Cititor SF

Confreria Pisicilor Negre este cel mai nou album de banda desenata al caricaturistului iesean Jup. Daca precedentul volum era exact cat o foaie A4, ei bine, acum dimensiunile sunt vizibil mai generoase, existand atat cativa centimetri in plus pe lungime cat si pe latime. De aceasta data s-a reusit folosirea unei hartii lucioase si mult mai rezistente, de o calitate net superioara, comparativ cu cea mata si subirica din trecut. Un alt plus evident este modificarea tipului de font folosit in blurb-uri. Daca la precedentul s-a preferat scrisul de mina, sau poate nu a existat o alternativa mai buna la momentul respectiv, ei bine acum textul este inserarat si presetat uniform. Si parca pina si modul in care sunt raspandite casutele de dialog si textul sugereaza si lasa impresia unei mai atente organizari si a unei munci de finisare mai ridicate in acest sens.

Da, diferenta dintre cele doua numere este incontestabila. Si este clar ca aceasta schimbare de imagine chiar da bine si ii este favorabila atat cititorului cat si autorului care se poate mandri, lasand modestia la o parte,  ca a reusit sa obtina un produs de calitate. Totul la mai putin de 3 euro. Pentru ca pretul albumului este de doar 10 lei exemplarul. Read more…

***

***

Incepand de simbata trecuta si de acum in fiecare marti din urmatoarele patru saptamani, Tor.com va posta cate un fragment din adaptarea grafica a operei lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, publicata la Hill & Wang.

Pe linga banda desenata vor mai fi postate si o serie de interviuri video cu insusi Bradbury, in care acesta vorbeste despre drumul pe care l-a avut romanul de la varianta scrisa la cea grafica.

***

De asemenea, cu aceasta ocazie Tor.com mai are si o serie de premii de oferit, asa ca vom mai reveni cu detalii pe parcurs.

Dupa cum am promis, am dat o tura pe la noua (si singura) librarie de BD din Bucuresti, Jumatatea Plina. Ideea e buna, numele nu, dar sa zicem ca e chestie de gusturi.

Cafe Lente e un loc dragut pe Str. General Praporgescu si unde se ajunge destul de usor, de pe Batistei sau C.A. Rosetti. Momentan, “librarie” e putin cam mult spus: e un corp de biblioteca plin cu comics, cea mai mare parte in franceza. Lista de titluri va aparea si pe internet la un moment dat, dar momentan exista numai pe hartie… noroc ca le-am pozat eu Partea 1, partea 2, partea 3.

Chestii SF/F/H n-am prea vazut, doar un Watchmen care probabil se vanduse deja, pentru ca figura doar pe lista, nu si in raft, dar selectia parea sa fie destul de variata, iar vizitatorii (care pareau se pricep la comics mai bine ca mine) cumparau cate 2-3 carti. Ce speram eu sa gasesc (Dark Tower) nu era, dar poate candva… In orice caz, organizatorii au zis ca o sa tot aduca noutati, asa ca merita macar o vizita.

Bucurestenii iubitori de banda desenata au de acum inainte un nou motiv de bucurie.

Vineri, 24 iulie ora 16.00, se va deschide in cadrul Café Lente, pe Strada General Praporgescu, nr. 31, prima librarie de banda desenata, manga, romane grafice şi alte cărţi ilustrate din Romania.

Proiectul este demarat de cei din cadrul asociatiei Jumatatea Plina, care si-au mai expus colectia de peste 300 de carti la diverse evenimente de profil.

Multe dintre titlurile prezente au fost recompensate cu premii celebre in lumea benzilor, “Prix Goscinny”, “Fauve d’or”,” Eisner Award” etc. sau sunt succese de critica, in limba originală ori in traducere (engleza sau franceza).

Vom gasi opere ale unor ilustratori si graficieni renumiti dintre care s-ar putea aminti : din Franţa, Marjane Satrapi (“Persepolis”), Laurent Maffre, Edmond Baudoin, Ludovic Debeurme, din America de Nord, Chris Ware, Alan Moore & Dave Gibbons, Adrian Tomine, Seth, din Japonia, Osamu Tezuka, Yoshihiro Tatsumi, Shigeru Mizuki, si nu in ultimul rand România, cu Iulian Fraţilă, Brynjar Bandlien, Matei Branea.

Deschiderea va debuta cu doua expozitii prezentate inspre seara cu planse realizate de tineri autori – Sorina Vasilescu, Wanna Dobre, Cristian Prandea, Xenia Xiu şi Mihai Grăjdeanu.

Informatii preluate de pe site-ul Mediafax, desi le mai puteti gasi si pe blogul asociatiei mentionata mai sus sau prin alte publicatii.

Albumul de banda desenata apartinand caricaturistului iesean Jup, “SuperCostel” cuprinde trei povestiri, “Asa a inceput totul“, “SuperCostel si Omul motan” si “Necazurile iepurasului Sile“.

Personajul principal este un om simplu, Costel, care se hotaraste intr-o buna zi, impresionat de starea in care se gasea sa adopte un motan fara stapan. Motan botezat Serioja sub influenta banuielii ca ar avea “origini siberiene” si care preia, pe zi ce trece, apucaturile mai putin ortodoxe ale unei pisici crescut in “cartier”. In general se observa cu usurinta formarea de caricaturist a artistului, mai ales pe partea comicului de limbaj si a situatiilor dezvoltate de-a lungul peripetiilor motanului Serioja si ale stapanului sau.

Prima povestire are si rolul de a ne introduce in lumea bogata a motanului, detaliind diversele metode aplicate pentru a-si astampara foame si a pacali vigilenta stapanului Costel. Pe finalul acestul episod introductiv avem parte si de o prezenta surpriza largind si mai mult galeria personajelor abordate.

In continuare, in “SuperCostel, Omul motan” ne intalnim si cu celalalt personaj pisicesc al benzii desenate, Arnold, aflat pe post de subaltern al lui Serioja. Dupa cum si titlul ne duce cu mintea cadrele dezvolta o intamplare a lui Costel, inoculat la un moment dat, absolut intamplator, cu “impresia” ca are puteri de super-erou. Convins ca intr-adevar a capatat aceste puteri asemeni omului paianjan, Costel este macinat de dilema alegerii costumului, dar si a titulaturii cele mai potrivite pentru super-puterile sale. Si  tot ce-i mai ramane de facut in continuare este sa-i gaseasca pe cei aflati la ananghie si sa ne demonstreze ca poseda eroismul necesar pentru a ajuta celelalte fiinte.

“Necazurile iepurasului Sile” mi s-a parut un pic cam lunga si nu ar fi stricat deloc daca s-ar mai fi renuntat la cateva cadre, de fapt pe final parca si motanul imi da dreptate. Serioja si Arnold se vad amenintati de dragalasenia iepurasului Sile si il prigonesc prin orice mijloace. Totul in scopul nobil si pisicesc, desi incearca sa-l ascunda (nu neaparat prea evident), de a-si pacali foamea.

Per total mi s-a parut un volum de banda desenata interesant cu personaje inventive si haioase, cu replici reusite si un fir narativ coerent, exceptand evident lungimea excesiva a ultimului episod dupa cum am amintit mai sus.

Tiparul este unul de calitate (cat o permite culoarea si tipul de coala folosit) si tusurile de negru sunt bine evidentiate.

Si iata si ce zic alti cititori :

Mai multe pareri gasiti aici (!), de unde se poate si comanda albumul la “extraordinarul” pret de 12 lei plus taxele postale.

De pe site-ul caricaturistului aflam ca aventurile lui Costel, Serioja, Arnold si restul au inceput cu cativa ani buni in urma si anume in 1998. Acesta s-a hotarat, pentru a venit in ajutorul publicului, sa updateze din cand in cand site-ul web cu cite una dintre scenetele sale. Read more…

Sper ca toti amatorii de SF sint familiarizati macar cu primele trei filme generate de sus amintitul simpatic xenomorf. De curind am parcurs cateva Comics care mi-au trezit amintiri placute si mi-au reaprins interesul pentru aceasta franciza care in prezent trece prin momente mai putin fericite… De fapt pe cine vreau sa trombonesc?! ‘Alien’ trece prin momente penibile!

Zambet fermecator de pe tavan.

Desi lucrurile pareau sa mearga intr-o directie excelenta dupa primele doua din serie (‘Alien’ 1979 si ‘Aliens’ 1986), 20^th Century Fox (20CF) nu s-a putut abtine sa mulga pina la epuizare in scheme ieftine propriile ‘active’ in loc sa le dezvolte extraordinarul potential. Ceva semne de ‘alienare’ din partea 20CF au existat inca din acele vremuri fericite, de exemplu pentru primul film Ridley Scott a trebuit sa duca munca-lamurire cu mai marii studiourilor dupa ce aceastia au ridicat obiectii cu privire la design-ul lui Giger pe care il gaseau prea “disturbing” pentru public. Asa cum se stie, respectivul design combinat cu regia incredibila a lui Scott si cast-ul reusit au fost ingredientele ce au stat la baza succesului enorm al acestei productii.

Read more…

Cemetery Blues este o serie de benzi desenate de 3 volume, scurta, dar intensa. Ea vazut lumina tiparului in acest an la la publisher-ul Shadowline ce-i apartine lui Jim Valentino, o ramura a companiei mai mari, Image, infiintata in 1992 la care acesta este si cofondator alaturi de Erik Larsen, Jim Lee, Rob Liefeld, si mai cunoscutii Todd McFarlane ( “taticul” lui Spawn ) si Marc Silvestri ajuns la Top Cow Productions.

De remarcat ar fi ca in urma stradaniilor lui Jim Valentino au fost descoperiti oameni ca Robert Kirkman ce are la activ benzi ca “Battle Pope” (2000) si “The Walking Dead” (2003 – ce se continua si in prezent) si Brian Michael Bendis care si-a confirmat valoarea cu “Powers” (2000) sau alte benzi cu supereroi editate la Marvel.

B.D.-ul nostru urmareste aventurile a doi vanatori de zombie, vampiri si alte entitati supranaturale, Ridley si Falstaff, ghidati in cruciada lor nesfarsita de fantoma Domnului Lear, ramasa captiva intre lumi. De aceasta data ajung intr-un orasel izolat, Hernesburg unde trebuie sa invinga masinatiile dusmanului de moarte a lui Lear, vrajitorul Orlok.

Povestea imaginata de Ryan Rubio este bine surprinsa de stilul alb negru adoptat de desenatorul Thomas Boatwright( care, “by the way”, nu a mai trecut demult pe blog) oferindu-i un plus de autenticitate atmosferei create in jurul povestii si stimuland din plin imaginatia cititorului. Chiar daca spre final intensitatea actiunii scade intriga dovedindu-si limitele, curiozitatea si imaginile cuprinse in paginile benzii sunt de ajuns pentru a duce la bun sfarsit povestea. Si cred ca se merita punctat, ca uneori benzile desenate, chiar daca sunt “black& white“au mai multe putere de convingere si emana mai mult realism decat multe dintre filmele zilelor noastre, unde un joc neconvingator al actorilor poate strica un scenariu bine pus la punct.

B.D-ul se poate comanda de pe Amazon, si bonus pe linga povestirea de fata “The Haunting of Hernesburg“, mai cuprinde si seria “The Curse of Wallace Manor” plus alte doua povestiri nepublicate cu cei doi eroi, “The Inconvenience Store” si “Let’s All Die in the Lobby!”

PS: Aici aveti si primul numar din Cemetery Blues online, plus inca multe alte titluri de la Image Comics (NO CHARGE ). Enjoy!

Death Note este o serie manga ce a avut un success atat de mare incat a aparut un serial de anime si chiar si filme cu mare priza la publicul japonez, seria fiind creată de Tsugumi Ohba şi Takeshi Obata, cel din urma fiind chiar nominalizat în 2008 la “Eisner Awards” in cadrul categoriei “Best artist” pentru munca depusa la Death Note şi Hikaru no Go.

Povestea desi pare simpla, are parte de numeroase rasturnari de situatie si actiune cat cuprinde, satisfacand astfel pina si pe cel mai exigent critic. Yagami Light  este un student cu un viitor promitator care insa se plictiseste teribil. Intr-o zi el se impiedica de un carnetel numit Death note, ce are puterea de a omora oamenii in orice mod doreste el in urma notarii detaliilor mortii in carnetel, la un interval de 40 de secunde distanta, fiind de ajuns o simpla vizualizare a victimei.

Se pare ca acest “Death Note” fusese scapat special in lumea noastra de un Shinigami (Zeu al mortii ) plictisit de viata de dincolo. Dandu-si seama de puterea “notebook”-ului Light se decide sa creeze o lume perfecta in care sa nu existe crime si criminali deopotriva. Totusi faptele sale nu pot ramane nepedepsite chiar daca ucide oameni vinovati de diverse fapte, dupa cum se va putea vedea ulterior, pina la ranirea celor nevinovati nu este decat un pas. In urma actiunilor sale, este chemat in ajutor renumitul detectiv “L” sperandu-se ca se vor afla mai multe despre cel ce sta in spatele faptelor incredibile si ca acesta va fi demascat. In scurt timp, Light este poreclit de public “Kira” si totul capata amploare nationala. Pentru a ne tine in priza, inca de la inceputul actiunii este introdus in scena si stapanul carnetelului, Shinigami-ul Ryuk, un personaj fascinant cu un apetit de neoprit pentru merele pamantene, ce il poate sfatui in mare masura pe Light in legatura cu potentialul carnetelului.

Ceea ce impresioneaza, pe linga povestea suprarealista sunt personajele atent construite, Light este un elev emerit ce nu duce lipsa de nimic in viata de zi cu zi, tatal sau lucrand in cadrul Politiei (rezultand si de aici o serie de situatii conflictuale de mare angajament), inteligent, placut de toti din jur, visand sa modeleze lumea dupa sufletul sau, de cealalta parte a baricadei aflandu-se “L”, un geniu orfan, un pic cam ciudatel, retras si destul de nervos in opozitie cu calmul imperturbabil a lui Light. Daca in prima parte a povestii actiunile lui Light, poreclit acum Kira, nu pot fi condamnate de multi, in a doua jumatate rolul pe care si-l asuma si scopul urmarit nu se mai incadreaza in stereotipul pe care il urmareste cu staruinta, eliberarea lumii de tot ce este rau.

In concluzie, actiunea este halucinanta cu multe rasturnari in intriga povestii, reguli ce nu pot fi incalcate insa pot fi evitate sau situatii care mai de care mai tensionate si mai “critice” cu personaje bine conturate si incadrate in scenariul povestii. Totul este imbinat armonios rezonand spre un final surpriza neconventional.

Death Note a fost  publicata pentru prima oara in revista manga Weekly Shōnen Jump, din decembrie 2003 pina in mai 2006, cu 108 capitole în total. Dupa serialul anime si filme, a fost lansat recent, în Japonia, si un roman bazat pe serie, scris de Nisio Isin.

Manga-ul se poate comanda si de la noi din tara de aici sau pentru strainataturi aici.

Living with the dead ,urmareste aventurile a doi supravietuitori, imuni la raspandirea unei maladii globale ce a lasat in urma ei hoarde de zombie infometati. Cei doi prieteni, care acum si-au schimbat numele, pentru a marca un nou inceput in Straw (pai) si Whip ( bici) cu aspiratii muzicale, actoricesti si culinare, chiar daca Whip nu a auzit “never ever” de Betty Davis, desi viseaza la o cariera in domeniu, se deghizeaza in zombie de fiecare data cand ies afara , si astfel reusesc sa-i pacaleasca pe mortii umblatori si sa se aprovizioneze cu cele necesare. Situatia se complica cand la una dintre plimbari, Straw salveaza o fata ce-si zice Betty, din mijlocul unei hoarde insetate de singe, pornind disputa, nu prea cuminte, intre cei doi prieteni cu urmari destul de neplacute.
Povestea este structurata in trei numere si a fost publicata de DarkHorse Comics incepand cu octombrie 2007, seria fiind scrisa de Mike Richardson care se pare ca in viitor planuieste un proiect intitulat “The Beast” cu mai cunoscutul Ben Templesmith, cu desenele realizate de Ben Stenbeck, coperta de Richard Corben si editate de celebrul Scott Allie. Avand in vedere ca, inca din start ne putem da seama ca este vorba de o parodiere a cultului zombie in principal ( lucru afirmat si de scriitor inntr-un interviu ), dar si cu trimiteri la comportamentul deviant care pune stapanire pe barbati cind incearca sa impresioneze o femeie, nu trebuie sa ne asteptam la scenarii prea elaborate. Si chiar daca am gasit comentarii destul de acide cu privire la aparitia acestei benzi, in special pe blogurile americane, pentru un roman din Romania, in a carui tara industria benzilor desenate este egala cu 0, se poate dovedi o lectura placuta, umorul fiind destul de bun ( cu cateva clase peste ce nasc scenaristii romani de la diferite televiziunii), sfarsitul benzii reusind si performanta de a surprinde.

De remarcat, ar mai fi si introducerea in paginile benzilor a cate unui “zombie survival kit” (kit de supravietuire in caz ca avem de-a face cu zombie) in toate cele trei numere, corespunzatoare fiecaruia dintre personaje, sub forma unei masti de hartie ce se poate decupa si ce contine urmatorul mesaj:

Atentie : “Dark Horse Comics nu-si asuma nici o responsabilitate, si nici nu garanteaza ca aceasta masca va va salva din partea oricarui atac a unui “mort viu”.Mai mult, daca o sa purtati masca nu sunteti protejati sa treceti in siguranta prin zonele infestate cu zombie. Actiunile urmate de personajele din carte trebuie indeplinite pas cu pas, si pentru a le indeplini cu siguranta trebuie sa exersati mormaind cuvintele “Creier” si “Carne” ( “Brain” si “Flesh”, engl) in zonele publice. Dark Horse Comics nu-si asuma responsabilitatea pentru privirile pe care le veti atrage aunci cand va veti deghiza in Mortii Vii.”

Spor la repetat!!

Ps : Versiunea Trade Paper Back poate fi comandata de aici.

Mai jos aveti cateva din desenele lui Ben Stenbeck, primele doua de jos cu influente din alte benzi, la una dintre ele am recunoscut “tiparul” seriei B.P.R.D. a lui Mike Mignola, si doua creatii proprii, toate luate de pe site-ul artistului.

Din ce stim cu totii benzile desenate cele mai cunoscute sunt cele cu superheroes de la Marvel sau DC Comics, dupa care s-au si facut numeroase ecranizari la Hollywood, nu si reusite marea majoritate, exceptandu-le pe mai noile Sin City si 300 dupa benzile lui Frank Miller, care nu urmaresc insa aventurile unor super eroi clasici.

Unele genuri au fost insa mai mereu marginalizate, dintre ele facand parte si fantasy-ul clasic cu vrajitori si domnite rapite de capcauni, cu zine si elfi, cavaleri si povesti fantastice. O incercare de a completa acest sector mai putin batatorit au avut-o mai cunoscutul Kurt Busiek care are in portofoliu creatii cu success la public si critica, ca Astro City la publisher-ul Wildstorm, supereroii din Avengers, Iron-Man, SpiderMan in universul Marvel sau mai recentul Conan de la publisher-ul Darkhorse, atat cu seria stand-alone de patru numere The Book Of Thoth, cat si aparitii in primele numere ale reeditarii vechii francize alui Robert E. Howard, primele 2 numere fiind publicate si la noi in scurta existenta a revistei Carusel de dupa anii 2000 si David Wenzel ce a ilustrat in marea majoritate a cazurilor carti pentru copii . Cea mai cunoscuta banda desenata a sa o reprezinta o adaptare dupa Hobbitul lui J.R.R. Tolkien ce este considerata una dintre cele mai de success adaptari dupa o opera literara.

Cei doi si-au reunite fortele, si in 1997 au scos pe piata la Homage Comics o subdivizie a Wildstorm comics, la randul ei afiliata companiei DC Comics, banda desenata, The Wizard’s Tale in care un vrajitor, descendent al unei familii cu renume in zona intunecata a magiei nu reuseste sa se ridice la nivelul inaintasilor sai, ci dimpotriva isi demostreaza din plin bunatatea si lipsa oricarei inclinatii pentru magia neagra. Trebuie spus din start, povestea nu este neaparat punctul forte al benzii si target-ul sau ar fi persoanele mai putin in varsta, in schimb pe cat de subtire poate parea plot-ul pe atat de atragatoare si pline de caldura sunt desenele lui David Wenzel. Cum ziceam, povestea e simpla vrajitorul cu descendenta neagra, Bafflerog este silit de imprejurari, printre care l-as aminti si pe conducatorul Consiliului vrajitorilor intunecati, dar si de efectele bune ale vrajilor sale sa porneasca in cautarea unei carti magice cu puteri intunecate, ascunsa in vremurile stravechi. Actiunea benzii curge usor spre un final previzibil insa imaginile incanta pur si simplu ochiul asigurand deliciul oricarui carcotas.

Daca aveti posibilitatea o puteti comanda de aici, si, desi la comentarii nu intalnim doar aprecieri, daca mai aveti si copii prin casa sigur nu o sa va para rau, si nu zic ca doar lor le-ar place, insa depinde acum si de gusturi.  Ca sa va faceti o idee aveti mai jos cateva ilustratii luate de pe site-ul lui Wenzel.