Cititor SF

ANALOG, IN CIFRE :

60 de ani de activitate

16 premii Hugo pentru cea mai bună revistă, în anii 1946, 1951, 1953-1957, 1961-1962, 1964-1965, 1973-1977

46 de texte premiate cu Hugo sau Nebula

***

1930, ianuarie - Astounding Stories of Super – Science #1; editor: Harry Bates.

Publica mai ales telenovele spaţiale, dar, pentru că plătea de patru ori mai bine decât competiţia, în prima serie a revistei au apărut şi autori importanţi precum Murray Leinster sau Jack Williamson.

1931, februarie - numele revistei se reduce la Astounding Stories

1933, ianuarie - se revine la titulatura iniţială.

1933, martie - grupul editorial Clayton dă faliment.

Toate numerele din această primă serie a revistei sunt disponibile la www.archive.org : 1930, 1931, 1932, 1933

***

1933, octombrie - reapare, publicată de Street & Smith; editor: F. Orlin Tremaine.

1934 - schimbare de fond a revistei, care începe să ceară texte celor mai renumiţi autori, plătindu-i “doar” dublu faţă de competiţie, şi instaurează o politică a “ideilor alternative” prin texte care explorau idei prăfuite din perspective noi. Într-un singur an, Astounding devine cea mai bună revistă de SF de pe piaţă, lucru dovedit de sumedenia de povestiri clasice apărute :

1934, ianuarie - Colosul, de Donald Wandrei

1934, aprilie – septembrie - Legiunea spaţiului, de Jack Williamson

1934, iunie - Lateral în timp, de Murray Leinster

1934, august - Ciocârlia din Valeron, de E.E. “Doc” Smith

1934, octombrie - Iluzia strălucitoare, de C.L. Moore

1934, noiembrie - Amurg, de Don A. Stuart

1934, decembrie - Bătrânul credincios, de Raymond Z. Gallum şi Atotputernica maşină de John W. Campbell Jr.

***

Mai toţi autorii celebri ai timpului au publicat in Astounding, printre alţii:

1935 - Stanley G. Weinbaum

1936 - H.P. Lovecraft

1937 - debutează L Sprague DeCamp, Eric Frank Russell Read more…

***

Recent, s-au inmultit discutiile in blogosfera romaneasca despre necesitatea, ori inutilitatea, unor cursuri de scris pentru scriitorul comercial (din literatura de gen, sau nu). Unii (Michael Haulica) au argumentat pro, altii (Victor Martin) au desfiintat ideea cu superioritate.

Personal, am facut cunostiinta cu acest tip de cursuri inca din Anglia. In Canada am constatat ca exista numeroase asemenea cursuri la absolut toate universitatile si colegiile (independente de universitati), marea majoritate pentru mainstream comercial, foarte putine pentru literatura de gen (SF, F, de dragoste, etc). In State, numarul lor este de citeva zeci de ori mai mare. Nu stiu cum sta situatia in restul Europei, ori in alta parte a lumii, dar in lumea anglo-saxona se pune mare pret pe scoala de scris.

Banuiesc ca pina la urma necesitatea unor asemenea studii in Romania se va hotari de catre piata profesionista (agenti si editori). De pilda, in Statele Unite se spune ca 75% din absolventii celor doua ateliere Clarion devin scriitori profesionisti. Nu doar faptul ca acestia invata sa scrie mai bine, dar in urma cursului, fostii studenti/viitorii scriitori capata si respectul pietei, editorii tinzind sa le acorde o atentie sporita. Ce inseamna asta? Inseamna ca odata ce ai trecut prin Clarion, editorii iti stiu numele si povestirile trimise de tine la reviste vor trece direct din gramada mare (slush pile), din care se selecteaza numai 10% de catre cititori angajati de revista cu norma la ora pentru a fi citite de editori, in teancul textelor finaliste de pe mesele editorilor revistei. Adica, li s-au inmultit sansele de publicare cu 90%! E cam ca atunci cind ai absolvit Harvard si vei fi intotdeauna cel anagajat in concurenta cu absolventii de la universitatile din Texas, Arizona si altele asemenea.

De curind am citit cartea Ninei Munteanu:  The Fiction Writer ­— Get Published, Write Now!. Aceasta este un manual de scris care poate fi studiat de catre doritori acasa, in liniste, ori poate servi drept ghid si manual in clasa pentru viitorii instructori/profesori de scris.

Nina Munteanu este scriitor canadian, publicat in numeroase reviste din America de Nord, cu trei romane la activ, dintre care ultimul este ­Darwin’s Paradox. Printre altele, preda cursuri de scris la diverse colegii din America de Nord si Europa si scrie recenzii pentru reviste precum “New York Review of Science Fiction”  si “Strange Horizons”.

Pina in vara asta nu stiam prea multe despre Nina. Ii citisem doua povestiri in niste reviste de gen din Canada (On Spec si Neo-opsis) si o vazusem pe listele de nominalizari la premiile Aurora. Povestirile erau foarte bine scrise, dar cum eram proaspat sosit in Canada si aveam mult de recuperat, cartile Ninei nu erau pe lista mea de prioritati.

In vara, la Worldcon-ul din Montreal, m-am reintilnit cu Calin Giurgiu. Una dintre ideile lui era sa vada citi romani participa la eveniment. Eram deja patru, fiecare dintre noi fiind prezent cu sotiile. I-am spus ca urmeaza sa participe numai pentru o zi si Claudiu Murgan, ceea ce insemna cinci romani, iar el mi-a zis ca in final s-ar putea sa fim chiar sase. Apoi mi-a aratat pe lista participantilor la unul dintre panel-uri numele Ninei Munteanu. “Nume romanesc, nu? Nu poate sa fie altceva!” Ha! Read more…