Ca sa nu va bucurati prea tare (asa cum am facut-o eu cind am aflat de el), ar trebui sa va spun inca de de la inceput articolului ca acesta nu este regizat de marele Hayao Miyazaki, desi a fost scris de acesta (si s-a aflat pe lista lui de posibile adaptari timp de 40 de ani), ci marcheaza debutul lui Hiromasa Yonebayashi (cea mai tanara persoana care a regizat pina acum un film pentru studioul Ghibli – 36 de ani), care a lucrat totusi sub indrumarea directa a maestrului.

Acest lucru se poate observa cu usurinta analizand coordonata vizuala, insa din punct de vedere al povestirii lucrurile nu sunt chiar asa grozave… sau oricum nu sunt la acelasi nivel cu care am fost invatati din animatiile precedente, Princess Mononoke, Spirited Away sau chiar si Kiki’s delivery service.

Si situatia asta nu este chiar de azi, de ieri, ci am observat-o de vreo doua filme incoace, de la Tales from Earthsea (2006, regizat de Gorō Miyazaki, nota 6.5 pe IMDB) si Ponyo on the Cliff (2008, regizat chiar de Hayao Miyazaki, nota 7.8 pe IMDB – care a si primit o mentiune la Bologna Future Film Festival, dar sa vedeti pentru ce:

…the high artistic and expressive quality of animation able to give form to wonderful imagination of the worldwide cinema master.

Da, mie unul imi este clar. Animatia este unul dintre punctele forte ale filmelor produse de studioul Ghibli si, ca de obicei, nici de aceasta data nu se face rabat de la imaginatie si de la prezentarea in amanunt a oricarui detaliu. Mai ales ca, acum mai mult ca niciodata, perspectiva camerei fiind un pic (mai mult) micsorata totul este prezentat si resimtit la dimensiuni cu mult peste cele normale.

Povestea este destul de simpla si nici scenaristii parca nu au vrut sa o dezvolte prea tare. Avem o familie de oameni cat un deget (mai precis au o inaltime situate undeva la 10 cm) ce traiesc sub podeaua unei case si care au o placere deosebita sa imprumute lucruri de nimic de la locuitorii umani ai casei. De fapt lucrurile sunt de nimic pentru oameni, dar pentru cei mici acestea pot deveni o arma (vezi un ac de cusut) sau o strecuratoare pentru bucatarie (vezi un degetar), iar un carlig de pescuit poate fi folosit drept carlig de escalada… si lista continua. In plus, ei s-au orientat spre aceste lucruri tocmai pentru ca disparitia lor sa ramana neobservata, si prin urmare prezenta lor sa nu fie stanjenita de nicio amenintare din afara. Ei bine, viata idilica a micii familii (mama, tata si adolescenta Arrietty) se complica un pic cind Shen, un tanar de 12 ani, se muta pentru o perioada (de convalescenta) in casa bunicii.

Filmul induce intr-adevar o stare de buna dispozitie si un pic de bucurie si fericire spectatorului printr-o serie de cadre specifice studioului, insa pentru mine, dupa cum tot am subliniat, nu a fost chiar destul. Da, scenariul inglobeaza si alte mesaje si nu este chiar un film dedicat exclusiv copiilor (desi acestia nu vor intampina nicio dificultate in a-l urmari), dar se simte lipsa acelei profunzimi necesare pentru a satisface un public matur. Si poate asta se intampla si pentru ca, daca la majoritatea filmelor produse de studioul Ghibli personajele cam ajung in diverse lumi fantastice, de aceasta data universul in care se petrece actiunea este limitat doar la o casa si (foarte putin) la imprejurimile ei. Chiar daca filmul are 94 de minute, nu pare capabil sa te tina atat in fata ecranului.

Multe lucruri deosebite nu se petrec, personaje exclusiv negative nu avem, doar o batranica dornica de a demonstra tuturor ca oamenii mici exista si, eventual, un corb flamand, daca punem si necuvantatoarele la socoteala. Am sperat eu la o lupta, la o urmarire frenetica cu niste sobolani insetati de sange sau, la orice altceva care sa mai animeze un pic actiunea, insa atmosfera este dominata de un calm iritant, si chiar in asa-zisele momente critice, tot persista o liniste interioara invizibila.

 Interesant este ca, desi povestea initiala se desfasura in Anglia anilor’ 50, scenaristul a ales pentru acesta versiune timpul zilelor noastre, iar ca locatie s-a orientat spre o suburbie a capitalei Tokyo, Koganei, unde se afla si sediul studioului Ghibli.

Ramane de vazut in ce directie se vor indrepta lucrurile cand cei doi maestri ai animatiei de la Ghibli, Hayao Miyazaki si Isao Takahata (celalalt cofondator ) se vor retrage definitiv de pe scena. Cert este ca, in momentul de fata, proprietarii nu ar trebui sa-si faca prea mari probleme atat timp cat peste 7.5 milioane de oameni au vizionat Borrower Arrietty (doar ar patrulea film regizat de altcineva decat de unul dintre cei doi) la cinematograf, un record all-time in Japonia pentru un film semnat de un regizor debutant.

Premii: Animation of the Year Award la cea de-a 34-a ceremonie a Japan Academy Prize Award

…a gentle and entrancing tale, deeper and richer than more instantly gratifying fare.

Steve Rose, The Guardian

The film was ravishingly colourful and textured(…)animation doesn’t get better than Arrietty.

David Gritten, The Telegraph

Un duel (aprig) cu…surprize… motorizate…

The Ashes to Ashes trailer was developed at agencytwofifteen (ex T.A.G.), San Francisco, by executive creative directors Scott Duchon and John Patroulis, art directors/copywriters Paul Caiozzo, Aramis Israel, Rey Andrade, agency producer Tom Wright, executive producer Hannah Murray.

Filming was shot by director Vernon Wilbur, Jr, via Anonymous Content, with creative consultant Joseph Kosinski and executive producer Jeff Baron.

Animation, VFX and editorial work was produced at Digital Domain by VFX supervisor Vernon R.

Music is “Heron Blue”, by Sun Kil Moon (Mark Kozelek).

MARS! from Joe Bichard and Jack Cunningham on Vimeo.

A short narrative about human interplanetary exploration.

Creative director Jerome Marucci & Steve McElligott, agency producer Anthony Curti
Filming was shot by director Tom Kuntz .

HANDS UP! Boogeyman!  :D

Inca din debutul filmului descoperim ca ne aflam la o mie de ani distanta in viitor, intr-un moment in care Pamantul bantuit de poluare este impanzit de paduri dense cu o atmosfera letala pentru fiinta umana. Asa-numita Sea of Corruption se afla intr-o continua si neobosita extindere, mai ales ca plantele otravitoare se inmultesc foarte usor printr-o  simpla raspandire si fecundare de spori. Daca atmosfera este toxica pentru respiratia umana, nu acelasi lucru este valabil si pentru speciile de insecte si miriapode gigantice ce populeaza si strajuiesc, la propriu, aceasta lume. Nu de multe ori s-a intamplat ca in urma unei actiuni indreptate asupra acestui ecosistem, insectele sa-si piarda cumpatul si sa intre intr-o stare de furie frenetica caracterizata printr-o simpla, dar letala pentru cei aflati in calea lor, inrosire a ochilor. In aceste momente, in functie de gravitatea faptei, ele se pot strange intr-un numar asa de mare si coplesitor incat le-ar trebui numai cateva minute sa rada de pe fata pamantului un intreg oras. Interesant mi s-a parut ca acest rosu incins ce le cuprinde irisul in momentul furiei contrasteaza cu albastrul marii ce intervine atunci cand acestea sunt calme. Si in plus, ca o alta curiozitate, multi dintre locuitorii acestei noi lumi au coliere sau alte bijuterii ornamentale ce copiaza fidel forma si culoarea ochilor acestor fiinte, cu accent  exact pe nuantele de rosu si albastru de care ziceam mai inainte .

The Valley of the Wind este unul dintre ultimele refugii ale umanitatii si locul unde traieste printesa Nausicaä, o fata cu o empatie deosebita pentru animale si ecosistemul natural in general, foarte respectata si iubita de “supusii” ei. Desi aflati intr-o alerta permanenta, oamenii vaii au un trai decent si multumitor tocmai pentru ca au grija sa nu starneasca furia gardienilor padurii poluate  si isi pazesc cu atentie terenurile inca fertile si neatinse de sporii aerului otravitor. Dintre cele mai fioroase si distrugatoare creaturi ale junglei, in special cand sunt provocate si enervate, as aminti specia Ohmu asemanatoare cu o omida gigantica, cu exteriorul acoperit de o platosa foarte rezistenta ce o transforma intr-un adversar redutabil pentru orice alta fiinta a planetei.

Viata acestor oameni este tulburata intr-o zi in care fac cunostinta cu dorintele expansioniste ale vecinilor Tolmekians, ce le invadeaza si cuceresc valea. Si cum povestea se complica, Nausicäi nu-i ramane altceva de facut decat sa ia atitudine impotriva actiunilor distrugatoare  planuite de invadatori, actiuni indreptate in special impotriva padurii otravitoare, dar vie in fiecare por, cu posibile efecte devastatoare asupra intregului ecosistem pamantesc.

Este o poveste ce urmareste sacrificiul si incapatinarea Nausicäi in a-si duce la indeplinire cu orice pret misiunea, mai ales atunci cand considera ca interventia ei este intr-adevar justa si necesara. Avem o lectie deosebita despre curajul necesar de a lupta pentru ceea ce crezi indiferent de consecinte si oricat de bine pregatit sau inspaimantator ar parea adversarul. Nu ma rusinez sa dezvalui ca nu de putine ori mi s-au umezit ochii la situatiile lacrimogene din animatie, insa nu trebuie sa va ganditi neaparat ca aveti in fata un film dramatic. Nu, in acelasi timp este si o pelicula fantastica de aventuri si camaraderie, de prietenie pura si dragoste pentru o natura usor ostila, dar fermecatoare si nu in ultimul rand o poveste reusita despre umanitatea ce salasluie inauntrul fiecaruia dintre noi – pentru ca in final chiar si razboinicii Tolmekiani isi dau seama de greseala facuta si nu se dau in laturi in a-si rascumpara pacatele.

Inca de la acest film se pot distinge cu usurinta, din ce trag eu concluzii, unele dintre motivele prezente obsesiv in opera lui Hayao Miyazaki, alegerea unei tinere fete ca personaj principal fiind intalnita in aproape toate filmele sale. Probabil ca este mai usor sa se sugereze lipsa oricarei urme de ipocrizie in actiunile personajului si poate ar trebui luat in considerare ca se inlesneste si  intr-o masura mai ridicata empatia cu publicul. De fapt poate personaje este putin spus, pentru ca acesta reuseste intr-un mod natural sa le metamorfozeze in adevarati actori si actrite capabili sa transmita cele mai profunde sentimente prin implicarea totala de care dau dovada. Si sa nu mai vorbim de grafica folosita, ce dateaza din anii 80, insa nu pare invechita nici in zilele noastre, pastrandu-si la modul cel mai serios aura de unicitate si genialitate. In ciuda faptului ca uneori personajele din filmele lui Miyazaki par avea usoare asemanari intre ele, dupa cum am spus, cel putin ca fizionomie si caracter, peisajele si lumile inconjuratoare se schimba mereu. Cand avem taramuri fantastice sau de vis, cand planete pustiite de furtuni apocaliptice sau chiar si  insule mediteraneene unde viata se traieste la propriu la cele mai “inalte” cote. Plus personaje cu adevarat de poveste ce impanzesc neobosit toate aceste mici capodopere.

Cred ca putini oameni reusesc sa construiasca atatea bijuterii cate a dat lumii Miyazaki si de aceea Nausicaä of the Valley of the Wind nu poate fi subestimata cu nimic si  trebuie neaparat urmarita. Pentru ca doar asa va veti putea da seama de inspiratia si geniul vestitului regizor si veti putea fi entuziasmati si fericiti chiar si la a 3-a sau a 4-a vizionare, cum este  de altfel si cazul meu.

Lizzie Oxby – Extn. 21 ( 2003)

Ceva un pic mai special. Pentru cei ce au rabdare sa ajunga pina la capat.

Multumesc Irina!

Nu sunt un fan Halo, dar filmuletele de prezentare mi se par chiar reusite.

T.A.G., San Francisco, Directors Scott Duchon & John Patroulis, art director Aramis Israel, copywriter Rick Herrera, agency executive producer Hannah Murray, agency producer Joyce Chen, director of photography Greig Fraser.

It`s kinda funny!

Thx Eddie!

The Secret Of Kells

2008: won the Directors Finders Award at the Directors Finders Series in Ireland
2009: won the Audience Award at the Annecy International Animated Film Festival
2009: won the Audience Award at the Edinburgh International Film Festival
2009: won the Roy E. Disney Award at Seattle’s 2D Or Not 2D Film Festival
2010: won the Best Animation award at the 7th Irish Film and Television Awards
2010: won the European Animated Feature Award at the British Animation Awards

Si printre nominalizarile numeroase :

2010: Academy Award for Best Animated Feature Film

De recomandat a se viziona fullscreen …

Space Alone – Ilias Sounas, 2007

Cu multumirile de rigoare lui Eddie pt semnalare.