Steampunk-ul este un sub-gen al SF-ului / istoriei alternative / fictiunii speculative care s-a evidentiat in anii ’80. In principal, literatura steampunk trateaza ere sau lumi unde puterea aburului este inca folosita pe scara larga – de obicei secolul 19, epoca victoriana britanica – incluzind importante elemente SF sau Fantasy. Scrierile steampunk prezinta deseori tehnologii anacronice sau inovatii viitoare asa cum ar fi fost anticipate de oamenii epocii victoriene; cu alte cuvinte, SF din perpectiva victoriana, inclusiv aspecte legate de moda, cultura, arthitectura, tehnologii, etc. Tehnologia steampunk poate include masini fictionale, sau tehnologii reale, dar dezvoltate mult mai devreme, intr-o istorie alternativa.

Scrierile steampunk includ istorii alternative ce exploreaza “calea ce nu a fost urmata” pentru tehnologii precum dirijabilele, computerele analogice ori mecanice.

Steampunk-ul este deseori asociat cu cyberpunk-ul, cele doua genuri influentindu-se reciproc. In afara de nivelul tehnologiei si baza acesteia, marea diferenta este ca steampunk-ul tinde sa fie mai putin distopic decit cyberpunkul.

In timp ce mare parte a scrierilor steampunk se refera la o perioada istorica, lucrarile mai recente sint adesea plasate in lumi fantasy cu putine relatii fata de orice epoca. Steampunk-ul “istoric” tinde sa prezinte locuri si/sau persoane reale intr-o istorie alternativa cu tehnologii diferite. Din anii ’90, steampunk-ul s-a dezvoltat dincolo de lucrari plasate in epoci istorice usor de recunoscut, incluzind lucrari plasate in lumi complet imaginare unde tehnologiile bazate pe puterea aburului sau arcurilor sint prevalente.Steampunk-ul “fantasy” (precum Perdido Street Station sau seria Jackelian a lui Stephen Hunt) pe de alta parte, prezinta lumi complet imaginare, deseori populate de creaturi fantastice co-existind cu tehnologii anacronice ori specifice epocii victoriene.

Intre steampunk-ul “istoric” si cel “fantasy” exista o alta varietate ce se petrece intr-un viitor ipotetic unde tehnologiile si estetica tip steampunk sint dominante.

Dupa parerea mea, in antologia Steampunk: A doua revolutie avem cam din fiecare fel, si fiecare povestire are elemente steampunk (in cantitati mai mari sau mai mici).

Sursa: aici.

Veatza de editor – blah blah pentru ‘aburit’ audienta

Bine ati venit la aceasta minunata lansare la care eu nu pot participa – poate din cauza asta este asa de minunata. Dar sa nu ne pierdem in ginduri pioase…

Aflati despre mine ca, prin bunavointa editurii Millennium Books, sint bine, sint pe o plaja din Caraibe, impreuna cu o echipa de animatoare suedeze. Vremea e senina, calda, bufetul este din cele “minci cit poti” si mai ales “bei pina numai stii de tine”.

Cam asta este veatza de editor – voie buna si dezmatz pe banii editurii. Insa am aflat ca au fost si alte persoane si organizatii care au insistat sa contribuie intru buna mea dispozitie – probabil au vrut cu orice chip sa le dea peste nas anglo-saxonilor ce au organizat excursia in Tailanda, unde, impreuna cu Costi Gurgu am trecut prin citeva emotii serioase…Stiti, aia inca pedaleaza in debaraua din Bangkok.

Sa fiu sincer, excursia asta finantata de SF-ul romanesc e mult mai faina. Nici macar nu mai trebuie sa imi fac griji cu antologia, e gata! – in rest distractie si phun cit cuprinde.

Oricum, am fost surprins ca pina si pe domnul Secu l-a cuprins entuziasmul si a sarit cu un cec gras la sustinere. Insa a insistat sa-l iau si pe Aron Biro cu mine. Ne-a transmis si urari publice de sanatate si fericire pe site-ul Helion, dar ne-a banat imediat ce le-am citit ca sa fie sigur ca nu ne luam cu lectura tezelor si articolelor ideologice si uitam sa plecam.

- Am auzit ca e foarte misto sa inoti in larg. Daca aveti noroc o sa vedeti si ceva rechini. De aproape…, a zimbit el larg si binevoitor.

Nici fostii colegi de la SRSFF nu s-au lasat mai prejos. Au preluat prompt urarile domnului Secu si in plus au vrut sa plateasca avionul, insa cei de la compania aeriana au incurcat borcanele: li s-a cerut cerut permis de transport aerian colectiv si s-au primit in schimb tichete pe care scria de fapt bilete.

Pina la urma au lasat-o balta de data asta, dar au promis ca mai spre toamna ma trimit pe Venus.

- Venus? Ce sa caut eu pe Venus?! am intebat oarecum ingrijorat.

- Pai e foarte relaxant acolo. Vreme frumoasa… 460 de grade, umbra ioc. Un adevarat… rai! mi-a spus o inalta oficialitate, insotita de bunul Marian Trutza.

- Imagineaza-ti cit steam o sa ai acolo! Un fel de sauna imensa sub mare presiune, a adaugat acesta un pic surescitat.

- Si cea mai tare chestie e ca o sa fie doar bilet dus!

- Mda…  stiu si eu…

- Ei, cum sa nu stii tu?! O sa fie super.

Dupa care s-au dus in treaba lor susotind:

- Daca vine inapoi?

- Si ce daca?! Sa vina! Adu-ti aminte ce a patit Gagarin…

Surpriza cea mai gigantico-super-colosala a venit din partea autorilor antologiei ce azi se lanseaza cu mare avint patriotic. M-au asteptat la aeroport in grup, cu un plocon imens (oua, vin, brinza, tuica, o curca, niste fasole, ceapa verde – pentru drum au zis ei, mai ales fasolea), si cu o felicitare cu dedicatii care sunau cam asa:

Gerge Lazar – “îi voi da lui Adrian un nou prilej să mă batjocorească, respingîndu-mi scîrbit nuvela”

Florin Pitea – “un răspuns polemic pe marginea mesajelor primite din partea domnului antologator Adrian Crăciun”

Michael Haulica  – ” Unde sint italicele mele?”

Aron Biro – “necesarul s-a intilnit cu suficientul” (Nu, nu eu, nenea! Biro a zis!)

Oliviu Craznic – “aş fi fost mult mai liniştit cu Michael, despre care ştiam că îi place felul meu de a scrie”

Ioana Visan – “Se pare că a fost o idee bună pentru că… n-am mai primit nici un fel de răspuns.”

Costi Gurgu – “M-am gîndit mult dacă să scriu despre cabala formată de A.C. pentru a mă vîna și a-mi distruge viața”

Marian Trutza – “efortul de a scrie steampunk românesc era din start sortit eşecului”, si “văd că nu-s singurul căruia i s-a cerut aşa ceva, ceea ce mă pune cumva pe gînduri”

Mircea Oprita – “micul „război” al autorului cu antologatorul, cu editorul și cu redactorul de carte” – Uf! Tura asta am avut noroc.

Stafana Czeller – “mi-e greatza de la atitea modificari”

Nah, pupaturi, flori, imbartzoshari libidinoase, fluturari de batiste si degete mijlocii… Emontionant mai, emontionant!

Deci, aflati ca sint bine si va multumesc din suflet pentru prezenta la acest eveniment care pentru mine inseamna foarte mult. Si sper din inima sa va placa aceasta carte.

Nota: Citatele au fost extrase din context in mod special pentru a suna malitios.

1) Conform unui poll organizat de tor.com, se pare ca Old Man’s War de John Scalzi este cel mai bun roman SF al decadei 2000-2010. In traducere libera, blogul lui Scalzi este cel mai popular blog al unui scriitor SF, chestie ce nici nu ma mira, autorul in cauza fiind mai bun si mai cunoscut ca blogger decit ca scriitor, as opposed celorlalti care sint cunoscuti mai intii ca scriitori, unii dintre ei avind si bloguri/siteuri pe care mai scriu cite-o vorba din Craciun in Paste (pentru ca scriu carti si nu au timp). In sfirsit, cu chestia asta Scalzi mi-a devenit complet antipatic (cu tot cu ciurda de ‘catzelusi’ ce dau din coada pe blogul lui), chit ca avut prezenta de spirit sa nu vorbeasca despre ‘marea realizare’ desi a cerut fara jena voturi. Eh, poate mai exista un dram de common sense si jena pe acolo…

2) Prequelul la Alien a fost anulat din cauza bagajului prea mare de CACAT adunat de franciza de la Alien: Resurrection incoace. Ce sa zic… FUCK YOU ALL, PAST AND PRESENT EXECUTIVES of 20th CENTURY FOX! Cacatul tot voi l-ati aprobat si scos pe piata ca pe o mare brinza.

3) Ca tot m-a re-enervat treaba asta cu voturile, anul asta nu o sa fie nici un poll pe blogul asta. Nici in anii viitori.

4) Bleah.

Be happy, Marti e si mai nashpa.

Intrarea

In una din zilele acestei saptamini, am decis sa iau pauza de prinz intr-o librarie. Bine, pauza de prinz nu inseamna neaparat ‘pauza cind servesti prinzul’, cit ‘pauza de la ora prinzului’. Se pare ca aceeasi idee au avut-o mai multi oameni, asa se face ca magazinul era destul de animat la acea ora. In afara de cascatul gurii propriu-zis, aveam in plan si achizitia unui volum anume (despre care o sa va povestesc imediat). Asadar, dupa mai bine de o jumatate de ora de plimbat printre rafturi doldora si rezistind eroic tentatiilor livresti, am pus mina pe volumul planuit si am purces in viteza spre casele de marcat. Deh, pauza cam expirase, dar asa se intimpla mereu cind Aspoiu se ‘rataceste’ in librarie. La case, surpriza! Coada! Adica pauza expirase pentru mai multi. Sapte case deschise, cam zece persoane la rind… nu poa’ sa ia mai mult de 10 minute. Merge repede, zic eu, si ma asez linistit la rind. Dupa citeva secunde apare un librar cu o tava plina de ciocolatele… si se plimba cu tava in lungul cozii servind lumea. Mie imi cad ochi-n gura, urmeaza falca si alte componente ale fetei… etc. Omu’ ajunge cu tava la mine, “Please…, enjoy while you’re waiting. It won’t take too long… Thank you.” zice el. Eu iau cu gesturi de robot o ciocolata si bingui ceva drept multumire, dupa care librarul trece cu tava mai departe… Si a avut dreptate – a durat mai putin de 5 minute. Nu stiu cum au vazut altii treaba asta, dar pentru mine e o zi pe care o sa mi-o amintesc cu placere, atit cit m-o tine memoria. Si o sa tin minte si cartea ce am cumparat-o chiar daca se dovedeste a nu fi o opera seculara.

Stinga

Dreapta

Coada

Asa… despre carte. Pai e o carte cu ZOMBI. Da, stiu. Nu e cea mai indicata achizitie pentru Craciun (hehe, depinde despre care Craciun vorbim). Si stiu ca am zis in multe rinduri ca nu ma atrag prozele zombiloase. Cartea ma intereseaza pentru ca este un experiment interesant (nu stiu cit de nou ca tehnica) initiat de Stephen Jones, tatucul horror-ului britanic. Practic cartea reuneste textele mai multor autori (printre care Tim Lebbon, Paul McAuley, Pat Cadigan, Tanith Lee) ce folosesc aceleasi evenimente drept intriga, in acelasi univers. Partea asta s-a mai facut, dar in cartea lui Jones intimplarile sint relatate prin e-mails, text messages, scrisori, jurnale, circulare, memos, decupaje din ziare si… bloguri. Evident, toate fictive, nascute din imaginatia autorilor. Surprinzator a fost si faptul ca textele arata precum presupusele surse (se vede in pozele de mai jos, click pe ele). Sincer sint curios cum se leaga toate aceste lucruri, daca se leaga, si ce a iesit pina la urma.

Din punct de vedere tipografic arata exceptional.

Nu am reusit sa ajungem la un compromis, fiecare a tinut cu dintii de alegerea sa, asa ca va prezentam integral ce optiuni am avut. Nu am desemnat un cistigator anume, insa daca vreti neparat unul, se poate observa usor cine are mai multe ‘voturi’. Unii dintre noi au simtit nevoia sa-si motiveze alegerile – argumentele le gasiti mai jos.

Cel mai bun roman SF tradus:

Aspoiu:  Primele alegeri au fost “Drumul” si “Umbra…”, insa am avut ceva indoieli cu privire la traducerea primei (pina la urma vorbim de carti aparute in romana), iar cartea lui Wolfe nu este completa, nu are final. De fapt Soarele Nou este un roman in patru parti, nu o tetralogie. Asadar am ramas cu “Hyperion”.

Dreaming Jewel: Este frumoasă, complexă şi imprevizibilă şi scrisă cu ceea ce aş numi o cruntă premeditare, pe care o observi abia la a doua lectură, când reuşeşti să-ţi mai iei ochii de la culorile covorului şi să te uiţi un pic şi la ţesătură. Cred că şi a treia oară tot o să mai descopăr chestii şi asta-i pentru mine cartea ideală, pe care n-o epuizezi de la prima lectură.

Eddie: E science fantasy, nu science fiction, si amatorii de John Scalzi s-ar putea sa strambe din nas. Inainte de toate, insa, e literatura.

Cel mai bun roman Fantasy tradus:

Dreaming Jewel: Cea mai bună carte din seria “Cântec de gheaţă şi foc”, în care Martin ne dă peste cap toate ideile pe care ni le făcuserăm despre personaje şi despre posibilul curs al acţiunii, demonstrându-ne că nu există alb şi negru şi nici personaje protejate de autor.

Eddie: Noroc ca Nemira a publicat Festinul Ciorilor tot anul acesta, altfel Martin avea toate sansele sa ocupe locul intai si anul viitor

Cel mai bun volum Horror tradus:

Aspoiu: Lovecraft… e ceva de speriat!

Dreaming Jewel: Lovecraft. Tata Lor. Ce altă explicaţie mai vreţi?

Eddie: Chemarea lui Cthulhu, Cel care susoteste in intuneric, Cosmarul din Innsmouth… ma opresc aici, ajunge.

Cel mai bun volum romanesc:

Aspoiu: Cea mai usoara alegere. Dorel ‘ruleaza’!

Dreaming Jewel: Pentru amestecul de umor  şi sensibilitate cu care ne povesteşte şi pentru naturaleţea cu care face fantasticul să derive din cenuşiul lumii rurale.

Eddie: Cyberpunk de mahala – subiecte familiare tratate in mod original de un stilist desavarsit.

Cea mai buna antologie – culegere:

Aspoiu: Pentru jumatatea buna. Dupa parerea mea singura antologie a lui JJA care merita tradusa (pe jumatate)

Dreaming Jewel: AAAA, ba nu am să fiu niciodată de acord ca Tărâmuri Pustiite să fie antologia anului, e pe jumătate ratată. Eu votez cu Lovecraft, aşa, de-a naibii! De ce? Vezi mai sus!

Eddie: Jumatatea cea buna din TP o face insa o carte mai buna decat celelalte antologii aparute anul acesta. E o parere subiectiva, evident…

Cea mai buna proza scurta tradusa:

Aspoiu: Ideea fresh, executie buna. Martin il calca pe calcaie – imposibil sa nu compari scrierile lui Martin cu povestirile sale clasice – probabil asta a fost motivul locului doi in preferintele mele.

Dreaming Jewel: Astronauţi şi Judecata de Apoi? Păi e cea mai tare idee de post-apocalipsă peste care am dat în ultima vreme, plus că e şi mişto dusă la capăt de autor.

Eddie: George R R Martin isi demonstreaza maiestria recicland o idee clasica prin prezentarea actiunii din doua puncte de vedere opuse si asemanatoare in acelasi timp. Finalul mi-a trecut fiori pe sira spinarii. Oltion ? Idee simpatica, dar n-a avut nici pe departe acelasi efect ca “Tot mai adanci, tunelurile”.

Cea mai buna proza scurta romaneasca:

Aspoiu: Truta & Corn & Ungureanu sint cei trei care au produs SF de calitate in 2009, opinia mea (din pacate am ratat volumul lui Manolescu). Truta primeste votul meu pentru executie excelenta, setup si atmosfera absolut inedite in SF-ul romanesc.

Dreaming Jewel: “A doua venire”, pentru că are ceea ce povestirilor made in Romania le lipseşte adesea: personaje bine conturate şi o lume care nu este doar o schemă de fundal.

Eddie: Doi candidati care sufera de aceeaşi meteahnă  – finalul nesatisfacator. Epidemia e “mai SF” si are avantajul unor imagini percutante (scena vinatorii e senzationala). A doua venire are personaje mai vii si un stil mai prietenos. Pentru mine, cea mai buna povestire a anului nu e insa nici una din ele… ci “Saliera” lui Florin Manolescu, pentru ca nu tradeaza nici un moment mestesugul scrisului

Cea mai buna prezentare grafica:

Aspoiu: Multe carti cu ilustratii interesante, unele mai ‘stilate’, altele mai comerciale. Foarte frumoase ilustratiile volumelor lui Wolfe. Surpriza cea mai placuta insa a fost ilustratia antologiei bashtinoase “Dansind pe Marte…”. Chiar ma intrebam cind o sa mai vedem ceva ilustratii romanesti de calibrul celor produse pentru Mieville.

Trebuie sa spun si ce nu mi-a placut anul asta: decizia absolut imbecila in privinta ilustratiei pentru “Drumul” – probabil ca a venit din acelasi ‘putz al gindirii’ care a dorit lansarea cartii impreuna cu filmul, si care a scos ‘iarna atomica’ la vinzare pe coperta.

Dreaming Jewel: Eu votez cu “Umbra Torţionarului”. La început am fost de părere că este prea puţin tributară canonului şi că nu o să atragă curiozitatea cititorilor de SF dar trebuie să recunosc că are o eleganţă anume.

Eddie: Personal, apreciez coperta lui Bruce Pennington la Umbra Tortionarului. De remarcat insa si efortul lui Alex Popescu pentru Dansand pe Marte.

Putina istorie:
1. In aprilie 2009, rankurile multor carti LGBT au disparut misterios de pe Amazon. Problema de baza de date, excludere intentionata? Nici macar reprezentantii Amazon n-au parut sa fie de acord, iar blogosfera si Twitter au explodat de indignare.
Detalii aici (pe scurt) si aici (pe lung).
2. In iulie 2009, Amazon a sters de pe Kindle-uri o anumita editie a unei carti. Aveau dreptate, intr-un sens, pentru ca e-bookul fusese incarcat pe platforma self-service de cineva care nu avea drepturi de autor pentru el, dar ironia face ca respectiva carte sa fie chiar 1984, de George Orwell. Oamenii si-au primit banii inapoi, dar multi au fost iritati de ideea ca Amazon poate oricand sa-ti stearga textele pe care le-ai cumparat. Pe care le-ai inchiriat, mai degraba.
Mai multe detalii aici.

Vinerea trecuta, toate cartile Macmillan au disparut brusc de pe Amazon. (Printre altele, grupul Macmillan cuprinde si Tor Books, editura la care publica numerosi autori SF apreciati (si cunoscuti pe internet) – lista completa aici). S-a speculat ca e o eroare; altii s-au inflamat instantaneu; s-au discutat teorii ale conspiratiei. Ceva mai incolo, am aflat cu totii care era explicatia: Amazon si Macmillan nu s-au inteles in legatura cu pretul si data la care e-bookurile editurii vor aparea pe Kindle. Amazon vroia sa impuna un pret maxim de $9.99, Macmillan vroia ca noile aparitii sa porneasca de la $14.99 si sa scada in timp. Nimeni n-a cedat, asa ca Amazon a refuzat sa mai vanda vreo carte de la Macmillan – fie ea electronica sau pe hartie.

Rezultatul a fost… multa galagie. Autori ca John Scalzi, Tobias Buckell si Charlie Stross au bloguit mai mult sau mai putin nervosi, lumea a injurat, alternativ, site-ul si editura… iar noi am chibitat de pe margine.

Intr-un final, “razboiul” s-a terminat cu doua declaratii: una a CEO-ului Macmillan, care a explicat putin situatia si a spus ca nu cedeaza, apoi alta a celor de la Amazon care au acceptat preturile impuse.
(Partea mea preferata e “[W]e will have to capitulate and accept Macmillan’s terms because Macmillan has a monopoly over their own titles”. Duh?!)

Dreptatea e, probabil, undeva la mijloc. Macmillan nu are dreptul decat sa stabileasca la ce pret cumpara cineva cartile de la ei, nu si la ce pret le vinde (daca ies in pierdere, problema lor); Amazon si-a atras injuraturile tuturor cu miscarea de “nu va place, teapa, nu va mai listam cartile”. Pe noi nu ne afecteaza foarte mult, dar putem sa ne facem o idee despre cum functioneaza industria cartilor intr-o tara mult mai dezvoltata in aceasta privinta. Si sa ne distram – cel putin eu – citind numeroasele reactii pro si contra.

O postare echilibrata si care explica situatia cu mai multe detalii decat mine (sau decat ceilalti bloggeri) poate fi gasita aici, pe blogul lui Scott Westerfeld. Poate din cauza ca Macmillan nu ii publica decat o parte din carti…

Asadar, sa incepem…

Mass market paperback

“Rift” este un volum mai vechi al autoarei seriei “The Entire and The Rose” (care se pare ca va fi quadrilogie), serie din care am inceput primul volum si spre disperarea mea a ramas la stadiul de ‘inceput’. Cel de fata exceleaza la world building si poate fi incadrat fara retineri la space opera.

Am avut norocul sa gasesc “Eternal Light” intr-o editie mai veche, practic neatins, un volum de space opera foarte reusit, aflat pentru multe vreme in ‘out-of-print’ (Gollancz il reediteaza acum in seria limitata “Totally Space Opera”).

Chris Roberson (proaspat nominalizat la Sidewise) este prezent cu doua volume care combina space opera cu istoria alternativa – rasbel interstelar intre coloniile imperiului aztec si cel chinez…

Adam Roberts (nepublicat in RO dar prezent pe site-ul SRSFF cu un eseu despre premiile SF) a produs ceva mai demult “Stone”, un roman space opera de calibru greu, care o sa stea umar la umar cu greii, in aceeasi “Totally Space Opera”

Hmm, sectiunea asta 100% space opera… dar mai urmeaza si altele.

Evident, Octavia E. Butler

Aproape-integrala unei autoare ‘high level’, castigatoare a noua premii, printre care Locus, Hugo si Nebula. Doar “Kindred” lipseste de aici, pentru ca nu ma atrage deloc tematica respectivei lucrari.

Trade paperback

In top doua colectii semnate Ursula K. Le Guin, una de povestiri, alta care aduna patru nuvele, toate lucrarile insa facand referire la Ekumen. V-am spus ca sint ‘fan’ Ekumen?

Jack Vance cu un roman SF care, desi are un plot mai reusit decat alte scrieri ale sale, nu face decat sa dea ocazia dezvoltarii aspectelor oarecum auxiliare povestii – detaliile fac diferenta.

Black Ships, roman de debut (2008) pentru Jo Graham – Eneida rastalmacita in nota dark fantasy. Daca nu ma insel, ‘sechela’, “Hand of Isis”, e deja pe piata.

Un alt debut insa alta recolta (1977) – “The Ophiuchi Hotline”, primul volum din trilogia “Eight Worlds” ce are un subiect bestial. Vreau si “Gaea”!

Probleme cu Singularitatea, sau altfel spus doua volume ce l-au propulsat pe Vinge in plutonul fruntas – toate romanele sale care urmat au castigat Hugo (astea au fost doar nominalizate).

“Heavy Planet” este un omnibus ce aduna tot ce a scris Hal Clement in legatura cu Mesklin, inclusiv “Mission of Gravity” si “Starlight” – mester mare in Hard SF.

Greg Bear a scris si carti bune, nu doar thrillere cu teroristi – astea doua din poza sint din  cele foarte bune. Inca un mare scriitor de SF (hard ce-i drept) fara titluri semnificative publicate in RO. Inca imi aduc aminte de intiativa Nemirei de acum ceva ani de a publica “Eternity” dupa nu stiu ce proces de gandire executat cu emisferele curului – oricum a fost prima si singura carte publicata din “The Way”. In alta nota, umbla zvonul ca Warner a luat drepturile de ecranizare, inclusiv pentru un al treilea viitor volum… zic de “Forge of God”.

Hardcover

De Scalzi, Buckell si Schroeder nu mai zic decat ca sint continuari in seriile incepute acum 2-3 ani (dar nu ma pot abtine sa nu va spun ca eu ‘votez’ cu Schroeder dintre astia trei, na!)

Paul Melko tocmai a castigat Compton Crook Award pe anul asta cu romanul din poza, roman ce poarta pe coperta o ilustratie semnata de Daniel Dociu (poza mare la capatul postului).

Colectia lui Joe Hill (stiti voi, ala cu ‘pile’)

“The Cleft” este un fantasy ‘in antichitate’, la fel cum este si “Lavinia” – Eneida iar!, insa dintr-un unghi insolit, cel al Laviniei.

Un alt Schroeder, “Lady of Mazes” – Ringworld reciclat si adus la zi, un fir narativ epic si mai ‘soft’ – un fel de prequel pentru “Ventus”.

Larry Niven si Edward Lerner se intorc la Ringworld, mai bine spus se intorc cu 200 de ani inainte de Ringworld – EPIC!

S.M. Stirling vine cu doua volume de ‘retro-SF’, semipulpoase – in anii ’60, in plin razboi rece si cursa pentru cucererirea spatiului, se descopera ca Venus este o jungla luxurianta plina de viata dar si de secrete (“The Sky People”), iar Marte are o clima in range-ul Afganistan-Sahara (“In the Courts of the Crimson Kings”).

Antologii & Colectii

De data asta o sa incep de jos in sus, cu David G. Hartwell (se stie cine e si ce cravate poarta):

“Dark Descent” – antologie ‘istorica’ de horror

“The Hard SF Renaissance” – titlul spune totul

“Visions of Wonder” – antologie ‘istorica’ care aduna lucrari semnificative pentru perioadele si curentele din SF, plus cateva eseuri semnate de oameni avizati.

Dozois-ul cu numarul 25, un pic intarziat.

Biografia “Tiptree” – am stat de ceva vreme cu ochii pe ea, insa cand am vazut-o in lista de ‘memorabile’ a MDP-ului…

“Redshift” a o antologie cu nume grele editata de Al Sarrantonio – subtitlul “Extreme Tales of Speculative Fiction” spune ceva despre ambitiile proiectului, insa rezultatul final nu prea e pe masura lor (asa mi-a zis ‘un vecin’).

Doua colectii retrospective, completate cu eseuri si alte chestii ‘interne’ despre cariera a doi barosani: Larry Niven – “N-Space”, si Poul Anderson – “Going for Infinity”.

…si ultima “The Chains That You Refuse”, colectia de short works a prolificei Elizabeth Bear (soft SF & fantasy).

Si sa nu uit de ‘poza’ desenata de Dociu. Gata!

-         Le adresăm comentatorilor de pe acest blog rugămintea să nu mai recurgă pe viitor la insulte şi atacuri la persoană şi să nu confunde dreptul la liberă exprimare cu dreptul – discutabil – de a jigni interlocutorii.

-         Punctele de vedere diferite cu privire la valoarea unei cărţi sau a unui autor sunt în continuare bine-venite dar ele trebuie să ia forma unui dialog civilizat, cu argumente.

-         În cazul în care cineva nu poate respecta această regulă simplă, în primă instanţă comentariile sale injurioase vor fi şterse, fiind menţinute numai acelea care se pot încadra într-o discuţie politicoasă.

-         Dacă persoana în cauză persistă, va primi avertisment şi, dacă o ţine tot aşa, cu regret va trebui să recurgem la banarea pentru un anumit interval de timp, în speranţa că o tură de stat pe margine va fi suficientă. Noi sperăm să nu ajungem aici.

Fireşte, aceste reguli sunt valabile şi pentru autorii blogului.

Am fi putut să introducem moderarea comentariilor dar preferăm să lăsăm discuţiile libere, ca şi până acum, şi să facem apel la înţelegerea comentatorilor. Mai ales că, în majoritatea lor, au demonstrat că ştiu cum să reacţioneze în contact cu opinia adversă.

Nu dorim trafic bazat pe scandal şi credem că nici cititorii blogului nu doresc asta. O atmosferă în permanenţă tensionată nu serveşte nimănui. Ca oameni care se declară iubitori de cărţi ar trebui să fim capabili de discuţii mai elegante şi mai articulate decât aceia care consideră că “intelectual” e o insultă. Altfel înseamnă că am citit cu toţii degeaba, pentru că nu suntem cu nimic mai buni.

Vă mulţumim pentru înţelegere şi vă promitem pe viitor mai multe discuţii despre cărţi şi mai puţine certuri.

Tocmai am avut o premonitie cum ca Uplift-ul lui Brin VINE! Nu mi-am putut da seama daca o sa fie Iunie sau Iulie (imaginea era cu ‘purici’), insa sigur o sa fie VARA. Il asteptam pe Vlad cu confirmarea sau cu tacerea, care tot aia inseamna… sau (de ce nu? ) cu coperta “Sundiver”-ului.

Pina una alta A APARUT interviul realizat de Cristian Tamaş. Il gasiti aici.

Scriem recenzii!

O serie de date statistice :

Cel mai vizualizat post : Vot 2008 – Rezultate! 4,006

Top 3 cea mai vizualizata recenzie scriitor strain :

• Ilion – Dan Simmons 618
• Cromozomul Calcutta – Amitav Ghosh 498
• Hyperion – Dan Simmons 484

Top 3 cea mai vizualizata recenzie romaneasca:

• Jumatate de recenzie… 883
• Vincent Nemuritorul – Bogdan Suceavă 539
• Marian Truta – Vremea renuntarii 323

Referrers (de unde au venit) Top 5

• uglybadbear.wordpress.com 3,638
• WordPress Dashboard 898
• michaelhaulica.wordpress.com 606
• culturalsflearnings.blogspot.com 575
• vyrclozone.wordpress.com 561

Clicks ( unde s-au dus), Top 10 :

• uglybadbear.wordpress.com 2,349
• michaelhaulica.wordpress.com 1,655
• culturalsflearnings.blogspot.com 1,536
• anaveronica.wordpress.com 990
• millenniumpress.ro 659
• nemira.ro/blog 630
• nautilus.nemira.ro 614
• mirceapricajan.wordpress.com 559
• vyrclozone.wordpress.com 511
• bibliotecababel.wordpress.com 501

Top termeni de cautare

• cititor sf 1,149
• cititorsf 106
• cromozomul-calcutta 89

Si o imagine generala :

Sa ne auzim sanatosi la 500.000 !

De data asta “eroul” este Andrei Ruse, proaspatul autor al romanului “Soni”, intens promovat in mediul virtual, insa nu de editura ci de catre scriitor. Se pare tanarul debutant in ale romanului este suparat pe faptul ca la Tritonic se vorbeste o limba romana precara care si-a facut loc si in cartea lui (si in multe alte carti), iar in comunicare sensul cuvitelor este deturnat (se pare ca la editura Marti inseamna Joi de ex). Povestea este cam aceeasi: carte cu o gramada de greseli, termene incalcate, bani ioc, promovare ioc, respect ioc. Inca o victima pe lista. Situatia a escaladat insa foarte rapid si se pare ca “avocati”, acest cuvint blestemat, a fost mentionat de ambele parti. Desi Ruse este departe de a fi unul dintre preferatii mei in materie de atitudine (este unul din cei care fac urat la critica publica, sau “se amuza” la parerile celor care nu le-a placut opera), sint convins ca a adunat destule  dezamagiri pina la inflamarea de fata.

DAR, domnul Ruse uita ca a lucrat la Tritonic si a facut si el ceva victime, unele chiar notorii intre cartile aparute cu ceva vreme in urma. Ba chiar a avut si ceva atitudini “hribistice” la adresa unora care si-au luat jucariile si au plecat din editura. Uita si de mladioasele limbi plimbate peste “obrajii” sefului, atunci cand interesul o cerea…

Totusi Andrei Ruse nu ar trebui sa fie asa de suparat. In fond si la urma urmei, Tritonic la adus in compania selecta a altor scriitori neplatiti, precum Marian Coman, Costi Gurgu, sau Mitoceanu, si cati or mai fi…

In alta ordine de idei, bossul Tritonic a fost intr-un glorios turneu de promovare, turneu declansat, se pare, tot la auzul magicului “avocat”. Intre timp drepturile/titlurile achizitionate de Michael Haulica cu ceva vreme in urma si nepuplicate inca au inceput sa expire… Poate se va gasi o alta editura interesata.

Update 1: Oana zice ca nu-i adevarat ce am scris eu, ci ca turneul a fost de placere. Si mai zice ca se intelege bine cu Bogdan Hrib si ca nu-l pupa niciunde.  Asa sa fie.

Update 2: Si mai zice Oana ca sint curat nesimtit. Aceasta remarca, venind de la ea, ma flateaza (pardon, era sa zic “ma flatuleaza”). Multumesc. In definitiv, cine se aseamana, se aduna (uneori in turnee).

Dupa ce am asteptat o saptamana sa mi se “aseze” ideile,  o sa comentez un pic despre “Premiile CititorSF” 2008 (da, premiile alea la care nu se castiga nimic).

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care au votat, indiferent ce si din ce motiv. Anul acesta participarea a fost peste asteptarile mele . Sint o gramada de lucruri perfectibile si speram la anul sa fie si mai bine, dar nu perfect .

Asa, sa revenim… La Roman SF Tradus, dupa ce am numarat propunerile il dadeam castigator clar pe Wilson cu “Turbion”. Se pare insa ca renumele lui Simmons, dar si bogatia “Ilionului” au avut castig de cauza. Pe merit. Mitchell, chiar daca scrierea sa este cat se poate de meritorie, pentru mine a fost o mare surpriza clasarea sa pe locul 2. Si zic asta datorita popularitatii nu tocmai grozave, precum si datorita stilului mai putin obisnuit. Si da, “Atlasul Norilor” este un roman. De partea cealalta a surprizelor este prima bucata din “Soarele Lung”. Pentru mine este un mister de ce lumea a votat acest sfert de roman, fie el si exceptional scris. Este o carte care nu spune mare lucru daca este scoasa in afara seriei. Scalzi, desi tonic si placut, a avut concurenti mult prea puternici.

La Fantasy nu prea e mare lucru de spus… or fi fost ei buni toti, insa nea Martin a condus categoric de la inceput la final, saracu’ (vorba unui alt Martin).

Nu prea pot comenta nimic despre volumele romanesti, insa pare ca marele perdant este “Vincent Nemuritorul” care nu a trecut de nominalizari.

Povestiri traduse: maestrii consacrati au fost la mare distanta de numele relativ noi. Pacat ca nu am avut si ceva povesti din Sci-Fi Magazin…

Povestiri romanesti: aici a fost cu cantec. Totusi, imi place sa cred ca volumul mare de voturi se datoreaza faptului ca povestirile au fost disponibile unui mase largi de cititori, gratis, s-au putut citi relativ repede si ca nu prea multi au votat “prieteneste”. In opinia mea singurele povestiri care meritau nominalizarea sint “Inghetul” si “Amendamentul Dawson”. De fapt aceste povestiri au fost remarcate inca de la aparitie. Restul… nu prea spun mare lucru. Nici chiar mult disputata “Trei in Iad”, care, acum ca totul s-a incheiat pot sa o spun, si-a datorat nominalizarea unui migalos proces de auto-propunere (si nu a fost singura, dar a fost cea mai “perseverenta”). Dealtfel, domnul Iulian Iamandi a disparut ca magarul in ceata dupa inchiderea poll-ului si nu cred sa mai auzim de el prea curind.

Antologii – credeam ca o sa castige “New Weird”, insa se pare ca foamea de clasici e mai mare decat foamea de nou. Asa ca… asta e, cine are ochi, sa vada. Din pacate, mesterul Dozois si-a impartit voturile in trei. Ma surprinde neplacut intrarea in top a unui titlu cu un tiraj ridicol.

La Reeditari nici o surpriza. Desi MDP nu prea le iubeste, se pare ca si acestea îi ies destul de bine.

Categoria traducerilor a fost oarecum calcata in picioare. Se pare ca un comitet de “oameni de bine” au pus la cale o “lovitura”, insa au pus-o in aplicare cu o zi prea devreme si nu se asteptau la raspunsul asa de prompt la chemarea la mobilizare lansate “in teritoriu”. Asa ca am sfarsit cu o situatie cel putin ridicola daca e sa privim numarul de voturi. Cert este insa ca, toti cei nominalizati la aceasta categorie sint niste traducatori foarte buni, diferentiarea facandu-se la un moment dat mai mult pe baza titlurilor traduse.

Rezultat destul de surprinzator la coperta. Deci, aspectul cartii conteaza.

La Horror, inca odata clasicul a invins noul. Ochii mari domnilor editori!

Sper ca si 2009 sa fie la fel de incarcat cu carti faine, sa avem ce vota la anu’. Gata.

]]> http://www.cititorsf.ro/2009/02/18/ciulama-comentarii-la-vot/feed/ 14 http://www.cititorsf.ro/2009/02/01/votati/ http://www.cititorsf.ro/2009/02/01/votati/#comments Sun, 01 Feb 2009 03:51:34 +0000 A.C. http://cititorsf.wordpress.com/?p=2304

GATA! Poll-urile sint sus! Puteti accesa pagina dedicata din meniu sau aici. Perioada deschisa pentru vot: 01 – 10 Februarie.

Legat de nominalizari sint dator cu cateva precizari si multumiri:

- numarul celor care au avut ceva de spus in privinta nominalizarilor a fost de aproape de o suta, cu mici variatiuni; la indemnul unui apropiat, am studiat un pic cum sta treaba cu nominalizarile la premiile din alte tari si am avut placuta surpriza sa vad ca sintem pe picior de egalitate cu Aurora canadiana (media lor este la o suta).

- sper ca la vot vom avea si mai multi, procedura fiind mult mai simpla; dar alegerea poate fi grea… revin la o idee mai veche – 2008 a fost mult mai bun decat 2007, si asta din toate punctele de vedere: au fost publicate o gramada de carti din toate subgenurile, avem o revista virtuala lunara care promoveaza bastinasii, ba avem si preturi mai bune si o multime de promotii menite sa catalizeze sinergiile sefeistice; la puncte negative as consemna decesul Sci-Fi Magazin (cantecul de lebada este insa extraordinar) si cateva volume cu potential distruse datorita lipsei de profesionalism, ba chiar a lipsei de bun simt as spune.

- multumim tuturor celor care ne-au sprijinit si speram sa ne sprijine la fel de puternic si la faza VOTULUI: Biblioteca Babel, AdinaB, Marian Truta, Bujolzi, Feeria, Horia-Nicola Ursu, Michael Haulica, Mircea Pricajan, Tusa Vero, Catalin Sandu, Costi Gurgu, Balin Feri, Oana Mujea, Shauki, Nemira (multumiri speciale domnilor Vlad Puescu & Silviu Toma), Revista Nautilus, SRSFF.