The Golem and the Jinni – Helene Wecker

Va aduc in atentie un volum interesant de fantasy, The Golem and the Jinni, in care, cum altfel(?!), un Golem si un Jinn isi incruciseaza destinele intr-un New York pitoresc, la inceput de secol, in plina perioada de avant economic si acumulare de emigranti. Eh, ce vremuri!

Din ce am mai citit pe net unii au strambat din nas si au considerat ca factorii fantastici nu-si pun suficient de mult amprenta asupra actiunii si ar fi fost de bun augur sa lipseasca, povestea mergand inainte si asa. Insa, din punctul meu de vedere, tocmai aceste aspecte fantastice dau greutate si savoare povestii. Plus diferentele evidente dintre cele doua comunitati, cea evreiasca si siriana, descrise in volum, desi nu neaparat in amanunt cum ne-am fi dorit, dar suficient cat sa surprinzi anumite obiceiuri si rituri specifice fiecarei zone si sa-ti para rau de situatia in care a ajuns Siria in momentul de fata.

Golemul Chava, o fiinta creata sa serveasca si sa asculte de Stapan, este macinat de tot felul de intrebari existentiale, in timp ce Jinnul Ahmad la fel, este si el in cautari, dar cam intr-o directie opusa. Pentru ca Chava este asemenea unui copil, ce face primii pasi in viata, in timp ce Ahmad, batran, de cateva sute de ani, dar si el cu putina experienta de viata, se confrunta cu un alt gen de dileme. Toate bune si frumoase pina la punctul in care cei doi se vor intalni si astfel se va infiripa o prietenie speciala.

Eu am gustat din plin intreaga poveste, mi-a placut stilul de a reda lucrurile al autoarei ce mi-a adus aminte de un alt volum fantastic, The Night Circus de Erin Morgenstern. De altfel si Amazonul a listat-o la volume asemanatoare recomandate linga The Goblin Emperor de Katherine Addison sau Neverwhere-ul lui Gaiman.

Actiunea nu are un ritm alert, totul se desfasoara domol, sunt redate multe gesturi si elemente banale ale unei zi din viata personajelor, situatii ce i-au cam plictisit pe unii.

Cert este ca au si ele farmecul lor.

Finalul a parut un pic grabit si nu neaparat in ton cu liniile aparent cuminti, de pina atunci, ale cartii, dar il luam ca atare.

Cred ca volumul poate fi incadrat si ca un manifest al vietii omului obisnuit, cu parantezele de rigoare, existand multe personaje trecute prin greutatile vietii ce-si lasa amprenta asupra evolutiei celor doua caractere.

Este o poveste interesanta spusa pe un ton cald, domol, cu emotie si lipici la cititor ce-mi va ramane mult timp in mine.

Coperta de la varianta americana mi se pare ceva mai reusita decat cea britanica,  pe care mi-o permit eu la momentul de fata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu