Se pare ca am ajuns la punctul spre care m-am indreptat in ultimele luni. The point of no return.

Pe scurt, cele intimplate si adunate in ultima vreme m-au convins ca problemele politico-administrative cu care se confrunta sf-ul si fandomul romanesc nu pot fi rezolvate. Clasa “politica sf” sufera de aceleasi boli precum surata sa mai mare, “adevarata” clasa politica. Lipsa de caracter, demagogie, idei fixe, “dujmanii” declarate sau aparente, abandonarea bunului simt in focul schimburilor de focuri nu ne lasa timp si loc de colaborare si dezvoltare. Ce se intimpla acum in fandom seamana foarte mult cu primele zile ale FSN-ului, cind un numar de oameni mai “intreprinzatori” urlau unii la altii, se injurau si in general faceau un circ de zile mari intr-o camera inchisa, pretinzind ca lucrau pentru binele poporului, in realitate incercind sa traga spuza pe turta lor.

Din pacate lucrurile sint la fel de complicate si in sf – nu exista rai si buni. As fi vrut sa fie asa, dar nu e. Adevarul e ca toate acestea fac rau sf-ului si in momentul de fata, fiecare flexare a bunului simt intr-o directie, atrage o flexare in directia opusa, de obicei mai puternica, creind un cerc vicios care se auto-amplifica prin rezonanta.

In virtutea bunelor intentii m-am lasat si eu atras in acest vertij – fara sa intru in camera respectiva am strigat de pe margine, devenind una din “cotzofenele sf”. Acum sint convins ca am facut rau, participind la amplificarea turbulentzelor, chiar daca intentiile au fost bune. Cer scuze cititorilor blogului si colegilor de site.

Din pacate mi-a luat cam mult timp sa inteleg: unii oameni nu se schimba niciodata, grupurile nu se schimba daca contin oameni care nu se schimba, iar grupurilor acestora le place in cercul vicios.

Dar stiti ce? Este doar un cerc cu numar limitat de oameni. Cercul si oamenii din cerc capata importanta in masura in care cei aflati in afara cercului sint dispusi sa le-o acorde. Si le-am acordat-o, si eu, si altii, fie sub forma articolelor si comentariilor, sub forma voturilor sau prezentei pe liste de “membri” fara importanta (dar folosite pentru a legitima te miri ce).

Azi am ajuns la concluzia ca am ametit de atita invirteala in cercul asta, care, ca orice traiectorie circulara nu are sanse sa ajunga la un capat, singurul rezultat fiind totala pierdere de vreme. No more! Prin urmare, Aspoiu a hotarit sa-si administreze un auto-delete, asta dupa ce a efectuat o “epurate” a posturilor din 2010-2011 ce faceau referiri la sus-mentionatele rahaturi politico-administrative. Aceasta decizie probabil va fi prezentata o mare victorie de catre o parte a oamenilor de bine ce pedaleaza in micul lor cerc, dupa bunul obicei conform caruia se flutura marile “realizari” in ochii “dujmanilor”, minimalizind in acelasi timp posibilele “merite” ale “celorlalti”. Nu pot decit sa le urez spor la cresterea productiei de ridicol. Eu unul nu vreau sa-mi mai pierd nici un minut cu prostioare din astea…

De aici inainte CititorSF se va ocupa numai cu discutii legate de arta (sf si conexa), adica film, comics, grafica, si mai ales carti.

Asadar, adio Aspoiu! And see you, readers, on the other side.

Via tor.com, link to image via Reddit.

Nu am reusit sa ajungem la un compromis, fiecare a tinut cu dintii de alegerea sa, asa ca va prezentam integral ce optiuni am avut. Nu am desemnat un cistigator anume, insa daca vreti neparat unul, se poate observa usor cine are mai multe ‘voturi’. Unii dintre noi au simtit nevoia sa-si motiveze alegerile – argumentele le gasiti mai jos.

Cel mai bun roman SF tradus:

Aspoiu:  Primele alegeri au fost “Drumul” si “Umbra…”, insa am avut ceva indoieli cu privire la traducerea primei (pina la urma vorbim de carti aparute in romana), iar cartea lui Wolfe nu este completa, nu are final. De fapt Soarele Nou este un roman in patru parti, nu o tetralogie. Asadar am ramas cu “Hyperion”.

Dreaming Jewel: Este frumoasă, complexă şi imprevizibilă şi scrisă cu ceea ce aş numi o cruntă premeditare, pe care o observi abia la a doua lectură, când reuşeşti să-ţi mai iei ochii de la culorile covorului şi să te uiţi un pic şi la ţesătură. Cred că şi a treia oară tot o să mai descopăr chestii şi asta-i pentru mine cartea ideală, pe care n-o epuizezi de la prima lectură.

Eddie: E science fantasy, nu science fiction, si amatorii de John Scalzi s-ar putea sa strambe din nas. Inainte de toate, insa, e literatura.

Cel mai bun roman Fantasy tradus:

Dreaming Jewel: Cea mai bună carte din seria “Cântec de gheaţă şi foc”, în care Martin ne dă peste cap toate ideile pe care ni le făcuserăm despre personaje şi despre posibilul curs al acţiunii, demonstrându-ne că nu există alb şi negru şi nici personaje protejate de autor.

Eddie: Noroc ca Nemira a publicat Festinul Ciorilor tot anul acesta, altfel Martin avea toate sansele sa ocupe locul intai si anul viitor

Cel mai bun volum Horror tradus:

Aspoiu: Lovecraft… e ceva de speriat!

Dreaming Jewel: Lovecraft. Tata Lor. Ce altă explicaţie mai vreţi?

Eddie: Chemarea lui Cthulhu, Cel care susoteste in intuneric, Cosmarul din Innsmouth… ma opresc aici, ajunge.

Cel mai bun volum romanesc:

Aspoiu: Cea mai usoara alegere. Dorel ‘ruleaza’!

Dreaming Jewel: Pentru amestecul de umor  şi sensibilitate cu care ne povesteşte şi pentru naturaleţea cu care face fantasticul să derive din cenuşiul lumii rurale.

Eddie: Cyberpunk de mahala – subiecte familiare tratate in mod original de un stilist desavarsit.

Cea mai buna antologie – culegere:

Aspoiu: Pentru jumatatea buna. Dupa parerea mea singura antologie a lui JJA care merita tradusa (pe jumatate)

Dreaming Jewel: AAAA, ba nu am să fiu niciodată de acord ca Tărâmuri Pustiite să fie antologia anului, e pe jumătate ratată. Eu votez cu Lovecraft, aşa, de-a naibii! De ce? Vezi mai sus!

Eddie: Jumatatea cea buna din TP o face insa o carte mai buna decat celelalte antologii aparute anul acesta. E o parere subiectiva, evident…

Cea mai buna proza scurta tradusa:

Aspoiu: Ideea fresh, executie buna. Martin il calca pe calcaie – imposibil sa nu compari scrierile lui Martin cu povestirile sale clasice – probabil asta a fost motivul locului doi in preferintele mele.

Dreaming Jewel: Astronauţi şi Judecata de Apoi? Păi e cea mai tare idee de post-apocalipsă peste care am dat în ultima vreme, plus că e şi mişto dusă la capăt de autor.

Eddie: George R R Martin isi demonstreaza maiestria recicland o idee clasica prin prezentarea actiunii din doua puncte de vedere opuse si asemanatoare in acelasi timp. Finalul mi-a trecut fiori pe sira spinarii. Oltion ? Idee simpatica, dar n-a avut nici pe departe acelasi efect ca “Tot mai adanci, tunelurile”.

Cea mai buna proza scurta romaneasca:

Aspoiu: Truta & Corn & Ungureanu sint cei trei care au produs SF de calitate in 2009, opinia mea (din pacate am ratat volumul lui Manolescu). Truta primeste votul meu pentru executie excelenta, setup si atmosfera absolut inedite in SF-ul romanesc.

Dreaming Jewel: “A doua venire”, pentru că are ceea ce povestirilor made in Romania le lipseşte adesea: personaje bine conturate şi o lume care nu este doar o schemă de fundal.

Eddie: Doi candidati care sufera de aceeaşi meteahnă  – finalul nesatisfacator. Epidemia e “mai SF” si are avantajul unor imagini percutante (scena vinatorii e senzationala). A doua venire are personaje mai vii si un stil mai prietenos. Pentru mine, cea mai buna povestire a anului nu e insa nici una din ele… ci “Saliera” lui Florin Manolescu, pentru ca nu tradeaza nici un moment mestesugul scrisului

Cea mai buna prezentare grafica:

Aspoiu: Multe carti cu ilustratii interesante, unele mai ‘stilate’, altele mai comerciale. Foarte frumoase ilustratiile volumelor lui Wolfe. Surpriza cea mai placuta insa a fost ilustratia antologiei bashtinoase “Dansind pe Marte…”. Chiar ma intrebam cind o sa mai vedem ceva ilustratii romanesti de calibrul celor produse pentru Mieville.

Trebuie sa spun si ce nu mi-a placut anul asta: decizia absolut imbecila in privinta ilustratiei pentru “Drumul” – probabil ca a venit din acelasi ‘putz al gindirii’ care a dorit lansarea cartii impreuna cu filmul, si care a scos ‘iarna atomica’ la vinzare pe coperta.

Dreaming Jewel: Eu votez cu “Umbra Torţionarului”. La început am fost de părere că este prea puţin tributară canonului şi că nu o să atragă curiozitatea cititorilor de SF dar trebuie să recunosc că are o eleganţă anume.

Eddie: Personal, apreciez coperta lui Bruce Pennington la Umbra Tortionarului. De remarcat insa si efortul lui Alex Popescu pentru Dansand pe Marte.

Multumiri:

Statistici: “Prezenta la vot” a avut o evolutie in forma de “V”, “fundul curbei” (copyright Ilicea) fiind atins in 27 martie. Rata de completare a survey-ului a fost de 68% (in medie s-a nominalizat la 6 categorii si s-a dat skip la 3, dupa preferinte). Nominalizantii au introdus cu degetelele lor numai putin de 1442 de titluri. Cele mai putine optiuni au fost exprimate la categoriile de proza scurta. Ca termen de comparatie, sintem cu 1 mm mai bine decit Aurora . Ca tot veni vorba, am primit nominalizari din Austria si Canada (pun pariu ca la asta nu va asteptati! ), adica cum vine vorba, sintem internationali acum .

Ce urmeaza: Lucrez din greu la centralizarea optiunilor. Pina acum nu sint surprize majore, dimpotriva, optiunile exprimate arata maturitatea deosebita a fanilor SF (cu exceptiile de rigoare, desigur). Listele scurte vor fi disponibile in aceasta noapte. Mergem pe principiul plutonului fruntas, asa ca vor fi liste cu 4,5 sau 6 titluri. Acolo unde nu exista un pluton fruntas, vom merge pe primele 5 titluri. Din pacate am fost prea optimist cind am estimat ca votul o sa inceapa pe 2 aprilie – cel mai probabil o sa inceapa simbata dimineata, adica 3 aprilie.

Pina atunci avem nevoie de ajutor pentru a stabili cite zile vor fi deschise poll-urile pentru vot? 7, 10 sau 12?

Si nu e chiar o lista intocmita de amatori sau pe impresii camaraderesti ci una partinand unei publicatii profesioniste de peste ocean. Este vorba de  revista Tangent Online (“the genre’s premiere review magazine for short SF & Fantasy since 1993″) povestirea primind o stea din 3 posibile.

Alte texte din antologie nominalizate de catre editorii Tangent, majoritatea fara stea, sunt:

“Here There Be Monsters” – Brad Carson
“Blood and Soil” – Ceri Young
“Immigrant” – Sandra Tayler
“A Bird in the Hand” – Queenie Tirone  *
“Cloud Above Water” – Natalie Millman  *
“Angels and Moths” – Costi Gurgu  *
“Fletcher’s Ghost” – Liz Holliday  ***

E o chestie, nu? Sau doar mi se pare mie ?!…

Transmitem pe aceasta cale felicitari publice autorului. Speram sa nu se opreasca aici si sa o “comită” si mai tare in viitor .

1. Ce este nou sau diferit fata de 2008?

- numele a fost schimbat din Premii in Clasamente; explicatia este simpla, nu exista nici un premiu propriu-zis.

- sint eligibile numai textele originale, publicate in premiera in Romania, pe suport inregistrat ISBN, ISSN; exceptie fac antologiile/culegerile pentru care ‘originalitatea’ este data de structura cuprinsului.

- categoria “Cea mai inspirata reeditare” lipseste anul acesta datorita faptului ca numarul de reeditari a fost foarte, foarte mic.

2. Categoriile 2009:

Cel mai bun roman SF tradus

Cel mai bun roman fantasy tradus

Cel mai bun volum romanesc (roman, antologie sau culegere)

Cel mai bun volum horror (roman, antologie sau culegere)

Cea mai buna antologie / culegere de proza scurta (romaneasca si/sau straina)

Cea mai buna proza scurta tradusa

Cea mai buna proza scurta romaneasca

Cea mai buna traducere

Cea mai buna prezentare grafica

3. Cum se nominalizeaza:

- va trebui sa furnizati o adresa de e-mail functionala care va fi folosita pentru a valida nominalizarile dumneavoastra; adresa respectiva NU va fi folosita in alte scopuri.

- puteti nominaliza pina la trei (3) titluri/texte/ilustratii la fiecare categorie; in principiu ar trebui sa arate cam ca in poza asta:

- nu este obligatoriu sa nominalizati la fiecare categorie, insa noi va incurajam sa o faceti

- listele publicatiilor pe 2009 sint disponibile aici.

4. Perioada:

Survey-ul pentru nominalizari este deschis din acest moment pina in 31 Martie inclusiv. Din 2 Aprilie incepe votul final.

5. Unde: AICI!

6. Gata! S-a inchis la nominalizari!

Va multumim si spor la nominalizat!

PS. Cei ce doresc sa sustina initiativa noastra sint incurajati sa foloseasca dupa bunul plac banner-ul din dreapta acestui post. Multumim anticipat!

Este vorba de antologia “Alte tarmuri”  care cuprinde urmatorii autori si povestiri :

Silviu Genescu – Titanic
Liviu Radu – Ari
Sebastian A. Corn – A şaptea zi a vînătorului
Cristian M. Teodorescu – Big Bing, Larissa şi Moartea Domnului Teodorescu
George Lazăr – Switch
Balin Feri – Restricţia
Marian Truţă – A doua venire
Danut Ungureanu – Ultimul mesaj e veşnicia

Cartea este deschisa de o mica cuvantare a lui Cristian Tamas intitulata sugestiv ”Nevoia de Povestire”.

Mai jos aveti si doua poze. Una cu autograful surpriza al domnului Marian Truta si alta cu volumul in sine. Alegerea editurii a fost foarte reusita, cartea aratand mult mai bine de cum se prezinta in poza. Imaginile sunt un pic intunecate pentru ca nu sunt realizate la lumina zilei si se mai pierde un pic din calitate cum am spus mai sus.

Multumesc societatii si reprezentantilor sai pentru amabilitate si promptitudine.

Vedere din fata + cotor

Na` ca am si autograf!

]]> http://www.cititorsf.ro/2009/12/08/alte-tarmuri-antologia-srsff/feed/ 39 http://www.cititorsf.ro/2009/10/22/de-ce-clive-barker-si-nu-stephen-king/ http://www.cititorsf.ro/2009/10/22/de-ce-clive-barker-si-nu-stephen-king/#comments Thu, 22 Oct 2009 16:48:04 +0000 kyodnb http://www.cititorsf.ro/?p=7493 Daca tin eu bine minte, prima oara cand am intrat in contact cu opera scriitorului Clive Barker a fost prin volumul aparut in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira, Cartile Insangerate. Se pare ca seria Cartilor insangerate, asa zisele Books of blood nu a fost tradusa la noi in intregime si mie unul, chiar imi pare nespus de rau ca nu m-am putut bucura si de restul povestirilor.

Este clar inca din start ca nu am cum sa neg ca nu mi-au placut romane din opera lui Stephen King. Talismanul, IT, sau Apocalipsul m-au tinut treaz nopti la randul si pe deasupra si cu sufletul la gura oferindu-mi ore de destindere si analiza psihologica cum numai King poate sa-ti ofere. Si totusi impactul pe care l-au avut asupra mea Cartile insangerate, cred ca rar va mai fi egalat vreodata de o colectie de povestiri horror apartinand aceluiasi autor. Din ce am observat si la Clive Barker poti intalni in destule texte ale volumului aceiasi tenacitate pentru studiul si analiza psihicului uman comuna lui King, psihic supus deseori unor incercari extreme, parerea mea find ca acesta i-a luat fata lui King (cel putin in volumul de fata) cu o serie de atribute cheie. As numi trei aspecte care le consider ca fiind mai importante si anume, originalitatea, diversitatea si amprenta de horror absolut ce marcheaza povestirile sale, lasand impresia pregnanta ca poate fi considerat un demn succesor al ideii lovecraftiene de insolit si macabru.

Sa nu ma intelegeti gresit, si pe Stephen King l-am recitit intotdeauna cu placere, insa Barker reuseste sa-si expuna ideile terifiante in cateva pagini, strangandu-le parca ca intr-o menghina la maxim, pe cand King se intinde la aceeiasi idee pe cel putin doua volume. Nu o sa stau acum sa-mi arunc ochii pe povestirile Cartilor Insangerate pentru ca, sincer, pentru unele chiar nu am nevoie. Cel putin la cinci dintre ele, acum la ani (lumina) buni dupa ce am lecturat volum, le tin bine minte. Si Talismanul mi-a placut foatre mult, insa in afara de o idee vaga a intrigii nu tin minte mare lucru. Si au mai fost 3 volume!

Clive Barker a fost si primul care mi-a oferit o povestire cu eroi homosexuali, culeasa de altfel si in antologia New Weird, sau mi-a adus aminte de atmosfera si bucuria simtita la alte texte, cum ar fi Alte Americi ale lui Normand Spinrad, cind am citit povestirea ecranizata recent sub titulatura de Midnight Meat Train. Poate nu intamplator scriitorul a avut parte de cele mai proaste ecranizari ale unui autor horror. ( sau oare s-a vandut prea ieftin?!) Cred ca este aproape imposibil sa reusesti sa cuprinzi imaginile si teroarea personajelor sale intr-un film pe marele ecran. In plus sunt o gramada de variabile de luat in calcul, cine este cel mai potrivit pentru a juca personajul principal, cum sa insufli acea anxietate caracteristica cititorului contopit cu povestirea lui Barker, cum sa-i mentii adrenalina la un nivel ridicat asa cum se intampla pe parcursul textelor sale, cum sa construiesti monstruozitatile si diferitele creaturi ce populeaza universul lui Clive Barker cat mai aproape de feeling-ul povestirii, si lista de cum-uri si cine se poate intinde la nesfarsit.

Totusi fata de Clive Barker, Stephen King este mai aproape de detalii, oprindu-se asupra amanuntelor uneori chiar cu o tenacitate aproape obsesiva, care pe mine ma cam deranjeaza (am aspect pe care l-am si subliniat cand a fost cazul), inzestrat parca cu o imaginatie ceva mai cuminte. Cind spun cuminte ma gindesc mai ales la ciudatenia extrema a unor situatii, hidosenia si unicitatea creaturilor, caracteristici proprii si familiare numai si numai lui Barker. Pentru King este foarte important si mesajul ce razbate opera sa, construind-o in asa fel incat acesta sa poata fi captat cu usurinta si, in general, sa fie cat mai evident, pe cand Barker pare inclinat mai degraba spre o descriere a imaginilor si a atmosferei insolite si terifiante, intr-un realism al suferintei dus cu usurinta pina la extrem si chiar si mai mult de aici incolo. Stephen King pe langa detaliile excesive mai are o serie de obsesii, teme si motive la care apeleaza cu regularitate in romanele sale, cunoscut fiind faptul ca in fiecare dintre ele se afla indicii si informatii suplimentare ce ofera o mai bun lumina asupra unor evenimente din alte carti.

Intotdeauna cred ca voi avea o slabiciune pentru horror, pentru ca povestirile mustesc si cladesc un anumit tip de atmosfera propice desfasurarii actiuni si care cred ca nu poate sa lase rece pe nimeni (bine, depinde si de gusturi). Mai ales atunci cind ai in fata personaje realiste, bine integrate in povestire, usor sa se poata identifica si cofunda cu vietile multora dintre noi, exploatand cele mai negre temeri si frici umane. Va avertizez ca este foarte usor sa privesti de pe margine ca un simplu spectator, insa odata ce ai patruns in atmosfera Cartilor Insangerate, chiar nu mai ai scapare.

Pentru mine Cartile Insingerate ale lui Clive Barker raman de neegalat si, intr-adevar il vad pe acesta ca un adevarat si meritoriu exponent al curentului horror, pe cind King imi lasa impresia, si probabil asocierea celor de la Nemira nu este chiar intamplatoare (vezi prezenta lui in colectia Suspans), a unui scriitor axat mai mult pe directia sustinerii unei tensiuni graduale si a analizei firii umane, combinandu-le desigur cu aspecte mai neobisnuite sau chiar supranaturale.

Chiar daca spatiu ar mai fi fost de exploatat, baremul concursului era undeva in jurul a 5000 de semne ( un adevarat atestat ce mai ) si articolul de fata este mai mult din memorie (si sentimente) decat chiar la obiect, eu consider ca mi-am atins telul si sper sa fiu validat pentru intrarea-n concursul Nemira ‘Care este genul tău de… suspans?’. Cinci premii a cate 7 carti nu e de ici de colo si in plus termenul de expirare bate la usa. Succes si voua !

Si nu va speriati. Sunteti in siguranta, cititorii de sf nu intra in meniu. De restu lumii nu bag mina-n foc

(*post dupa o idee voicunike)

Ca sa nu existe anumite impresii precizez ca tot ce exista pe blog nu a conditionat niciodata relatia noastra cu vreo editura si in afara de seturile de carti primite de mine, in momentele afisate, nu a existat si probabil nici nu va fi vreodata vreun castig material sau vreo doleanta care sa conditioneze anumite postari sau situatii promotionale.

Oferta este deschisa tuturor fara discriminari.

-         Le adresăm comentatorilor de pe acest blog rugămintea să nu mai recurgă pe viitor la insulte şi atacuri la persoană şi să nu confunde dreptul la liberă exprimare cu dreptul – discutabil – de a jigni interlocutorii.

-         Punctele de vedere diferite cu privire la valoarea unei cărţi sau a unui autor sunt în continuare bine-venite dar ele trebuie să ia forma unui dialog civilizat, cu argumente.

-         În cazul în care cineva nu poate respecta această regulă simplă, în primă instanţă comentariile sale injurioase vor fi şterse, fiind menţinute numai acelea care se pot încadra într-o discuţie politicoasă.

-         Dacă persoana în cauză persistă, va primi avertisment şi, dacă o ţine tot aşa, cu regret va trebui să recurgem la banarea pentru un anumit interval de timp, în speranţa că o tură de stat pe margine va fi suficientă. Noi sperăm să nu ajungem aici.

Fireşte, aceste reguli sunt valabile şi pentru autorii blogului.

Am fi putut să introducem moderarea comentariilor dar preferăm să lăsăm discuţiile libere, ca şi până acum, şi să facem apel la înţelegerea comentatorilor. Mai ales că, în majoritatea lor, au demonstrat că ştiu cum să reacţioneze în contact cu opinia adversă.

Nu dorim trafic bazat pe scandal şi credem că nici cititorii blogului nu doresc asta. O atmosferă în permanenţă tensionată nu serveşte nimănui. Ca oameni care se declară iubitori de cărţi ar trebui să fim capabili de discuţii mai elegante şi mai articulate decât aceia care consideră că “intelectual” e o insultă. Altfel înseamnă că am citit cu toţii degeaba, pentru că nu suntem cu nimic mai buni.

Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă promitem pe viitor mai multe discuţii despre cărţi şi mai puţine certuri.

***

Am ajuns la concluzia ca nu a fost frumos din partea noastra sa ne conversam prin mail-uri. Asa ca iata anuntul.

Vineri, 15 mai,ora 18.oo, cenaclul de filosofie “Constantin Noica” va gazdui la Casa Lovinescu urmatoarea conferinta, “Literatura fantasy — povestea unei idei“.

Pentru mulţi, literatura fantasy este un gen pe val, care se adresează, în primul rând, copiilor. Cei care au explorat, însă, operele lui J.R.R. Tolkien şi-au format o altă idee despre ceea ce îşi propune un roman fantasy. În spatele Pământului de Mijloc se află un filolog care a construit, de la zero, un univers nou, de sine stătător şi foarte convingător, iar modelul său a avut, în ultimele decenii, mulţi continuatori.

Pământul de mijloc nu este doar istoria şi mitologia sa, este şi etica, filosofia şi teologia care ţin elementele la un loc. Dihotomia bine-rău poate părea simplistă, victoria binelui asupra răului poate fi previzibilă, însă acestea îşi găsesc explicaţii adânci în filosofia de fond a literaturii fantasy.

Conferinţa îşi propune să arunce o lumină nouă asupra acestui substrat, răspunzând unor întrebări precum: ce este literatura fantasy? Care sunt legăturile dintre literatura fantasy şi science fiction? Genul fantasy porneşte de la Tolkien? Opoziţia dintre bine şi rău are un caracter maniheic? Eterna întoarcere spre vremuri apuse implică o ideologie conservatoare? Cătălin Sturza vă propune o discuţie care porneşte de la teza sa de doctorat, dedicată literaturii SF şi Fantasy româneşti, şi de la o serie de ateliere pe care le-a susţinut în ultimii ani, despre literatura fantasy pentru tineri adulţi.

Catalin Sturza (n.1980) este doctorand (in faza finala) in Litere, cu o cercetare pe literatura fantastica romaneasca. De asemenea este cunoscut pentru o intensa activitate ca jurnalist si eseist in presa culturala a ultimilor 7 ani, fiind in acest moment redactor al revistei Cultura, colaborator Hotnews si realizator al unei emisiuni la Radio Romania Cultural.

Cu multumiri  lui Vlad Puescu pentru semnalare.

Initiativa ca atare e foarte buna (desi neinteresanta pentru mine, care n-am avut niciodata inclinatii literare): n-ar strica un cenaclu in care autorii (incepatori sau veterani) sa isi citeasca textele si sa auda critici pertinente.

Din pacate problemele actuale erau evidente de la intrarea in sala: numarul persoanelor sub 35 de ani era de fix 4 (ni s-a mai alaturat si al 5-lea dupa o vreme). Nu ca ar fi ceva rau in a discuta texte la orice varsta, dar impresia de reuniune de liceu nu e ceea ce astepti de la un cenaclu. Sunt convinsa ca povestile despre conventiile de acum 30 de ani sunt palpitante pentru cei care au participat la ele, dar pentru niste persoane care nici nu erau nascute pe vremea aia… nu prea.

O alta initiativa buna, dar esuata, a fost partea de prezentari. Mare parte dintre cei prezenti se cunosteau intre ei, dar nou-venitii (chiar daca erau in minoritate) nu stiau pe aproape nimeni. Din pacate, prezentarile au fost unite cu sugestiile pentru viitorul intalnirilor, asa ca am auzit numele intreg al unui singur participant si multe pareri din partea unor “necunoscuti”. Poate data viitoare ar trebui sa venim cu name tags cu numele si adresa blogului/ocupatia/volumele publicate.

Partea buna e ca organizatorii stiu ce trebuie: sa atraga mai multi tineri. Din pacate, inca n-au descoperit cum, iar discutiile pe aceasta tema nu au fost tocmai fructuoase. Invitatul de onoare, Cristian Tudor Popescu, ne-a spus de la inceput ca el nu foloseste calculatorul, daramite internetul… asa ca ce-ar putea sa creada un tanar auzind asta? “Eu n-am nimic in comun cu cenaclul, daca fostul lui presedinte, autor si iubitor de SF, nici nu vrea sa auda de internet.” (internetul care n-ar prea fi existat fara scriitorii de SF, in general!!) Sau, particularizand la persoana mea: “Eu, care lucrez pe internet si ma folosesc de internet si in munca offline, si care pe deasupra mai petrec si cateva ore pe zi omorand monstri virtuali, ce sa caut la un cenaclu unde toate lucrurile astea sunt considerate rele/inferioare/etc?”

Nu e dracul asa de negru si nu toata lumea prezenta impartaseste parerile lui CTP, dar sugestiile cum ca atragerea tinerilor ar trebui se sa faca pe bloguri n-au fost acceptate entuziast. Da, e mult mai placut sa discuti fata in fata cu cineva, mai ales daca va despart doua sticle de bere. Dar adevarul e ca eu, cel putin, am cunoscut absolut toate persoanele din sala respectiva prin intermediul internetului – si pe cei mai tineri, si pe veterani. N-o sa ma lansez acum in rememorari inutile despre ce a insemnat pentru un fan SF care nu mai avea ce citi faptul ca a descoperit intr-un final internetul si resursele lui… probabil majoritatea avem cate o poveste asemanatoare. Dar strict din punct de vedere al comunicarii, internetul a ajutat comunitatea SF din Romania, nicidecum a impiedicat-o cumva sa se dezvolte. Pe acest blog suntem oameni din 3 orase din 2 tari diferite – cum am fi putut sa ne cunoastem fara internet?

(Si, dupa cum am spus mai sus, dupa comunicarea fata in fata nici macar nu ne-am spus toti numele.)

Din fericire, a doua parte a intalnirii, cea de cenaclu propriu-zis, a adus doua povestiri care mi-au placut mai mult decat ma asteptam (de Liviu Radu si Cristian Mihail Teodorescu). Despre asta nu o sa imi mai dau cu parerea, pentru ca, dupa cum am spus, ideea de cenaclu nu-mi spune nimic si (defect personal?) nu pot sa ma concentrez la texte citite cu voce tare. Se pare ca nu sunt singura cu aceasta problema, asa ca se cauta solutii

E de apreciat totusi ca discutiile ulterioare au fost civilizate si constructive si fara egouri umflate… dar nu pot sa nu ma intreb cum ar fi decurs aceeasi intalnire daca “taberele” ar fi fost egale. Cum ar percepe un licean criticile cuiva care ar putea sa ii fie tata (sau profesor), cum ar percepe un autor cu n volume publicate critici venind din partea unui “neavizat”? Ramane de vazut, daca o sa se intample.

Oricum, un lucru e clar: ca sa vina tineri la cenaclu trebuie: a) sa afle de el; b) sa fie atrasi de ceva. In momentul de fata mai e de lucru la ambele puncte.

(P.S. Eu o sa fiu plecata pana marti, asa ca o sa pot raspunde la orice eventual comentariu de-abia atunci.)

Later update (kyodnb)

Conform blogului cultural sf au participat:

Cristian Tudor Popescu, Ion Hobana, Roberto Quaglia, preşedintele Societăţii Europene de Science Fiction, criticii literari Bianca Burţa Cernat şi Paul Cernat, Michael Hăulică, soţii Doina Hanu şi Lucian Hanu –binecunoscuţi editori şi publicişti, actualmente proprietari ai librăriei Nautilus din Bucureşti, Dănuţ Ungureanu, Sebastian A.Corn, Liviu Radu, Cristian Mihail Teodorescu, Marian Truţă, Dumitru Claudiu Stătescu, Feri Balin, regizorul şi autorul Cristian Lăzărescu, graficianul Ionuţ Bănuţă, fanii Dragoş C. Butuzea, Cristian Tamaş, Sorin Camner, Bebe Ionescu, Nicolae Voicu (Voicunike), Tiberiu Ţică, Cristina Ghidoveanu, CapricornK13, Dreaming Jewel, Jen, Adi Segal, Daniel Manole, Gabriel Vâlsan.

Eu am incercat sa ajung la timp acasa sa arunc o privire pe internet, insa din motive neimpartasite, transmisia nu a functionat.

Later update: alaturi de discutia initiata pe blogul tusei Vero, la care avem pingback-ul, a reactionat si Jewel pe Bibiblioteca Babel cu articolul impricinat.