Pe 26 februarie 2010 a avut loc cea de-a 17-a editie a premiilor Spectrum. Juriul a trebuit sa aleaga din nu mai putin de 6.000 de lucrari artistice cu tema fantastica.
Premiile Spectrum sunt singurele premii anuale de acest gen care recompenseaza artistii specializati in Comics, 3D Works, si Concept Art si au fost primele care au inclus categoria de Opere nepublicate (inca, as adauga eu).
Premiile pe categorii sunt:
ADVERTISING
Gold Award: SAM WEBER (”Absinthe Drinker”/ art director: Jim Burke/ client: Dellas Graphics) Read more…
The Stars my destination sau Tiger! Tiger! incepe in forta, reusind sa-mi atraga interesul chiar de la prima pagina. Romanul se deschide cu un capitol introductiv din care aflam ca dupa ce s-a descoperit ca unii oameni ar avea ascunsa in gene capacitatea de a se teleporta singuri,sau impreuna cu alte obiecte, izbucneste un razboi total intre planetele locuite (Venus, Marte, Luna si Pamant) si satelitii lor. Pe fondul acestui razboi, Gully Foyle, o persoana fara vreo motivatia aparenta de a trai, se trezeste singurul supravietuitor de pe nava comerciala Nomad, atacata in spatiu de armata Satelitilor. Timp de 6 luni este nevoit sa se descurce singur, fiind foarte aproape de a-si pierde si ultima farama de umanitate. Totusi, in momentul cand o nava pamanteana apare la orizont, Gully isi pune toate sperantele ca va fi salvat si isi semnalizeaza pozitia cu toate mijloacele ramase. Spre uimirea sa, naveta ii ignora apelul disperat si trece mai departe. De acum inainte Foyle devine un alt om, jurandu-si ca daca va scapa intreg din aceasta incercare isi va inchina viata pedepsirii celui care a dat ordin ca el sa nu fie recuperat.
Cartea are o evolutie sinusoidala, cu multe urcusuri si coborasuri, si il urmareste indeaproape pe Gully, pentru care nimic nu mai conteaza si caruia nimeni nu-i poate sta in cale in a-si duce misiunea de razbunare pina la capat. Totusi drumul este lung si adversarul se dovedesti a fi unul de calibru, naveta Vorga, cea care l-a lasat de izbeliste fiind proprietatea corporatiei Prestein, unul dintre cele mai puternice conglomerate economice de pe pamant. Si pentru ca situatia sa devina si mai “simpatica” se pare ca pe Nomadul lui Gully s-ar fi transportat, clandestin evident, cantitati impresionante dintr-o substanta secreta, despre care multi stiu, insa nimeni nu vorbeste, singurul lucru cert fiind ca valoreaza milioane. Read more…
Tinand cont ca am auzit (aproape) numai cuvinte de lauda la adresa autorului si, implicit, la adresa volumului sau de debut, i-a venit si lui randul la citit. Dupa cum bine ati vazut, am afirmat ca volumul incepe interesant, insa la un moment dat, dupa vreo 20 de pagini, dialogurile si modul in care incearca autorul sa-si dezvolte simtul literar mai mult streseaza decat atrag. Asa ca, daca nu ar fi fost Jen, eu sigur nu as mai fi continuat cu lectura. Nu pot spune ca este o capodopera, insa macar mi s-a parut a fi peste debutul lui Brent Weeks. Nici Lynch nu-si cruta personajele si iti vine sa-i dai un pumn in nas, dupa ce se hotaraste brusc sa mai scoata cate unul din ecuatie. Si m-a deranjat nu pentru ca m-as fi atasat prea tare de eroii lui, ci pentru ca omorul nu trebuie folosit intotdeauna ca punct de pornire pentru o intriga ulterioara. Se mai pot gasi cu usurinta si alte motive. Si poate m-a si sacait rapiditatea cu care ii lichideaza. Nici Martin nu-si cruta favoritii, dar parca totusi altfel reuseste sa puna in scena aceste evenimente.
O parte din intriga volumului de fata a reusit sa ma tina strans conectat la desfasurarea intregii plase de paianjen, lasandu-mi impresia la un moment dat ca intrezaresc chiar itele ascunse ale complotului. Totusi, nu a fost sa fie asa si am mai si fost un pic dezamagit de cat sange curge in partea finala a romanului. Avand in vedere, mai ales, ca nimic nu anunta un asemenea deznodamant. In plus, am reusit sa raman si cu un mare semn de intrebare. Daca, cel putin in volumul de fata, un personaj nu mai joaca niciun rol si nici nu mai apare la final, ce rost are sa sugerezi ca trupul sau nu se mai afla in sicriu. Mare mister mare. Read more…
SPORADIC NEW REPORTS INDICATE CHAOS AND VIOLENCE SPREADING THROUGH U.S. CITIES. AN UNKNOWN EVIL IS SWEEPING THE PLANET. THE DEAD ARE RISING TO CLAIM THE EARTH AS THE NEW DOMINANT SPECIES IN THE FOOD CHAIN.
INTERCEPT COMPLETE
SURVIVOR,
In your hands is the handwritten journal depicting one man’s struggle for survival. Trapped in the midst of global disaster, he must make decisions; choices that ultimately mean life, or the eternal curse to walk as one of them.
ENTER IF YOU WILL INTO HIS WORLD. THE WORLD OF THE UNDEAD.
The Dying Earth este un volum de povestiri pe care eu l-am gasit fascinant. Auzisem despre Jack Vance, dar nu apucasem sa citesc pina acum nimic din ce a scris. Impresia ce mi-a ramas dupa prima povestire nu s-a schimbat nici dupa ultima. Gasesc aproape de neinteles cum a reusit sa construiasca Vance imagini si intamplari ale caror elemente aduc foarte mult cu jocurile RPG si sistemul Dungeons & Dragons din zilele noastre. Raspunsul este simplu si l-am gasit ulterior. Pentru ca acestia chiar s-au si inspirat din cartea autorului. Si prin urmare parca multe din “principiile” si regulile dupa care se ghideaza creatorii jocurilor de PC de dupa ‘90 sunt “furate” din povestirile lui Vance.
Ne aflam intr-un timp in care Pamantul lupta cu ruinele si iminenta disparitie a civilizatiei umane. Vrajitorii nu au disparut cu totul, ci doar au uitat multe din vrajile descoperite de predecesorii lor, drept urmare orice descoperire si invatare a unei “noi” vraji le creste increderea in fortele proprii si aduce o speranta in plus ca vor reusi sa mai recupereze cate ceva din vechile cunostinte. Chiar si cu mai multe asemenea “farmece” cunoscute, memoria unui wizard este limitata si odata plecat intr-un quest nu poate memora decat maximum 5-6 vraji, restul ramanand notate in turn (castel, dupa caz) intr-un volum special (spellbook); dupa aplicarea efectiva a uneia, magul nu o va mai putea refolosi decat daca va apela iar la spellbook-ul din castel. Una dintre aceste vraji (care a si facut istorie printre fani) este Excelent Prismatic Spray, la care din degetele atacatorului tasnesc o serie de raze colorate, asemanatoare unei ploi multicolore cu damage radial. Mai avem o groaza de vraji de imunizare si fortifiere a organismului, de crestere a inteligentei, de manipulare a fortelor naturii, de invizibilitate si multe alte asemenea efecte care nici nu ne trec prin cap. Read more…
Tinand cont ca am auzit (aproape) numai cuvinte de lauda la adresa autorului si, implicit, la adresa volumului sau de debut, i-a venit si lui randul la citit. Dupa cum bine 
The Dying Earth este un volum de povestiri pe care eu l-am gasit fascinant. Auzisem despre Jack Vance, dar nu apucasem sa citesc pina acum nimic din ce a scris. Impresia ce mi-a ramas dupa prima povestire nu s-a schimbat nici dupa ultima. Gasesc aproape de neinteles cum a reusit sa construiasca Vance imagini si intamplari ale caror elemente aduc foarte mult cu jocurile RPG si sistemul Dungeons & Dragons din zilele noastre. Raspunsul este simplu si l-am gasit ulterior. Pentru ca acestia chiar s-au si inspirat din cartea autorului. Si prin urmare parca multe din “principiile” si regulile dupa care se ghideaza creatorii jocurilor de PC de dupa ‘90 sunt “furate” din povestirile lui Vance.
Recent Comments