The Black Company (Chronicles of the Black Company) – Glen Cook

Aveam in plan sa fac si eu un articol cu recapitulari de pe 2016, dar timpul si faptul ca am dat peste o serie fantasy grozava, m-a convins sa zic pas acestei initiative (pentru moment, cel putin).

Si pentru ca am fost asa de entuziasmat si convins de serie am citit in aceste prime zile din an nu mai bine de trei volume.

Dupa cum ati vazut este vorba de seria Chronicles of the Black Company, ce debuteaza cu volumul The Black Company de Glen Cook, al carui debut a fost pentru prima oara, hat, in 1984. Pe cand aveam doar un an de zile!!!!

omnibus-blackSeria e impartita in mai multe carti, pot fi vazute chiar ca si Campanii, eu terminand primele volume ale seriei ce fac parte din capitolul The Books of the North sau mai nou Chronicles of the Black Company:

The Black Company: May 1984

Shadows Linger: October 1984

The White Rose: April 1985

Imi place sa subliniez anul aparitiei pentru ca e uimitor cum o carte publicata in urma cu atatia ani poate ramane proaspata si inventiva in zilele noastre.

Din punctul meu de vedere personajele au o evolutie greu de prevazut, mai ales si prin prisma ideii principale, mai rar intalnita in literatura fantasy sau sci-fi. The Black Company sunt o unitate militara vestita de mercenari ce se vad angajati intr-un razboi crancen de, asa zisa, parte malefica a baricadei.

 The Lady este o vrajitoare misterioasa reinviata de un magician cascat, dupa ce ea si sotul ei, The Dominator (si el un mag de calibru si chiar daca e sotul ei, nu e mare dragoste intre ei, unirea celor doi a fost o chestiune de conjunctura) au fost invinsi de Rebelii condusi de The White Rose si ingropati in niste cripte speciale.

Ei bine, acum aceiasi Rebeli, dar fara acel White Rose pentru ca au trecut sute de ani si mai trebuie ceva timp pina la reincarnarea unui alt asemenea Rose, incearca sa se opuna din rasputeri vrajitoarei si Consiliului ei Regal de ucenici “tunati”.

Sincer, cel putin in primul volum, Consilierii ei fura un pic prim-planul. Cu nume ca The Howler, Shapeshifter, Bonebreaker, Stormbringer, The DreamCatcher patronul de moment al The Black Company, The Limper – cel mai detestat personaj al seriei- acestia pot schimba oricind balanta unei batalii punand in joc abilitatile ce le-au si oferit numele.

Dar totusi sa nu ma ia valul ca in fapt, povestea urmareste destinele celor din The Black Company si drumul lor sinuos cu o influenta mai mare asupra destinele Imperiului decat ne-am putea astepta la inceput.

stev-e-by-gc

Ca tot veni vorba despre inceput, trebuie sa va avertizez ca aveti nevoie de putina rabdare sa treceti de primele capitole, pentru ca autorul este destul de direct si ne arunca intr-o misiune a Companiei, fara prea multe explicatii si detalii. Se ofera pe parcurs ceva informatii, insa primele capitole sunt un fel de prolog si o prezentare succinta a muncii de mercenar.

black-comp

Cele trei volume au structuri si subiecte diferite si pe masura ce trece cate unul miza creste progresiv si jucatorii implicati in lupta pentru fraiele Imperiului re rotesc intr-o evolutie continua. Spuneam ca e greu de prevazut un curs de actiune si surprizele se tin lant, mai ales pentru personajele noastre luate separate. Pentru ca firele naratiunii principale pot fi influentate de situatii, aparent nesemnificative,  de ex. o batalie castigata poate insemna si inceputul sfarsitului pentru un pion principal.

“No one will sing songs in our memory. We are the last of the Free Companies of Khatovar. Our traditions and memories live only in these Annals. We are our own mourners.

Daca primul volum e dedicat luptei dintre Rebeli si The Lady, cu influente ascunse din partea lui The Dominator, al doilea este o confruntare mai directa intre  cei doi,  si incercarea sotului de a reveni la viata fura prim-planul, pe cand in trei avem un triunghi periculos, The Lady, The White Rose (de acum stiuta si semnalata ca atare) si The Dominator. Cu mentiunea ca, tineti-va bine, apar si alti jucatori surpriza pe aceasta tabla a puterii.

Am fost placut impresionat de structura diferita a cartilor, de personajele introduse gradual sau de complexitatea morala a acestora. De fapt as sublinia ca tocmai aceastea linie nedefinita intre ceea ce e bine si rau, reprezinta unul din atu-urile acestei serii. Nu degeaba se considera ca Glen Cook este cel ce a pus, mai serios, bazele grimdark-ului, gen cam la moda in zilele noastre. Sa nu ma intelegeti gresit, eu chiar ma bucur ca traiesc in perioada asta pentru ca in ultimii ani, am fost mai atras de zona de fantasy, horror sau de sci-fi-ul old school decat de cel nou.

Am citit trei din volume si ar mai fi vreo sapte, plus niste povestiri mai recente. De obicei as ofta, insa acum chiar ma bucur ca sunt atat de multe. In limba romana s-a tradus doar primul volum si, cum si in engleza am avut ceva dificultati la inceput, nu ma pot pronunta asupra traducerii, insa seria originala merita cu prisosinta atentia oricarui fan adevarat de fantasy sau grimdark.

Ps: Duelurile magice dintre Goblin si One-Eye sunt sarea si piperul seriei…

5 Comments

  1. Salutari si La Multi Ani!

    In romana s-au tradus primele trei volume, toate la Millennium Books – nu stiu daca mai sunt pe stoc, dar eu de la ei le-am citit!

  2. Stiam doar de un volum…ca primul il am si eu…dar am inceput seria in engleza si de asta am discutat de ea.

    Da, La multi ani!!!

  3. La Millennium Books s-au tradus primele doua volume “Compania Neagra” si “Umbre Staruitoare”. Volumul trei, “The White Rose”, nu a mai aparut….pacat.

  4. ugh… da, cred ca ai dreptate, posibil doar doua sa fie aparute, dar tineam minte de trei ca se tot zvonea ca apare si Roza… (din pacate nu sunt in apropierea bibliotecii sa verific, dar, prin amintiri incetosate, cred ca ai dreptate… 🙂 )

Leave a Reply to d.orin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu