Cititor SF

Înainte să încep enumerarea cărţilor din 2011, o să spun cu o mică poveste. În 2010, în preajma termenului limită de înscriere ca şi Supporting Member la WorldCon-ul din Australia, am realizat, nu numai că am citit aproape toate cărţile nominalizate, ci şi că acestea mi-au plăcut. Acest lucru combinat cu fascinaţia pe care o am de mic pentru premiul Hugo (de când am învăţat pe de rost lista câştigătorilor de pe ultimele pagini ale cărţii „Un caz de conştiinţă” de James Blish, apărută la editura Cristian prin 91, cred; o mai ţineţi minte?) m-a determinat cu 3 zile înainte de expirarea termenului să-mi iau inima în dinţi, să-mi plătesc taxa şi pentru prima şi, credeam eu, singura dată, să votez. Şi ce să vezi?! Câştigătorea pentru cel mai bun roman nu era doar o singură carte, ci erau două! Şi erau exact romanele pe care eu le-am pus pe locul 1 şi 2! Scriitorul bifat pe buletinul meu în dreptul locului 1 a câştigat premiul Hugo numai pentru că un cititor din România s-a hotărât în ultimul moment să voteze şi el. How cool was that?! Cum aş fi putut după chestia asta să nu mă înscriu şi în anul următor? Plus că taxa nu e aşa de fioroasă – 50$. Iar în aceşti bani intră mai multe buletine informative, programul oficial al WorldCon-ului şi, cel mai grozav, un pachet electronic cu toate cărţile, povestirile şi celelalte materiale nominalizate.

Cu siguranţă că premiul Hugo nu reflectă cele mai bune cărţi de SFF apărute în anul respectiv. Dar e o ocazie minunată pentru a discuta despre starea ficţiunii speculative, despre cele mai bune romane ale anului versus cele nominalizate şi de a promova cărţi poate mai puţin cunoscute. Asta voi încerca şi eu să fac mai jos prin enumerarea cărţilor pe care le-am nominalizat, dar şi a altora apărute în 2011. Să creez discuţii despre ceea ce iubim cu toţii, cartea SFF. Nu este o listă a celor mai bune sau mai proaste cărţi ale anului. Este doar o listă a cărţilor care mie mi-au plăcut, mai mult sau mai puţin. (link-urile sunt de la recenziile mele din Galieo Online sau CititorSF iar SF=science fiction, F=fantasy, D=debut, YA=Young Adult, C=colecţie de autor sau antologie)

 

NOMINALIZĂRILE MELE LA PREMIUL HUGO PENTRU CEL MAI BUN ROMAN

1. China Mieville – Embassytown (SF) - pentru mine cea mai bună carte a anului, o formidabilă creaţie literară şi un motiv de mândrie pentru literatura SF în general.
2. Greg Egan – The Clockwork Rocket (SF) - un univers complet nou locuit de extratereştrii fascinanţi, în care viteza luminii nu e constantă şi finită.
3. James E. Corey – Leviathan Wakes (SF) – un roman care nu are cum să nu placă nici unui iubitor al poveştilor clasice din SF (recenzie în curând).
4. Adam Roberts – By Light Alone (SF) - poate cea mai bună carte a lui Adam Roberts de până acum, un fascinant exerciţiu mental despre ceea ce ar însemna eradicarea foametei din lume.
5. Jo Walton – Among Others (F) – un fantasy povestit prin vocea jurnalului unei adolescente îndrăgostite de romanele science-fiction, cea mai nostalgică şi mai tandră carte a anului.

 

CAZURI SPECIALE

Stephen King – 11-22-63 (SF) - unul dintre cele mai bune romane ale lui King, o carte care poate sta lejer între primele 5, dar pe care am decis să nu o nominalizez pentru că scriitorul american a trecut de mult graniţele genului dar astfel nu mai contribuie cu nimic la îmbunătăţirea acestuia; iar cărţile lui nu mai au nevoie de discuţii, sunt premiate de publicul care face din ele cele mai bine vândute romane ale anului.

Neal Stephenson – Reamde (Thriller) – mi-a plăcut, dar nu e SF; este un thriller ce se petrece într-un viitor care există deja.

George R.R. Martin – A Dance with Dragons (A Song of Ice and Fire #5) (F) – un roman ce contribuie la o serie care la finalizare va fi una dintre cele mai mari creaţii literare din toate timpurile, dar această carte este departe de cea mai bună din serie, de cele mai bune cărţi ale lui Martin sau de cele mai bune ale anului 2011 (recenzie dreamingjewel).

Hannu Rajaniemi – The Quantum Thief (The Quantum Thief Trilogy, #1 ) (D) - dacă aş fi citit-o în 2011 (când a apărut ediţia americană) s-ar fi aflat cu siguranţă între primele 5, dar aşa o voi lăsa nominalizată în buletinul de anul trecut.

 

CĂRŢILE APROAPE LA FEL DE BUNE CA ŞI PRIMELE 5

Erin Morgenstern – The Night Circus (D) - cel mai bun debut din 2011 alături de The Tiger’s Wife; o poveste de dragoste magică în lumea de poveşti a Circului Viselor (recenzie în curând).

Christopher Priest – The Islanders (SF) - un roman care se petrece în lumea din Dream Archipelago; cea mai exotică şi interesantă construcţie literală citită de mine în 2011.

Will McIntosh – Soft Apocalypse (SF) - unul dintre debuturile excelente de la Night Shade Books; o apocalipsă lentă care pare mai reală ca niciodată.

John Scalzi – Fuzzy Nation (SF) – între atâtea cărţi la graniţa dintre genuri, Scalzi e cel care păstrează sănătatea mentală a SF-ului; un remake excelent (recenzie în curând).

 

ÎNCERCĂRI MAI MULT DECÂT REUŞITE

Daniel Abraham – The Dragon’s Path (F) – un început promiţător de serie de la un autor care încet, încet devine unul dintre marii scriitori ai SFF-ului; un epic fantasy în care economia contează mai mult decât războiul.

Ernest Cline – Ready Player One (D)- un fel de cyberpunk nostalgic pe care l-am terminat cu un zâmbet mare pe faţă.

Kameron Hurley – God’s War  (Bel Dame Apocrypha #1) (D) – alt debut de la Night Shade, un bugpunk sălbatic şi întunecat; cea mai viscerală carte din 2011.

Charles Stross – Rule 34 (SF) – Stross a scris o carte care reuşeşte să fie şi perfect contemporană şi perfect science-fiction; durează puţin până să te obişnuieşti cu persoana a 2-a în care e scrisă, dar până la urmă chestia asta face toţi banii (recenzie în curând).

Patrick Ness – A Monster Calls (YA) – nu am citit până acum o altă carte care să surprindă atât de bine şi atât de profund ceea ce înseamnă pierderea pentru copii; absolut recomandată tuturor.

Ian McDonald – Planesrunner (YA) - până acum nu am găsit vreo scriere a lui McDonald care să nu-mi placă, iar acest YA nu face excepţie; probabil ca nu voi mai citi şi următoarele din serie din cauza timpului, dar acest roman a fost o experienţă savuroasă.

Jonathan Strahan (ed) – Life on Mars (C) – o excelentă antologie de frontieră.

Jonathan Strahan (ed) – Engineering Infinity (C) – are câteva povestiri hard-sf foarte reuşite de Stephen Baxter, Hannu Rajaniemi, Peter Watts, Charles Stross sau David Moles.

 

DEZAMĂGIRI

Catherynne M. Valente – Deathless (F) – aşa a fost să fie în 2011, ca cele mai dezamăgitoare cărţi să vină de la 3 dintre scriitorii mei preferaţi dar poate până la urmă e de înţeles având în vedere calitatea creaţiilor lor anterioare; Deathless are părţi extraordinare, dar din păcate, personajele care-ţi scapă printre degete, părţile plictisitoare şi exagerate, fac din experienţa citirii ei, una nesatisfăcătoare.

Vernor Vinge – The Children of the Sky (SF) - nu cred că după A Fire Upon Deep, Vinge putea să scrie o continuare mai plictisitoare; nu se întâmplă mai nimic important; dar să aşteptăm şi al 3-lea volum pentru a face o judecată definitivă.

Robert Charles Wilson – Vortex (Spin #3) (SF) – nu este o carte rea, dar comparată cu extraordinara Spin pare insignifiantă; sunt atâtea cărţi interesante apărute în 2011, încât nu merită să vă pierdeţi timpul cu aceasta.

—————————————————————————————————————————————————-

 

CĂRŢI PE CARE LE VOI CITI CU SIGURANŢĂ (într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat)

Gene Wolfe – Home Fires (SF) – orice Gene Wolfe merită citit şi recitit, cu atât mai mult unul cu haine de SF clasic.

Joan Slonczewski – The Highest Frontier (SF) – o scriitoare de hard-sf care scrie puţin dar bine.

Kameron Hurley – Infidel (Bel Dame Apocrypha, #2) (SF/F) – continuarea lui God’s War trebuie bifată de către toţi amatorii de senzaţii tari.

John Shirley – BioShock: Rapture (SF) – jocul mi-a plăcut foarte mult; BioShock are poate cea mai interesantă lume science-fiction imaginată vreodată într-un joc de PC; novelizarea lui Shirley nu avea cum să lipsească de pe listă.

Genevieve Valentine – Mechanique (D) – un steampunk în lumea circului; un debut care va fi nominalizat la multe dintre premiile din 2012.

Rob Ziegler – Seed (D) – alt debut Night Shade Books; un lume postapocalipsă economico-petrolo-agricolă în stilul lui Windup Girl.

John Patrick Lowrie – Dancing with Eternity (D) – un space-opera ameţitor despre care am citit câteva recenzii excelente.

T.C. McCarthy – Germline (D) – un debut scris sub forma unui jurnal de război despre care se aud am auzit numai lucruri bune.

Richard K. Morgan – The Cold Commands (A Land Fit for Heroes, #2) (F/SF) – The Steel Remains mi-a plăcut foarte mult, abia mă abţin să nu mă apuc deja de continuare (recenzie kyodnb).

Stina Leicht – Of Blood and Honey (The Fey and the Fallen, #1) (D) – alt debut, alt Night Shade; o îmbinare interesantă între viaţa politică tumultoasă din Irlanda anilor 70 şi mitologie.

Mark Charan Newton – The Book of Transformations (Legends of the Red Sun #3) (F) – primul volum a fost excelent prin combinaţia de epic-fantasy şi New Weird, dar mai trebuie citit şi al doilea înainte de acesta.

Sarah Pinborough – The Shadow of the Soul (Dog-Faced Gods #2) (F) – o serie care combină cu îndemânare apocalipsa lentă, crime noir, fantasy urban, horror, new weird şi posibil science-fiction.

Ian Whates (ed) – Solaris Rising: The New Solaris Book of Science Fiction (C) - cea mai interesantă antologie de SF pur britanic din 2011.

Ann&Jeff VanderMeer (ed) – The Weird: A Compendium of Dark and Strange Fictions (C) – o antologie care cuprinde toată istorie genului Weird; una dintre marile realizări ale anului 2001.

Maureen F. McHugh – After the Apocalypse: Stories (C) – o altă autoare care scrie rar dar tot ceea ce aşterne pe hârtie sunt bijuterii; colecţia a autor nr.1 a anului.

Caitlin R. Kiernan – Two Worlds and In Between: The Best of (Volume One) (C) – primul volum al unui Best of plin de povestiri deopotrivă frumoase si respingătoare; volumul se anunţă chiar mai grozav.

Peter F. Hamiton – Manhattan in Reverse (C) – deşi Hamilton nu scrie multe povestiri, acestea sunt la fel de spectaculoase şi pline de “sense of wonder” la fel ca şi romanele lui “monstruoase”.

 

CĂRŢI PE CARE E POSIBIL SĂ LE CITESC

Michael Swanwick – Dancing with Bears (SF) – nu am citit până acum vreo povestire cu Darger şi Surplus în lumea post-umană a Pământului, însă această carte pare interesantă.

Eric Brown – The Kings of Eternity (SF) – nu am citit mai nimic de Eric Brown, dar romanul acesta de aventuri prin timp pare un început bun.

Ekaterina Sedia – Heart of Iron (SF) – mi-a plăcut mult The Alchemy of Stone, dar subiectul din Heart of Iron, despre o Rusie în care Decembriştii au fost victorioşi, parcă nu m-a atras la fel de mult.

Lavie Tidhar – Osama (SF) – un roman despre care s-a vorbit mult; o realitate alternativă în care Bin Laden e un fel de super-erou într-o serie de cărţi de ficţiune; subiectul nu mi-a părut foarte interesant; mai aştept.

Colson Whitehead – Zone One (SF) – un roman cu zombi, scris de un scriitor de mainstream, care nu e despre zombii; ar fi fost mai sus pe listă dacă mi-ar fi plăcut acest gen.

K.J. Parker – The Hammer (F) – sumarul sună tare bine, dar va trebui înainte să citesc The Company şi The Folding Knife pentru că această care se petrece în acelaşi univers.

Terry Prachett – Snuff (F) – mai am multe cărţi (mai vechi şi mai bune) de Prachett de lecturat înainte să ajung la aceasta.

Lev Grossman – The Magician King (The Magicians #2) (F) – parcă de fiecare dată când mă hotărăsc să nu citesc seria lui Grossman, mai apare câte o recenzie care o ridică în slăvi; un fel de Harry Potter pentru adulţi cu o copertă care trebuie să recunosc că arată fenomenal.

Steven Erikson – The Crippled God (Malazan Book of the Fallen #10) (F) – mă gândesc că voi ajunge să o citesc, dar mai am 9 de lecturat înainte.

Joe Abercrombie – The Heroes (The First Law #1) (F) – idem.

 

CĂRŢI PE CARE FOARTE PROBABIL CĂ NU LE VOI CITI (nu-mi place să spun “100% nu voi citi o carte”)

Michael Cassutt & David S. Goyer – Heaven’s Shadow (SF) – un SF în genul celui scris Clarke în anii 50-60 căruia i-a cam trecut vremea.

Neal Asher – The Departure (SF) – una dintre cărţile mai slabe ale lui Asher.

Robert J. Sawyer – WWW: Wonder (WWW #3) (SF) – am renunţat să mai citesc ficţiunea scrisă de Sawyer; nu mi-a plăcut absolut nimic din ceea ce am citit de el până acum (Hominids este de departe cel mai slab Hugo din istorie).

N.K. Jemisin – The Kingdom of Gods (The Inheritance Trilogy #3) (F) -prima jumătate din The Hundred Thousand Kingdoms mi-a plăcut mult datorită vocii interesante a eroinei principale, dar probabil că nu voi mai citi următoarele 2 volume din serie.

Patrick Rothfuss – The Wise Man’s Fear (The Kingkiller Chronicle #2) (F) – la fel ca mai sus, prima jumătate din The Name of the Wind a fost foarte reuşită, bine scrisă şi palpitantă, dar până la sfârşit mi-a venit să rup cartea în bucăţi; să citesc mii de pagini cu aventurile unui singur personaj care este cel mai priceput din lume în absolut tot ceea ce face este mult prea mult pentru mine.

Dan Simmons – Flashback (SF) – aproape unanim considerată una dintre cele mai slabe cărţi ale lui Simmons; nu mai vreau o altă dezamăgire de la încă unul dintre scriitorii mei preferaţi.

Mira Grant – Deadline (Newsflesh Trilogy, #2) (SF) – am încercat să o citesc, i-am văzut calităţile, dar nu am putut să o termin pentru că, asta e, nu-mi plac romanele cu zombi.

Cam asta ar fi lista mea de cărţi SFF apărute în 2011. A fost un an, zic eu, reuşit atât în ceea ce priveşte apariţiile editoriale care au fost variate şi interesante cât şi în ceea ce priveşte calitatea cărţilor pe care le-am citit. Aştept cu speranţe şi anul 2012.

In timp ce cautam informatii despre volumul de fata am descoperit ca Victor Gollancz Ltd (editura unde Wilson a publicat primul sau volum din cariera, The Outsider) a fost infiintata tocmai in anul 1927 si dupa mai multe preluari de-a lungul timpului, in decembrie 1998, Orion Publishing Group a cumparat Gollancz si l-a transformat in imprintul sau de science fiction & fantasy. Sprijinind initial stinga si curentul socialist, Gollancz au publicat, in original, autori ca: George Orwell, A. J. Cronin sau Daphne du Maurier.

Colin Henry Wilson este un autor controversat, cunoscut mai mult pentru inclinatia sa predominanta spre filozofie, pentru studiile asupra misticismului si ocultismului, enciclopediile asupra crimei ca si fenomen, dar si ca reprezentant al curentul literar Angry Young Men.

La un moment dat al carierei autorul s-a lovit, intamplator zice el, de The Outsider and Others a lui H.P Lovecraft ( scriitor de care nici nu auzise pina atunci ). Coincidenta a fost cu atat mai mare cu cat acesta avea publicat la momentul respectiv, romanul sau controversat de debut, The Outsider, o meditatie asupra filozofiei existentiale. Acest prim contact cu opera lui Lovecraft a avut drept rezultat o carte publicata in 1961 si in care afirma ca autorul intr-adevar a fost un geniu in felul sau, insa pesimismul sau nu ar trebui luat prea mult in serios. Mai pe scurt, Lovecraft ar fi fost un romantic al secolului al 19-lea, nascut intr-un timp cu totul gresit pentru profilul sau. Read more…

 

Dacă e marţi atunci e o nouă recenzie în Galileo Online despre Nights of Villjamur, un epic fantasy cu un puternic parfum de New Weird.

 

Astăzi mi-a apărut o nouă recenzie în Galileo Online despre cea mai frumoasă carte din 2011 – The Tiger’s Wife de Tea Obreht.

Valva din jurul volumului m-a convins ca trebuie sa o deschid pentru a ma lamuri exact care e treaba cu  acest nou volum a lui Daryl Gregory. In general evit sa adun mai multe informatii in ceea ce priveste subiectul cartii pentru ca strica mult din prima impresie si din farmecul volumului si prefer sa fiu mai degraba surprins decat sa stiu dinainte despre ce e vorba. Oricum dupa 10-15 pagini imi dau seama daca sunt interesat de subiect sau nu, si daca imi place stilul autorului sau imi pierd vremea. Cum s-a intamplat de altfel recent cu volumul lui Mark Lawrence ( Prince of Thorns – despre care iar era mare agitatie ), la care nu mi-a placut deloc cum povesteste si modul in care in care a construit autorul dialogul. Mi s-a parut ca e ceva ce nu se lipeste.

Ceea ce scoate in fata Raising Stony Mayhall (dorit a fi un volum anti-horror) de restul cartilor apocaliptice cu zombie de pe piata, este premiza destul de originala. Nu e ceva nemaintilnit pentru mine, de idee m-am lovit mai demult in jocul pentru pc, Stubbs The Zombie (who was a lot of fun), dar pentru o carte, e ceva nou. Nu ne mai aflam in postura in care eroul uman, ramas singur si izolat in fata unei infectii apocaliptice, se vede nevoit sa recurga la mijloace drastice pentru a supravietui. Nu, nici pe departe. Read more…

 

Astăzi mi-a apărut o nouă recenzie în Galileo Online despre una dintre cele mai bune cărţi din 2011 – The Clockwork Rocket de Greg Egan.

SCIENCE FICTION

 

Alastair Reynolds – Blue Remembered Earth (Ianuarie)

După un an în care ne-a fost dor de un roman scris de Reynolds, acesta revine cu prima carte dintr-o nouă trilogie - Poseidon’s Children, care va descrie evoluţia umanităţii de la colonizarea Sistemului Solar până la Civilizaţia Galactică. Faptul că Africa este cea care dă tonul în viitorul lui Reynolds, nu face decât să ne intrige şi mai mult, iar trailer-ul fenomenal sigur nu strică.

 

Paul McAuley - In The Mouth of the Whale (Ianuarie)

In The Mouth of the Whale este a treia carte din seria începută cu The Quite War şi continuată cu Gardens of the Sun, o space opera în care Sistemul Solar pare mai mare, mai divers şi mai interesant decât multe dintre galaxiile în care se desfăşoară acţiunea altor romane. De aceasta dată povestea se petrece în primul sistem solar străin colonizat de oameni, Fomalhaut, locul în care se vor ciocni mai multe civilizaţii postumane. Read more…

Richard K. Morgan a debutat cu primul volum science fiction din seria Takeshi Kovacs in 2002, Altered Carbon, pentru editia americana fiind si rasplatit cu Philip K. Dick Award. Acum eu nu stiu exact de ce se precizeaza editia US, ca doar nu se mai adauga capitole in plus traducerilor. Joel Silver i-a oferit apoi pentru ecranizarea volumului nu mai putin de 1,000,000$ astfel ca  autorul s-a putut dedica din acest moment inainte intru totul scriiturii. Si astfel a mai putut primi in 2008  pentru Black Man un Arthur C. Clarke Award, lansandu-se apoi si in industria benzilor desenate si a jocurilor video (Crysis 2 -2011-).

Ca si fapt divers nu e vorba de chiar prima carte citita pe 2012, ci doar prima despre care scriu. Si daca tot am adus asta in discutie si ma gindesc bine, debutul pe acest an l-am facut cu Breathless (2009) a lui Dean R. Koontz despre care nu merita sa spun prea multe. Poate ar trebui doar retinut  ca autorul pare ca si-a diluat din ce in ce mai tare scriitura.

The Steel Remains, primul volum din seria  A Land Fit for Heroes, este un fantasy neconventional, cu trasaturi realiste, dar si cu actiuni uneori duse mult spre extrem, ce depasesc cam multe bariere,  si astfel il situeaza pe o ramura mai sus decat un alt fantasy obisnuit. Si nu sunt singurele aspecte ce vorbesc despre originalitatea scrierii de fata, orientarea gay a personajului principal si scenele mai mult decat explicite (si cam dese) de sex, plus limbajul bombardat de injuraturi si blesteme,  fiind doar o alta felie, din intregul ce poate pune probleme unui cititor obisnuit cu fantasy-ul cuminte si traditional. Read more…

Robert McCammon este unul dintre cele mai importante nume din boom-ul literaturii horror americane de la sfarsitul anilor 1970 si debutul anilor `90, cu 3 bestseller-uri in clasamentul New York Times (The Wolf’s Hour, Stinger si Swan Song) plus castigator al Bram Stoker Award for Best Novel cu Mine in 1990, cu Boy’s Life in 1991 (ce a mai fost distinsa in 1992 si cu World Fantasy Award for Best Novel) si co-castigator in 1987 al Bram Stoker Award Best Novel cu Swan Song (1987).

Pe deasupra, Robert McCammon a mai si fost rasplatit in 2008 cu Grand Master Award la World Horror Convention desfasurata in data de 29 martie a aceluiasi an.

Prima carte a autorului pe care am citit-o a fost, total intamplator, Mine. Nu e vreun roman stralucit si neaparat memorabil (desi a mai fost si premiat pe deasupra), dar e destul de bine pus la punct cat sa te convinga sa mai deschizi si alte carti ale aceluiasi autor. E excelent pentru cei care apreciaza mai mult o carte pentru atmosfera construita si incarcatura psihologica ridicata, cu accentul mai mult pe personaje si dramele lor (elemente caracteristice romanelor din acea vreme), cu descrieri reusite si elemente usor istorice, si mai putin recomandata celor satui sa asiste la urmariri ca in filme cu un deznodamant cam previzibil. Povestea, pe scurt, urmareste incercarile unei mame de-asi recupera bebelusul din mainile unei bolnave psihic, ce dispune, pe linga factorul timp, si de un alt  avantaj. Desi pregatirea militara si instictul de ucigas dobandit in urma activarii in diferite organizatii paramilitare si teroriste nu poate fi considerat chiar un lucru mic. Si urmarirea poate incepe… Read more…

As minti daca as spune ca nu asteptam cu nerabdare si publicarea ultimului volum din seria Acaciei. Si asteptarile nu mi-au fost chiar inselate pentru ca pina la urma Durham, vorba americanului, “Delivers” .

Traiesc cu impresia ca e mai simplu si mai productiv pentru cititor sa parcurga o intreaga serie deodata, pentru ca pe masura trecerii timpului mai sar din memorie o gama de amanunte legate de actiune si plotul general. Sa nu mai zic de numele personajelor si alte denumiri locale. Tocmai pentru a preintimpina acest neajuns, la debutul continuarilor Acaciei se afla cate un binevenit capitol introductiv ce ne aminteste o mare parte din evolutia intamplarilor. De altfel si cateva din capitolele urmatoare se concentreaza tot pe lamurirea multora dintre necunoscutele seriei actiunea trecand in planul secund.

Si abia dupa ce curg aceste capitole pot spune ca am reintilnit stilul propriu lui Durnham pentru care il apreciez atat de tare. Este bine ca toate aspectele pozitive ale naratiunii si personajele din Acacia: The War with the Mein si The Other Lands se regasesc si acum, surprinzator, chiar intr-un numar covarsitor de mare si la fel de bine puse la punct. Cel putin cele principale. Read more…

Antologie YA,  Steampunk! An Anthology of Fantastically Rich and Strange Stories   reuneste in paginile sale un numar de 14 povestiri, dintre care unele sunt semnate de autori chiar in voga la momentul de fata.Din scurtul cuvant inainte am retinut doar ca Jules Verne este cel care a pus bazele steampunk-ului acum mai bine de o suta de ani, lucru logic de altfel, insa  a fost o noutate sa aflu ca K.W. Jetter a folosit pentru prima oara acest termen acum mai bine de 25 de ani, intr-o scrisoare trimisa revistei Locus. Se mai subliniaza si o serie de autori ce ar fi crescut decisiv popularitatea recenta a steampunk-ului si anume: Philip Reeve si Philip Pullman, Cherie Priest, Alan Moore si Kevin O`Neill cu The League of Extraordinary Gentlemen in zona benzii desenate, Gail Carriger- ce se pare ca a introdus si ceva vampiri in peisaj-, si antologatorii Jeff si Ann VanderMeer cu Steampunk si Steampunk II, volume ce nu le am inca in portofoliul cartilor parcurse. Read more…

Pentru cine vrea să citească fantasy bine scris și eventual s-a și săturat de serii ca de mere pădurețe, Guy Gavriel Kay este alegerea potrivită, pentru că scrie frumos, creează personaje interesante și-ți mai și fură din când în când terenul de sub picioare. Plus că reușește să evite cinismul sângeros al unor autori moderni, fără să cadă în extrema cealaltă, a sentimentalismului blegos. O să povestesc ceva despre Under Heaven, urmând să postez altă dată despre un alt roman de-al său, Tigana, pe care îl recomand încă și mai călduros.

În Under Heaven (2010), un bărbat își petrece doi ani de zile pe un fost câmp de bătălie, îngropând, fără discriminare, morții ambelor armate, având ca singură companie stafiile lor tânguitoare. Este fiul unui renumit general și a lăsat în urmă o viață de lux, pentru a onora, prin gestul său, memoria tatălui mort.  Cele două state anterior beligerante se întrec în a-i trimite de-ale gurii și toate cele necesare, într-un nou război purtat de această dată pe terenul generozității. (În fond, povestea este inspirată dintr-un episod din istoria Imperiului chinez, așa că se operează cu conceptele orientale despre onoare și datorie).

Liniștea lui Shen Tai este însă tulburată mai întâi de vizita unui prieten, apoi de venirea unui asasin. Cine să-l fi trimis oare? Vreun adversar al familiei? Propriul său frate, ajuns un important dregător la curtea imperială? Un alt demnitar, protector al unei curtezane care a fost, odinioară, iubita lui Shen Tai? Și, pentru ca viața să i se complice și mai mult, primește din partea statului fost inamic 250 de cai de rasă, extrem de valoroși și extrem de rari, ceea ce îl aruncă în vâltoarea intrigilor de la vârful propriului său imperiu, unde tocmai se desfășoară o bătășie pentru succesiune, întâi subtilă, apoi pe față.

Ignorant într-ale protocolului imperial și deloc versat în materie de intrigi, Shen Tai decide să joace cât mai direct, să supraviețuiască întâlnirii cu potentații momentului, să-și regleze conturile cu fratele său și să-și regăsească fosta iubită. Lucrurile nu decurg deloc previzibil. Kay demonstrează cum jocul întâmplării ruinează cele mai precise calcule, dar și cum o faptă bună, un gest mărunt, făcut fără a calcula vreun beneficiu viitor, poate schimba soarta unui om. Mai este și un fir secundar, cu o tânără mireasă și cu un bărbat care era locuit de spiritul unui lup, iar acest nou fir epic este și mai sălbatic și mai misterios, deși enigma se rezolvă oarecum dezamăgitor.

Personajele sunt vii, problemele și frământările lor trec pagina și, în linii mari, soarta lor nu îi e indiferentă cititorului – sau cel puțin acestui cititor care vă povestește – iar Kay scrie extrem de bine: paginile despre câmpul de bătălie părăsit sau despre stepa prin care rătăcește omul-lup sunt foarte poetice, cele descriind încăierări sau retrageri – abandonarea capitalei imperiale de exemplu – sunt plastice și se citesc cu sufletul la gură. I-aș reproșa un singur lucru, un final expediat puțin cam în pripă, în care chiar simți cum autorul, după ce până atunci și-a luat tot timpul din lume pentru a spune povestea, se grăbește dintr-odată și, ca urmare, evoluția relațiilor dintre personaje este cam bruscă. Dar hai, treacă de la mine!

Ca fapt divers, Kay este canadian și când era tânăr l-a asistat pe Cristopher Tolkien în munca de editare a textelor nepublicate ale lui JRR Tolkien, de la care recunoaște că a învățat multe, fie și pe această cale indirectă.