarele titluri :

Alma Alexander: End of the World (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Neil Ayres: “Under the Influence of Meat Puppets” (Apex Online, June 2007)
Beth Bernobich: “A Handful of Pearls” (Interzone, September 2007)
Ben Bova: “The Next Logical Step” (Analog, May 1962)
Marion Zimmer Bradley: “The Door Through Space” (Ace, 1961) – Roman
Mike Brotherton: The Point (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Michael A. Burstein: “Paying it Forward” (Analog, September 2003)
Michael A. Burstein: “The New Breed” (Men Writing Science Fiction As Women Anthology, 2003)
Jeffrey A. Carver: Dog Star (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Greg Egan: “Crystal Nights” (Interzone, April 2008) - Aparuta in  “Year’s Best SF #26″ editata de Gardner Dozois’s
Doar versiunea audio.
Charles Coleman Finlay: The Patriot Witch (Del Rey, 2009) – Roman
Randall Garrett: “What The Left Hand Was Doing” (Analog” (Astounding), February 1960)
Edmond Hamilton: “The Man Who Saw the Future” (Amazing, October 1930)
Raymond F. Jones: “The Great Gray Plague” (Analog, February 1962)
Daniel M. Hoyt: Squish (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Valentin D. Ivanov: How I Saved the World (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Mary Robinette Kowal: Jaiden’s Weaver (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Alexis Glynn Latner: “Blu 97-023D” (Analog, June 2004)
Alexis Glynn Latner: “The Listening Glass” (Analog, February 1991)
Nick Mamatas: “Summon, Bind, Banish” (Apex Online, July 2008)
Ruth Nestvold: “On the Shadow Side of the Beast” (Apex Online, January 2009)
Wil McCarthy: “The Freshmen Hook Up” (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Scott Nicholson: “Skin” (Apex Online, June 2006)
G. David Nordley: “The Touch” (The Age of Reason Anthology, 1999)
Jennifer Pelland: “Clone Barbecue” (Apex Online, April 2006)
Jennifer Pelland: “Organ Nell” (Apex Online, December 2008)
Adam Roberts: “Dick Does Time” (A Dick And Jane Primer for Adults Anthology, 2008)
Christopher Rowe: “Men of Renown” (Apex Online, February 2006)
Gord Sellar: “Cai and Her Ten Thousand Husbands” (Apex Online, February 2009)
Ken Scholes: “A Weeping Czar Beholds the Fallen Moon” (Tor.com, February 2009)
Ges Seger & Kevin R. Grazier: Planet Killer (Diamonds in the Sky Anthology, 2009)
Robert Shea: “All Things Are Lights” (Ballantine, 1986) – Roman
Robert Shea: “Resurrection” (Fantastic Universe, December 1957)
Robert Shea: “Shike” (Ballantine, 1981) – Roman
Robert Shea: “The Helpful Robots” (Fantastic Universe, September 1957)
Lavie Tidhar: “All the Wonder in the World” (Abyss & Apex, 2006)
Lavie Tidhar: “Blakenjel” (Apex Online, October 2008)
Lavie Tidhar: “Dark Planet” (Apex Online, February 2009)
Lavie Tidhar: “The Jerusalem Theatre” (Apex Online, December 2005)

Sincer eu abia astept sa parcurg una,doua povestiri. Poate n-ar strica sa citim fiecare care una si sa postam aici parerea, daca merita sau nu. Acum, stiu ca si timpul liber pentru unii este un lucru pretios asa ca nu insist.

***

Revista Asimov’s, dupa cum a anuntat James Van Pelt, a postat recent nominalizarile preliminare cu lucrarile aparute in paginile proprii la premiul Nebula :

Nominalizarile preliminare din Asimov’s  pentru “Cea mai buna Nuveleta”
“The Ray-Gun: A Love Story” de James Alan Gardner
“Dark Rooms” de Lisa Goldstein
“The Prophet of Flores” de Ted Kosmatka

Nominalizarile preliminare din Asimov’s  pentru “Cea mai buna povestire”:
“Skull Valley” de Michael Cassutt
“26 Monkeys, Also the Abyss” de Kij Johnson
“Don’t Stop” de James Patrick Kelly
“How Music Begins” de James Van Pelt

Simon Richard Green este un scriitor britanic de science fiction si fantasy, faimos prin serile sale, dar in special cea numita “Deathstalker“, o parodie a genului space opera caracteristic anilor `50, serie considerate a fi, printre altele, si foarte singeroasa. “Zona intunecata” a aparut sub numele de “Something from the Nightside” la publisher-ul Ace la New York, in preajma anului 2003. De atunci seria a fost continuata cu inca 7 romane, centrate pe activitatea paranormala a detectivului John Taylor, urmand ca in 2009 sa apara si urmatoarea carte. Primele trei volume au fost deja publicate de editura Vremea in colectia “Rosu si negru“. Acestea  pot  fi citite si separat, fara o anumita legatura una cu alta, decat prezenta eroului, si misiunea comuna a celor trei volume de a te imersa in lumea misterioasa a Zonei intunecate.

Povestea e simpla. Avem una bucata de personaj emigrat din asa zisa Zona, direct in viata tumultoasa a Londrei si tranformat in detectiv particular. Dupa cum era si normal cazurile nu intarzie sa apara, si mai mult au legatura cu Zona, asa ca John Taylor se vede nevoit sa se reintoarca pe meleagurile natale pentru a descalci firele incurcate ale situatiilor intalnite. Cum spuneam, in acest acest prim roman sunt prezentate in detaliu elemente caracteristice locatiei gotice, de la conducatori, la fiinte ce bintuie imprejurimile, si pina la “simpli”" oameni de pe strada, insa fiecare dintre acestia speciali in felul lor, prin calitatile si capacitatile cu care au fost inzestrati.

Impresia pe care mi-a lasat-o romanul la final a fost comparativa cu starea ce m-a cuprins dupa parcurgerea cartii “Odd Thomas” de Dean R. Koontz, scritor ce nu mai are nevoie de nicio prezentare, stare dominata de o semifustrare si regret, ca o poveste cu toate premisele unei lecturi bune nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor. Staruie impresia ca personajele sunt creionate sumar, pina si eroul sufera din acest punct de vedere, stilul fugitiv nefacand un bine nici lumii fantastice a Zonei intunecate, lume ce avea destule sanse si idei de reusita. Acest lucru este mult prea evident, chiar si in ciuda revelatiei ce stapaneste atmosfera cartii ca Lumina si Intunericul nu mai sunt simple aforisme, in locatia sus numita, existand lucruri, persoane si fapte atat de inspaimantatoare ca nimeni nu indrazneste sa le aduca in discutie. Incet, incet, ne sunt dezvaluite cateva piese din trecutul, tinut in umbra, a lui Taylor, imagini ce probabil se vor reintregi in volumele urmatoare. Nu se emit prea multe pretentii nici in ceea ce priveste intriga, fiirul povestirii este in mare parte direct, fara prea multe rasturnari bulversante de situatie, nereusindu-se performanta de a te captiva in intregime si a te tine cu sufletul la gura.

As remarca coperta, ce din punctul meu de vedere este una dintre cele mai reusite pe anul asta si mai potrivite pentru un asemenea roman, un cover dupa un tablou a lui Hieronymus Bosch, un pictor flamand nascut probabil in anul 1453, a carei opera a fost dominata de imagini grotesti si fantastice cu directa trimitere catre pacat si decaderea atat de caracteristica omului. Imaginea de fata este de fapt un fragment dintr-un tablou cu adevarat fantastic intitulat, “Temptation of Saint Anthony” ( situate in partea stinga, inspre mijloc ), fragmente din picturile sale mai fiind folosite pentru a ilustra si alte coperti ale editurii Vremea, pe linga cele din seria Zonei Intunecate.

La final, as mentiona ca meritul lui Simon R. Green este ca nu s-a intins pe prea multe pagini, spre deosebire de Koontz, apreciindu-i din plin bunavointa, cartea constituindu-se intr-o lectura usurica, numai buna de citit in weekend, in tren sau in drum spre serviciu, cu un text curat si o coperta intradevar reusita, evident, din punctul meu de vedere. Mai multe detalii despre subiect sau cum puteti comanda cartea gasiti pe adresa web a editurii Vremea.