Cititor SF

Axis – Robert Charles Wilson

Imi este greu sa scriu despre “Axis”. Am avut norocul sa citesc aceasta carte dupa ce in prealabil citisem inca vreo trei volume semnate de Wilson care imi placusera foarte mult. Spun asta deoarece “Axis” este un pic altfel. Cred ca expresia cea mai potrivita pentru ea este ‘carte ciudata’.

In principiu “Axis” este un fel de continuare a lui “Spin” (Turbion), povestea desfasurindu-se pe noua planeta Equatoria, accesibila datorita ‘arcului’ plasat in Oceanul Indian. Deasemeni intilnim conceptul virstei a patra si ‘alchimia’ genetica martiana. In rest cele doua carti sint total diferite. “Axis” nu are nimic de a face cu marile idei si concepte din “Spin”. Nu spun ca lipsesc, insa in mod clar sint mai putine, insa cu o alta orientare, ‘aliana’.

Marea diferenta stilistica este data in primul rind de povestirea la persoana a treia. Pentru mine chestia asta nu a picat prea bine fiind obisnuit de forta cu care Wilson isi creeaza personajele la persoana intai. Probabil ca aceasta solutie a fost aleasa pentru a jongla cu mai multe fire narative si detalii. Romanul urmareste doua planuri, Lise / Turk si Isaac / Avram care converg catre un punct climactic aflat undeva in desert. Daca povestea lui Isaac si Avram poate fi vazuta ca o parafraza a povestii biblice legata de jertfa suprema (avem si un fel de Mesia martian), povestea lui Turk si Lise este o calatorie a maturizarii si a cunoasterii de sine. Wilson continua povestea fanatismului, insa de data asta insa pe partea fanatismului stiintific manifestat de savantii un pic obsedati sau scapati pe aratura care vor sa inteleaga lucruri de neinteles cu orice pret, mai ales daca pretul este platit de altii. Planul Isaac / Avram are forta, insa nu pot spune acelasi lucru despre Lise / Turk. Lise pare prototipul unei giste cam rafatate, casatorita cu un barbat cam prostanac, care isi ea lumea in cap datorita vietii plicticoase pe care o duce cu acesta. Turk este un pierde vara fara prea mari batai de cap, baiat bun dealtfel, un fel de James Bond somer,  mai linistit, in stand-by. Una peste alta, fata pleaca cu Bond-ul sa-si caute tatucul disparut acum multi ani, o motivatie prezentata destul de neconvingator in acest caz. In final se intimpla ce se intimpla (destul de original insa prea spectaculos), Avram se dovedeste a fi un cretin, Lise isi da seama cum e cu gisca, iar Turk… are un acces de noblete. Read more…

Prima editie americana mass market paperback, Bantam februarie 1988. Ilustratia apartine lui Jerry Lofano. Aici puteti vedea coperta editiei din 2009 de la Pyr.

"un lagăr de concentrare infinit"

Incep prin a observa ca editorialul cu pricina se numeste “Literatura si noile medii”. Deci “literatura”, nu altceva.

Se pare ca domnul Truta este ingrijorat deoarece ” Orice prostie scrisă de cineva pe noile medii poate supravieţui şi va supravieţui obligatoriu oricărei catastrofe.”.  In primul rind din punct de vedere tehnic, nu prea cred ca este valabila afirmatia. Orice catastrofa care poate distruge o carte de hartie poate la fel de bine sa distruga si mediile la care face referire autorul. Plus alte ‘catastrofe’ specifice mediilor respective. Legat de pret, nu stiu cit de ieftine sint pentru altii, dar de dragul comparatiei, cred ca mediile respective sint mai scumpe decit un pix si un caiet.

In continuare autorul se (ne) intreaba daca volumele tiparite pe hirtie mai au rost.  Au si nu prea. In mod clar cartile tiparite au reprezentat pentru o perioada indelungata literatura (si multe alte lucruri bune), insa lucrurile se schimba. La fel cum scrisorile au fost inlocuite de telefon si e-mail, la fel cum banii se hartie sint inlocuiti de carduri. Cartile de hirtie nu vor dispare, insa incet dar sigur vor deveni mai mult obiecte de colectie, in acelasi fel in care manuscrisele originale sau cartile caligrafiate artistic au devenit obiecte (nu literatura) dupa Gutenberg. Sint convins ca si in acele vremuri existau oameni de bine ingrijorati de soarta cartilor scrise manual sau de faptul ca masele vor avea acces mai mult, mai ieftin si mai rapid la carti (cultura, informatie, cunostiinte).

Mi-e greu sa vad legatura intre carti ca literatura si diveritele platforme gen wordpress sau facebook. Pentru mine in mod clar acele chestii sint doar pentru comunicare, in nici un caz nu vor naste literatura. Degenerarea limbajului scris nu cred ca are legatura cu mediile, multi dintre cei ce folosesc jargonul (care a exista dintotdeauna, insa adaptat vremurilor), il folosesc in primul rind in comunicarea orala. Multi vorbesc o romana de balta, si dupa cum o vorbesc asa o si scriu. E este clar ca in scris sint mult mai vizibile carentele de exprimare si de gramatica, dar aceastea exista cu sau fara bloguri, cu sau fara asa numitele retele de socializare. In definitiv, acestea sint doar instrumente, si dupa regula cunoscuta: “crap in, crap out”. Asadar, crap-ul exista oricum, inainte de fi scris. Read more…

The Chronoliths – Robert Charles Wilson

Din nou Pangborn mass market paperback, acelasi 1976 si tot Wyndham / Star Books. Autorul ilustratiei: soldatul necunoscut.

Recommended Reading List 2009 a fost postata aici! Pentru mine este lista cea mai echilibrata si o consider de referinta.

Dupa cum am mai spus, John Joseph Adams nu este editorul meu preferat, si cred ca dupa lovitura data cu “Wastelands” antologiile sale au devenit tot mai aiuristice. Dar exista o zicala cu dintii calului de dar, asa ca cei care vor pot luat gratis selectii din antologiile cu vampiri si cu Sherlock Holmes de pe site-ul Baen. Probabil sint “la liber” din cauza succesului “fenomenal”.

Daca tot ca duceti pe acolo, v-as recomanda sa va luati tot gratis “Fallen Angels“ (Jerry Pournelle, Larry Niven and Michael Flynn) si “The Mountains of Mourning” (Lois McMaster Bujold). In rest, pe riscul vostru…

Editia mass market paperback 1976 de la Wyndham, publisher care a disparut intre timp, se pare. Nu am reusit sa aflu cine este autorul ilustratiei…

Carti mai noi, dar tot clasici… sau in orice caz, consacrati.

James Morrow  - The Philosopher’s Apprentice, genetica, bioinginerie, clone… fara suflet, fara notiuni de bine si rau, deci complicatii, mai ales cind una din clone dispune de miliarde de dolari.

Stephen King – Under the Dome, cel mai nou ‘dictionar’, inca necitit.

William R. Forstchen – One Second After, EMP masiv care distruge orice tehnologie bazata pe energie electrica, adica cam tot.

Margaret Atwood – The Year of the Flood, sechela lui Oryx si Crake, care se pare ca va deveni trilogie pina la urma.

Gene Wolfe – An Evil Guest, SF amestecat cu Fantasy si Horror.

Nancy Kress – Steal Across the Sky, primul contact se realizeaza prin intermediul internetului, un mesaj din partea unor alieni chinuiti de remuscari.

Gwyneth Jones – Spirit, Contele de Monte Cristo in cheie SF.

Adam Roberts – Yellow Blue Tibia, invazie extraterestra camuflata intr-o conspiratie a lui Stalin.

Iain Pears – The Dream of Scipio, mainstream, greu, nu stiu cind o sa am curaj sa ma bag in ea.

Ilustratia originala a primei editii. Cea de fata este prima editie mass paperback din 1980.