Cititor SF

De cand a aparut volumul  de fata mi-am dorit sa pot face un serial cu povestirile adunate in paginile lui, model des intalnit prin afara, insa la care noi nu am apelat pina acum. Cum l-am gasit la reducere pe site-ul Nemirei, l-am si pus in cos  fara sa mai stau pe ganduri (multumesc lui A. Buzdugan pentru semnalare). Deci cartea e cumparata pe banii mei, pe spinarea si munca mea, si cei care viseaza ca primim carti sa scriem de bine despre ele, pot sa-si bage linistiti presupunerile nefondate exact in DOS. MS-DOS, desigur.  Dar sa trecem la lucruri mai serioase.

Cory Doctorow – Eu, robo-barca

Ei bine imi este clar, Doctorow este un tip cu o imaginatie care sparge destule standarde. Pentru el nu exista un tipar neaparat, ci improvizeaza foarte mult si variat. Si culmea, ii si iese, domnule. Nu in toate povestirile, normal, si aici sta marturie When sysadmins ruled the earth, insa nu e prima oara cand descopar un text deosebit. The things that make me weak and strange, publicata pe site-ul Tor si despre care am scris cateva cuvine la linkul precedent, este o alta dovada a resurselor nebanuite ce-l bantuie pe vestitul scriitor canadian. Read more…

Versiunea Bantam (1970), artist Paul Lehr

The Stars my destination sau Tiger! Tiger! incepe in forta, reusind sa-mi atraga interesul chiar de la prima pagina. Romanul se deschide cu un capitol introductiv din care aflam ca dupa ce s-a descoperit ca unii oameni ar avea ascunsa in gene capacitatea de a se teleporta singuri,sau impreuna cu alte obiecte, izbucneste un razboi total intre planetele locuite (Venus, Marte, Luna si Pamant) si satelitii lor. Pe fondul acestui razboi, Gully Foyle, o persoana fara vreo motivatia aparenta de a trai, se trezeste singurul supravietuitor de pe nava comerciala Nomad, atacata in spatiu de armata Satelitilor. Timp de 6 luni este nevoit sa se descurce singur, fiind foarte aproape de a-si pierde si ultima farama de umanitate. Totusi, in momentul cand o nava pamanteana apare la orizont, Gully isi pune toate sperantele ca va fi salvat si isi semnalizeaza pozitia cu toate mijloacele ramase. Spre uimirea sa, naveta ii ignora apelul disperat si trece mai departe. De acum inainte Foyle devine un alt om, jurandu-si ca daca va scapa intreg din aceasta incercare isi va inchina viata pedepsirii celui care a dat ordin ca el sa nu fie recuperat.

Cartea are o evolutie sinusoidala, cu multe urcusuri si coborasuri, si il urmareste indeaproape pe Gully, pentru care nimic nu mai conteaza si caruia nimeni nu-i poate sta in cale in a-si duce misiunea de razbunare pina la capat. Totusi drumul este lung si adversarul se dovedesti a fi unul de calibru, naveta Vorga, cea care l-a lasat de izbeliste fiind proprietatea corporatiei Prestein, unul dintre cele mai puternice conglomerate economice de pe pamant. Si pentru ca situatia sa devina si mai “simpatica” se pare ca pe Nomadul lui Gully s-ar fi transportat, clandestin evident, cantitati impresionante dintr-o substanta secreta, despre care multi stiu, insa nimeni nu vorbeste, singurul lucru cert fiind ca valoreaza milioane. Read more…

ANALOG, IN CIFRE :

60 de ani de activitate

16 premii Hugo pentru cea mai bună revistă, în anii 1946, 1951, 1953-1957, 1961-1962, 1964-1965, 1973-1977

46 de texte premiate cu Hugo sau Nebula

***

1930, ianuarie - Astounding Stories of Super – Science #1; editor: Harry Bates.

Publica mai ales telenovele spaţiale, dar, pentru că plătea de patru ori mai bine decât competiţia, în prima serie a revistei au apărut şi autori importanţi precum Murray Leinster sau Jack Williamson.

1931, februarie - numele revistei se reduce la Astounding Stories

1933, ianuarie - se revine la titulatura iniţială.

1933, martie - grupul editorial Clayton dă faliment.

Toate numerele din această primă serie a revistei sunt disponibile la www.archive.org : 1930, 1931, 1932, 1933

***

1933, octombrie - reapare, publicată de Street & Smith; editor: F. Orlin Tremaine.

1934 - schimbare de fond a revistei, care începe să ceară texte celor mai renumiţi autori, plătindu-i “doar” dublu faţă de competiţie, şi instaurează o politică a “ideilor alternative” prin texte care explorau idei prăfuite din perspective noi. Într-un singur an, Astounding devine cea mai bună revistă de SF de pe piaţă, lucru dovedit de sumedenia de povestiri clasice apărute :

1934, ianuarie - Colosul, de Donald Wandrei

1934, aprilie – septembrie - Legiunea spaţiului, de Jack Williamson

1934, iunie - Lateral în timp, de Murray Leinster

1934, august - Ciocârlia din Valeron, de E.E. “Doc” Smith

1934, octombrie - Iluzia strălucitoare, de C.L. Moore

1934, noiembrie - Amurg, de Don A. Stuart

1934, decembrie - Bătrânul credincios, de Raymond Z. Gallum şi Atotputernica maşină de John W. Campbell Jr.

***

Mai toţi autorii celebri ai timpului au publicat in Astounding, printre alţii:

1935 - Stanley G. Weinbaum

1936 - H.P. Lovecraft

1937 - debutează L Sprague DeCamp, Eric Frank Russell Read more…

Tinand cont ca am auzit (aproape) numai cuvinte de lauda la adresa autorului si, implicit, la adresa volumului sau de debut, i-a venit si lui randul la citit. Dupa cum bine ati vazut, am afirmat ca volumul incepe interesant, insa la un moment dat, dupa vreo 20 de pagini, dialogurile si modul in care incearca autorul sa-si dezvolte simtul literar mai mult streseaza decat atrag. Asa ca, daca nu ar fi fost Jen, eu sigur nu as mai fi continuat cu lectura. Nu pot spune ca este o capodopera, insa macar mi s-a parut a fi peste debutul lui Brent Weeks. Nici Lynch nu-si cruta personajele si iti vine sa-i dai un pumn in nas, dupa ce se hotaraste brusc sa mai scoata cate unul din ecuatie. Si m-a deranjat nu pentru ca m-as fi atasat prea tare de eroii lui, ci pentru ca omorul nu trebuie folosit intotdeauna ca punct de pornire pentru o intriga ulterioara. Se mai pot gasi cu usurinta si alte motive. Si poate m-a si sacait rapiditatea cu care ii lichideaza. Nici Martin nu-si cruta favoritii, dar parca totusi altfel reuseste sa puna in scena aceste evenimente.

O parte din intriga volumului de fata a reusit sa ma tina strans conectat la desfasurarea intregii plase de paianjen, lasandu-mi impresia la un moment dat ca intrezaresc chiar  itele ascunse ale complotului. Totusi, nu a fost sa fie asa si  am mai si fost un pic dezamagit de cat sange curge in partea finala a romanului. Avand in vedere, mai ales, ca nimic nu anunta un asemenea deznodamant. In plus, am reusit sa raman si cu un mare semn de intrebare. Daca, cel putin in volumul de fata, un personaj nu mai joaca niciun rol si nici nu mai apare la final, ce rost are sa sugerezi ca trupul sau nu se mai afla in sicriu. Mare mister mare. Read more…

START INTERCEPT

SPORADIC NEW REPORTS INDICATE CHAOS AND VIOLENCE SPREADING THROUGH U.S. CITIES. AN UNKNOWN EVIL IS SWEEPING THE PLANET. THE DEAD ARE RISING TO CLAIM THE EARTH AS THE NEW DOMINANT SPECIES IN THE FOOD CHAIN.

INTERCEPT COMPLETE

SURVIVOR,

In your hands is the handwritten journal depicting one man’s struggle for survival. Trapped in the midst of global disaster, he must make decisions; choices that ultimately mean life, or the eternal curse to walk as one of them.

ENTER IF YOU WILL INTO HIS WORLD. THE WORLD OF THE UNDEAD.

Read more…

The Dying Earth este un volum de povestiri pe care eu l-am gasit fascinant. Auzisem despre Jack Vance, dar nu apucasem sa citesc pina acum nimic din ce a scris. Impresia ce mi-a ramas dupa prima povestire nu s-a schimbat nici dupa ultima. Gasesc aproape de neinteles cum a reusit sa construiasca Vance imagini si intamplari ale caror elemente aduc foarte mult cu jocurile RPG si sistemul Dungeons & Dragons din zilele noastre. Raspunsul este simplu si l-am gasit ulterior. Pentru ca acestia chiar s-au si inspirat din cartea autorului. Si prin urmare parca multe din “principiile” si regulile dupa care se ghideaza creatorii jocurilor de PC de dupa ‘90 sunt “furate” din povestirile lui Vance.

Ne aflam intr-un timp in care Pamantul lupta cu ruinele si iminenta disparitie a civilizatiei umane. Vrajitorii nu au disparut cu totul, ci doar au uitat multe din vrajile descoperite de predecesorii lor, drept urmare orice descoperire si invatare a unei “noi” vraji le creste increderea in fortele proprii si aduce o speranta in plus ca vor reusi sa mai recupereze cate ceva din vechile cunostinte. Chiar si cu mai multe asemenea “farmece” cunoscute, memoria unui wizard este limitata si odata plecat intr-un quest nu poate memora decat maximum 5-6 vraji, restul ramanand notate in turn (castel, dupa caz) intr-un volum special (spellbook); dupa aplicarea efectiva a uneia, magul nu o va mai putea refolosi decat daca va apela iar la spellbook-ul din castel. Una dintre aceste vraji (care a si facut istorie printre fani) este Excelent Prismatic Spray, la care din degetele atacatorului tasnesc o serie de raze colorate, asemanatoare unei ploi multicolore cu damage radial. Mai avem o groaza de vraji de imunizare si fortifiere a organismului, de crestere a inteligentei, de manipulare a fortelor naturii, de invizibilitate si multe alte asemenea efecte care nici nu ne trec prin cap. Read more…

Axis – Robert Charles Wilson

Imi este greu sa scriu despre “Axis”. Am avut norocul sa citesc aceasta carte dupa ce in prealabil citisem inca vreo trei volume semnate de Wilson care imi placusera foarte mult. Spun asta deoarece “Axis” este un pic altfel. Cred ca expresia cea mai potrivita pentru ea este ‘carte ciudata’.

In principiu “Axis” este un fel de continuare a lui “Spin” (Turbion), povestea desfasurindu-se pe noua planeta Equatoria, accesibila datorita ‘arcului’ plasat in Oceanul Indian. Deasemeni intilnim conceptul virstei a patra si ‘alchimia’ genetica martiana. In rest cele doua carti sint total diferite. “Axis” nu are nimic de a face cu marile idei si concepte din “Spin”. Nu spun ca lipsesc, insa in mod clar sint mai putine, insa cu o alta orientare, ‘aliana’.

Marea diferenta stilistica este data in primul rind de povestirea la persoana a treia. Pentru mine chestia asta nu a picat prea bine fiind obisnuit de forta cu care Wilson isi creeaza personajele la persoana intai. Probabil ca aceasta solutie a fost aleasa pentru a jongla cu mai multe fire narative si detalii. Romanul urmareste doua planuri, Lise / Turk si Isaac / Avram care converg catre un punct climactic aflat undeva in desert. Daca povestea lui Isaac si Avram poate fi vazuta ca o parafraza a povestii biblice legata de jertfa suprema (avem si un fel de Mesia martian), povestea lui Turk si Lise este o calatorie a maturizarii si a cunoasterii de sine. Wilson continua povestea fanatismului, insa de data asta insa pe partea fanatismului stiintific manifestat de savantii un pic obsedati sau scapati pe aratura care vor sa inteleaga lucruri de neinteles cu orice pret, mai ales daca pretul este platit de altii. Planul Isaac / Avram are forta, insa nu pot spune acelasi lucru despre Lise / Turk. Lise pare prototipul unei giste cam rafatate, casatorita cu un barbat cam prostanac, care isi ea lumea in cap datorita vietii plicticoase pe care o duce cu acesta. Turk este un pierde vara fara prea mari batai de cap, baiat bun dealtfel, un fel de James Bond somer,  mai linistit, in stand-by. Una peste alta, fata pleaca cu Bond-ul sa-si caute tatucul disparut acum multi ani, o motivatie prezentata destul de neconvingator in acest caz. In final se intimpla ce se intimpla (destul de original insa prea spectaculos), Avram se dovedeste a fi un cretin, Lise isi da seama cum e cu gisca, iar Turk… are un acces de noblete. Read more…

Prima editie americana mass market paperback, Bantam februarie 1988. Ilustratia apartine lui Jerry Lofano. Aici puteti vedea coperta editiei din 2009 de la Pyr.

Obiectul Nekrotitanium face toti banii (28 de RON). Format de agenda, coperti cartonate, hartie usor grunjoasa, care intensifica iluzia de “carte veche” pe care o dau paginile sepia, murdarite artistic. Ilustratiile lui Roman Tolici (o serie de portrete/caricaturi ale personajelor, inchise in chenar oval, retro) sunt amuzante si mestesugite, detaliile savuroase aratand ca-s facute cu drag (mi-as dori un afis cu portretul lui Poe tinand un pahar de samagon…).

Cartea Nekrotitanium m-a lasat insa descumpanit. E amuzanta pe alocuri, dar umorul i se epuizeaza repede in sabloane de toilet humor,

Morcovul negru era atat de experimentat in a-si satisface poftele pe neobservate, incat Potapov si-a dat seama ca a fost violat abia cand a ajuns la portile exterioare ale inchisorii. Foarte suparat si plin de sperma lui Gosa, Potapov a hotarat in primul rand sa recurga la vodca…

si intoarceri din condei ale unor vorbe de duh standard

Decat fruntas la New York, mai bine militian de treaba la tara!

Personajele sunt atat de zarghite incat foarte curand nu-ti mai pasa ce li se intampla, chit ca vorbim de aventurile unor ucigasi in serie. E ca in filmele de serie B – dupa al treilea creier intins pe pereti, efectul gore se reduce la un cascat de plictiseala. Firul narativ e subtire si incalcit, intins la maximum si urmaribil doar de cei cu memorie de elefant; noroc ca volumul are doar 116 pagini, altfel n-as fi rezistat pana la sfarsit. Care sfarsit, de fapt, nu exista – cartea se incheie brutal, cu un “va urma” smecher si inutil.

In cele din urma, ce-i cu subtitlul “cyberpunk moldovenesc” ? Ei bine, exista o boare de fictiune stiintifica plutind deasupra textului, ca aburii de himca in ascunzisul babei Cozonac. In primul rand, declansatorul actiunii e dorinta unei bosoroage atotputernice de a umple padurile Moldovei cu nanoscorpioni programati sa ucida caprioare. In al doilea rand, e plina cartea de caini modificati genetic la Cernobal, spiritism cibernetic, centrale nucleare subterane si boli bizare cum ar fi sindromul aritmetic defazat sau mucegaiul neuronal. In sfarsit, dezvaluirea spectaculoasa dinspre final e pe cat de amuzanta pe atat de bizara (si e singura secventa din care s-ar putea, eventual, cladi un horror “serios” neaos) : punand stapanire pe toate cimitirele lumii, baba Cozonac vrea sa injghebeze o retea neuronala din cadavre, folosind puterea de calcul astfel dobandita ca sa descuie poarta Iadului si sa-l dea jos de pe tron pe Scaraotchi.

E jocul asta de-a cuvintele destul ca sa justifice o carte ? Eu cred ca nu. Pacat de prezentare; merita o poveste mai buna.

Bonusul editurii : primul capitol in PDF

The Chronoliths – Robert Charles Wilson

Din nou Pangborn mass market paperback, acelasi 1976 si tot Wyndham / Star Books. Autorul ilustratiei: soldatul necunoscut.