Cititor SF

Dupa impresia buna pe care mi-a lasat-o Retribution Falls m-am hotarat sa ma mai bucur si eu de o carte in limba nativa asa ca am precomandat si volumul urmator. Cam cu vreo doua luni inainte cred ca s-a intamplat fericitul eveniment. Exista un profesionalism desavarsit pe directia asta in afara, pentru ca sa fim seriosi cine garanteaza la noi la o carte va aparea la un interval de cateva luni? Va zic eu. Cam nimeni.

Lasand la o parte subiectul delicat a sosit si momentul mult asteptat in care postasul mi-a livrat cartea direct la adresa specificata pe site. In prima faza am avut un mic soc pentru ca aveam in maini ditamai cartoaia de 400 de pagini si un format (pe inaltime) cam de doua ori cat un paperback Nemira.  In rest coperta e coperta cu ilustratie ok si un finisaj deosebit lasand impresia unui produs finit  extrem de  bine lucrat.

Desi eu as recomanda sa fie citit si primul volum, si asta chiar daca nu exista o legatura de neratat intre cele doua, in primele pagini autorul va spune tot ce trebuie sa stiti ca sa “aterizati” cum trebuie in atmosfera romanului. Chris Wooding abordeaza o tehnica clasica, in paralel cu derularea actiunii introduce mici interludii pentru fiecare personaj important, sub diverse forme, pentru a ne familiariza mult mai usor cu dramele personale si modul de a fi al fiecaruia. Fiind o carte cu multe pagini  chiar nu se grabeste deloc si are “timp” sa detalieze fiecare gest si sa disece orice actiune in parte. Read more…

COMUNICAT DE PRESĂ

Emisiunea Exploratorii lumii de mâine din 28.08.2010 va avea ca temă ultimele noutăţi din industia jocurilor pentru PC şi console din Europa, aşa cum au fost ele prezentate la Koln (Germania), în perioada 16-22 august, în cadrul GDC Europe (Games Developers Conference Europe – conferinţa creatorilor de jocuri de pe continentul nostru) şi a gamescon.10 (cel mai mare târg şi eveniment expoziţional pentru industria entertainment-ului electronic şi a jocurilor interactive din Europa), ambele ajunse la a II-a ediţie.

Invitat special: Mihail Stegaru – analist de gaming, fost redactor-şef al revistei Level, participant la cele două evenimente menţionate.

Telefoanele emisiunii: 021-311.12.40 sau 021-319.05.05.

Se vor acorda premii de fidelitate, constând în jocuri pentru calculator, primilor doi ascultători care vor suna la numerele de mai sus.

În Bucureşti, emisiunea poate fi ascultată pe lungimea de undă de 101,3 FM sau pe internet, pe site-ul Societăţii Române de Radiodifuziune.

Vă aşteptăm cu drag,

Ştefan Ghidoveanu
(Realizatorul emisiunii ELM)

Antologia de fata, inchinata marelui Robert E. Howard (cel mai de seama si totodata si  initiatorului de necontestat al curentului de fata), Fritz Leiber si Michael Moorcock (scriitor ce a reiventat si slefuit genul cu personajul sau albinos) debuteaza cu un cuvant inainte din partea autorilor sai in care acestia traseaza si diseca istoria curentului Swords & sorcery. Curent ce se concentreaza mai ales asupra bataliilor si demonilor personali, asupra luptelor duse in camere secrete din temple misterioase, pe alei laturalnice din orase exotice sau in adancurile temnitelor si grotelor de nepatruns. Personajele deseori au o tinuta morala indoielnica, si nu in putine cazuri eroismul lipseste cu dezavarsire, acestia neincercand altceva decat sa-si salveze propria piele din vreo capcana in care au cazut chiar din vina si neglijenta lor.

Printre altele interesant este ca abia in 1961, intr-o scrisoare, Michael Moorcock a venit cu ideea botezarii curentului in epic fantasy, ironia sortii fiind ca pina la urma denumirea a fost acordata operei si directia pe care scria Tolkien si totodata celalalt revers al monedei fantasy. Ca sa va faceti o idee printre scriitorii noului val de Swords & sorcery, pentru ca in ultimii ani s-a observat o crestere semnificativa a acestora,  ar putea fi amintiti urmatorii, unii prezenti si in volumul de fata:  Steven Erikson, Joe Abercrombie, Scott Lynch, Tom Lyod, David Anthony Durham, Brian Ruckley, James Enge, Brent Weeks sau Patrick Rothfuss. Deci stati linistiti ca fanii genului au ce citi. Read more…

*

The Sad Tale of the Brothers Grossbart - Jesse Bullington

*

Recomandata de Vandermeer, doar de asta m-am si repezit sa o cumpar cu ceva timp in urma, The Sad Tale of the Brothers Grossbart promitea mult. Cel putin asa parea la prima vedere. Intr-o Europa macinata de greutatile epocii medievale, doi frati un pic sandilai se dedau la profanarea de morminte, la niscaiva crime de razbunare si in plus o mai pun din cand in cand si de cate o lupta apriga cu ce creatura monstruoasa le sare-n cale.

*

Din pacate insa, doar premisele au fost bune pentru ca Jesse Bullington nu m-a convins deloc cu stilul si modul sau de a aborda firul intamplarilor. Eu il cred ca a incercat sa obtina ceva mai special si sigur ca sunt persoane care apreciaza rodul muncii sale (hmm, nu ma intrebati de ce, ca nu cunosc motivul), insa eu am ramas cu impresia ca ceva nu se leaga, ca nu reuseste sa trezeasca deloc interesul cititorului pentru personajele sale si, lucrul cel mai important, pentru evolutia ulterioara a acestora.

*

As spune ca  uneori chiar nu e de ajuns sa-ti imaginezi niste creaturi mai speciale si ceva intamplari si sa le “arunci” intr-o carte. Partea buna e ca macar coperta e destul de interesanta, desi prea mult nu ma mai consoleaza asta acum.

***

Feed – Mira Grant

*

Feed este inca un roman postapocaliptic in care un virus naprasnic loveste lumea si transforma marea parte a populatiei in morti umblatori. Pina acum nimic nou sub soare. Ceea ce deosebeste Feed de restul romanelor este faptul ca ne aflam in anul 2035 si lumea s-a obisnuit asa de tare cu prezenta zombilor ca unii isi si filmeaza aventurile din sanul hoardelor si apoi  le uploadeaza pe net pentru ca aventurile sa fie impartasite lumii intregi. Deh, oamenii sunt cam plictisiti. Sau cel putin specimenele mai tinere si mai neastamparate.

*

Autorul disimulat (special) pentru romanul de fata in autoare ne ameninta apoi cu o intriga incurcata ce va pune in pericol destinele eroilor nu prea copti si cu chef de intrigi, insa eu din pacate nu am avut rabdare sa merg mai departe. Am citit vreo 30 de pagini si nu mi s-a luminat niciun beculet asa ca…next…

ps: sa stiti ca volumul de fata e abia primul din trilogia intitulata sugestiv, Newsflesh …da,da.. primul.

Dupa cum bine au observat si altii, cu romanul Plague Year, Jeff Carlson pare la o prima vedere sa continue traditia lui Michael Crichton in ceea ce priveste tehno-thrillerele futuristice. Desi este relativ nou pe piata scriiturii, Jeff Carlson a reusit sa ma impresioneze cu acest prim roman al sau, care a creat furori si in Statele Unite atunci cind a fost lansat, ca sa nu mai vorbim de bataia pe drepturile de autor dintre editori. Cartea de fata abordeaza deja clasicul scenariu al omenirii aflate in pragul distrugerii, scriitorul recunoscand ca a fost impresionat de mic copil de Ultimul Tarm a lui Nevil Shute si de alte asemenea texte.

Un laborator clandestin de cercetari scapa de sub control un experiment nanotehnologic, rezultand in contaminarea intregii regiuni aflate sub  bariera de 3000 de metri. Singurii supravietuitori sunt norocosii care au apucat sa se refugieze la altitudini considerabile,  nevoiti acum sa se lupte din toate puterile pentru a depasi  amenintarea molimei invizibile. In ciuda acestei grele lovituri, o mica parte din populatia americana reuseste sa se organizeze si, sub atenta indrumare a unor factiuni, de acum independente, ale armatei, reuseste sa se puna pe picioare. Din pacate, nu toata lumea impartaseste idealurile si sentimentele nobile ale doctorului Ruth Ann Goldman ce se trezeste aruncata intr-o cursa contracronometru pentru obtinerea unui vaccin. Si astfel ne trezim aruncati intr-o calatorie plina de peripetii, de-a lungul careia protagonistii vor descoperi cine se face responsabil de lansarea experimentului si cine le sunt cu adevarati aliati.

Daca pina acum am avut parte de sfarsituri de lume inlesnite de genetica (Oryx si Crake), de dezastre rezultate in urma razboaielor nucleare (Ultimul tarm), de invazii de organisme necunoscute sau de actiunea unor factori externi surprinzatori (Turbion, Ziua trifidelor), de aceasta data o serie de organisme artificiale nascute din imaginatia creativa a omului distrug orice misca. Nanotehnologia este un subiect relativ nou si a fost interesant sa ma familiarizez cu abordarea si viziunea absolut originala a scriitorului asupra acestui subiect. Read more…

WINNER

The Windup Girl, Paolo Bacigalupi (Night Shade)

SECOND PLACE
Julian Comstock: A Story of 22nd-Century America, Robert Charles Wilson (Tor)

THIRD PLACE
The City & the City, China Miéville (Del Rey)

* * *

THEODORE STURGEON MEMORIAL AWARD

Shambling Towards Hiroshima, James Morrow (Tachyon Publications)

The Ashes to Ashes trailer was developed at agencytwofifteen (ex T.A.G.), San Francisco, by executive creative directors Scott Duchon and John Patroulis, art directors/copywriters Paul Caiozzo, Aramis Israel, Rey Andrade, agency producer Tom Wright, executive producer Hannah Murray.

Filming was shot by director Vernon Wilbur, Jr, via Anonymous Content, with creative consultant Joseph Kosinski and executive producer Jeff Baron.

Animation, VFX and editorial work was produced at Digital Domain by VFX supervisor Vernon R.

Music is “Heron Blue”, by Sun Kil Moon (Mark Kozelek).

Editura Nemira Exclusiv pentru Facebook: 45% reducere pentru orice comanda efectuata de un prieten de Facebook al Editurii! Trimite un e-mail la online@nemira.ro cu mentiunea “facebook” in subiect si link catre contul tau si primesti un cupon de reducere de 45% pe care il poti folosi numai in urmatoarele 24 de ore.

Am fost eu un pic sceptic in ceea ce-l priveste pe Joe Hill, mai ales ca Heart-Shaped Box nu parea ca suna a cine stie ce, dar cartea de fata mi-a schimbat total parerea. Dupa cateva pagini din Horns eram pe jos, aproape la propriu, de ce idei i-au trecut prin cap fiului tatalui sau. Il avem pe Iggy William Perrish, un tanar aproape normal, asta daca nu ar fi fost suspectat ca si-ar fi ucis si violat prietena (nu neaparat in ordinea asta) cu ceva timp in urma. Ei bine, intr-o dimineata dupa o bauta puternica flacaul nostru se trezeste cu un set de coarne dracesti de toata frumusetea. Si cum lucrurile bune nu vin intotdeauna singure, Iggy descopera ca s-a scapatat si cu niscaiva puteri specifice aferente unui asemenea purtator. Si sa te tii apoi ca incepe show-ul.  Primele 40-50 de pagini ale cartii sunt de pus in rama. Avand in vedere ca odata ce intra in vorba cu o persoana, respectivul nu se poate abtine sa nu-si dezvaluie adevaratele ganduri, anti-eroul nostru afla, cu stupoare in prima faza, ca lumea din jurul sau nu-l vede prea bine. Bine, el oricum stia, insa socul cel mare vine tocmai din partea propriei familii, ce-l considera vinovat de disparitia prietenei sale si nu e tocmai incantata de ce a ajuns progenitura lor, mai ales ca tatal a fost un muzician de succes si a putut sa asigure familiei un trai cu mult peste cel normal. Si daca mai adaug ca pe masura ce trece timpul Iggy observa ca are si abilitatea de a-si convinge interlocutorul sa faca orice nasty thing ce-si doreste in subconstient respectivul, sau macar il poate influenta in directia respectiva, distractia e asigurata. Read more…

Pina acum nu am pus mina pe nimic de Joe Hill, dar tocmai ce am inceput Horns si mi-am dat seama ca nu suna rau deloc ce am citit pina acum. Asa ca iata un mic videoclip in care autorul, fiul tatalui sau (mult, mult mai celebru) vorbeste despre Horns. Finalul e haios rau.

Nu stiu altii cum sunt, insa eu ma asteptam la ceva mai de soi cand am pus mina pe cartea asta. Poate o fi si din cauza promovarii excesive de care a avut parte prin blogosfera si pe net in general. Surpriza! Din pacate nimic nu este ceea ce pare pina nu te convingi cu ochii tai, situatie ce se potriveste de minune si cazului de fata. Bine, acum sa fiu sincer e si o chestie de gusturi ca eu nu ma omor dupa vampiri in general si poate de aici si slaba legatura pe care am dezvoltat-o cu subiectul romanului The Strain. Sau poate nu.

Ideea ca vampirismul s-ar transmite si cu ajutorul unor paraziti inzestrati cu o serie de caracteristici morfologice unice nu este deloc rea, insa povestea in sine nu sparge niciun canon. Plus ca debutul abunda in descrieri plicticoase si cam dese asa ca pina sa porneasca actiunea propriu-zisa mai poti face linistit  doua ture prin parc. Si uite asa m-am luptat eu cu romanul timp de vreo doua saptamani. Greu, greu de tot l-am parcurs. Totusi exista si cateva momente cat de cat dozate in care tensiunea atinge cote mai ridicate si se mai atenueaza un pic din impresia initiala. Si nu stiu de ce, dar povestea fostului profesor Abraham Setrakian, avand in dotare si ceva origini romanesti (cum altfel!?) devenit din nevoie vanator de vampiri a reusit sa-mi trezeasca un pic interesul. Mai ales cand sunt prezentate in flashback-uri o serie de intamplari din viata acestuia ce i-au marcat in mod definitiv si irevocabil  evolutia ulterioara si intregul destin zbuciumat de care va avea acesta parte. Si e surprinzator (sau nu)   pentru ca altor cititori tocmai aceste flashback-uri nu li s-au parut prea la locul lor. Dar sa revenim.

Intr-o saptamana Manhattan-ul va fi ras de pe fata pamantului. Nu chiar literalmente, dar pe aproape. Intr-o luna intregul continent American se poate confrunta cu aceeasi soarta. In doua luni intreaga lume. Read more…