Adio bah!
Dragii mei,
Se pare ca am ajuns la punctul spre care m-am indreptat in ultimele luni. The point of no return.
Pe scurt, cele intimplate si adunate in ultima vreme m-au convins ca problemele politico-administrative cu care se confrunta sf-ul si fandomul romanesc nu pot fi rezolvate. Clasa “politica sf” sufera de aceleasi boli precum surata sa mai mare, “adevarata” clasa politica. Lipsa de caracter, demagogie, idei fixe, “dujmanii” declarate sau aparente, abandonarea bunului simt in focul schimburilor de focuri nu ne lasa timp si loc de colaborare si dezvoltare. Ce se intimpla acum in fandom seamana foarte mult cu primele zile ale FSN-ului, cind un numar de oameni mai “intreprinzatori” urlau unii la altii, se injurau si in general faceau un circ de zile mari intr-o camera inchisa, pretinzind ca lucrau pentru binele poporului, in realitate incercind sa traga spuza pe turta lor.
Din pacate lucrurile sint la fel de complicate si in sf – nu exista rai si buni. As fi vrut sa fie asa, dar nu e. Adevarul e ca toate acestea fac rau sf-ului si in momentul de fata, fiecare flexare a bunului simt intr-o directie, atrage o flexare in directia opusa, de obicei mai puternica, creind un cerc vicios care se auto-amplifica prin rezonanta.
In virtutea bunelor intentii m-am lasat si eu atras in acest vertij – fara sa intru in camera respectiva am strigat de pe margine, devenind una din “cotzofenele sf”. Acum sint convins ca am facut rau, participind la amplificarea turbulentzelor, chiar daca intentiile au fost bune. Cer scuze cititorilor blogului si colegilor de site.
Din pacate mi-a luat cam mult timp sa inteleg: unii oameni nu se schimba niciodata, grupurile nu se schimba daca contin oameni care nu se schimba, iar grupurilor acestora le place in cercul vicios.
Dar stiti ce? Este doar un cerc cu numar limitat de oameni. Cercul si oamenii din cerc capata importanta in masura in care cei aflati in afara cercului sint dispusi sa le-o acorde. Si le-am acordat-o, si eu, si altii, fie sub forma articolelor si comentariilor, sub forma voturilor sau prezentei pe liste de “membri” fara importanta (dar folosite pentru a legitima te miri ce).
Azi am ajuns la concluzia ca am ametit de atita invirteala in cercul asta, care, ca orice traiectorie circulara nu are sanse sa ajunga la un capat, singurul rezultat fiind totala pierdere de vreme. No more! Prin urmare, Aspoiu a hotarit sa-si administreze un auto-delete, asta dupa ce a efectuat o “epurate” a posturilor din 2010-2011 ce faceau referiri la sus-mentionatele rahaturi politico-administrative. Aceasta decizie probabil va fi prezentata o mare victorie de catre o parte a oamenilor de bine ce pedaleaza in micul lor cerc, dupa bunul obicei conform caruia se flutura marile “realizari” in ochii “dujmanilor”, minimalizind in acelasi timp posibilele “merite” ale “celorlalti”. Nu pot decit sa le urez spor la cresterea productiei de ridicol. Eu unul nu vreau sa-mi mai pierd nici un minut cu prostioare din astea…
De aici inainte CititorSF se va ocupa numai cu discutii legate de arta (sf si conexa), adica film, comics, grafica, si mai ales carti.
Asadar, adio Aspoiu! And see you, readers, on the other side.
Multumiri: In primul rind dorim sa multumim tuturor celor care si-au exprimat preferintele in faza nominalizarilor. Deasemeni dorim sa multumim celor care ne-au sprijinit in acest “demers care încearcă să afle care au fost cărţile/povestirile SF&F&H publicate în 2009 care au plăcut cel mai mult fanilor dedicaţi.” (copyright Vlad “Nemira”) – si lista este destul de lunga. Va multumim!

Daca tin eu bine minte, prima oara cand am intrat in contact cu opera scriitorului Clive Barker a fost prin volumul aparut in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira, Cartile Insangerate. Se pare ca seria Cartilor insangerate, asa zisele Books of blood nu a fost tradusa la noi in intregime si mie unul, chiar imi pare nespus de rau ca nu m-am putut bucura si de restul povestirilor.








Recent Comments