Sword of Destiny – Andrzej Sapkowski

swordNu stiu cum de nu i-a prins pe cititorii romani volumul  Sword of destiny (Sabia Destinului, Nemira – 79 de editii!!) pentru ca are toate ingredientele necesare sa impresioneze si sa multumeasca un public pretentios.

Sapkowski si-a modelat propria mitologie si lume fantasy din creaturi imprumutate din multele istorii si mitologii ale lumii, insa nu a uitat sa-si imbrace si personajele sale foarte bine, atata moral cat si psihologic.

Volumele cu Witcher-ul Geralt de Rivia nu sunt simple pastişe fantasy, ci ascund adevarate dileme morale, dar si nazuinte umane, imposibil de atins pentru multe din personaje. Cartile sunt foarte complexe si analizeaza de fapt, in detaliu, natura umana sub imbracamintea fantasy. Aici Witcher-ul trebuie sa-si gaseasca inlocuitor, ca asa-i este destinul, dar el refuza sa indeplineasca aceasta sarcina si astfel se lasa la mina sortii. Vrajitoarea Yennefer isi doreste cu ardoare sa ramana insarcinata, chiar daca se stie ca Magii si Vrajitoarele nu pot naste copii. Si lista cu nazuinte, perfect umane, a personajelor este foarte lunga.

Sapkowski are talent de povestitor, scrie intr-un registru accesibil cititorului, construind cu o usurinta dezarmanta o lume fantasy reusita. Cel putin asa mi se pare mie.

Este al doilea volum de povestiri al seriei ce-l citesc, insa daca primul reinterpreta mult povesti si mituri cunoscute din literatura universala, de aceasta data majoritatea textelor au o mica legatura, aceasta implacabilitate a destinului ce ne da iluzia unui liber arbitru. Pentru ca volumul construieste, construieste pina aproape de final, cand…se termina foarte frumos. Doar atat pot spune.

O bila alba pentru Nemira ce il infatiseaza pe Geralt cu parul alb pe coperta, nu ca varianta in engleza ,brunet.

andrzej-sapkowski-sabia-destinului-c1

In ultima perioada am stat deoparte de discutiile iscate pe marginea unor carti, dar si a starii sf-ului romanesc in general. Se intrebau unii de ce nu se mai cumpara volumele de sf si fantasy romanesc si cum ar trebui sa scrie autorii sa iasa din acest impas.

Din pacate lumea are impresia, gresita, ca a citit tot ce s-a scos dupa `90 pe zona de SF si generalizeaza ca toate sunt greoaie si neorientate pe cititor. Aici nu sunt de acord pentru ca exista volume bune, de care doar fanii mai vechi au auzit, si asta din cauza accesului greu la carti, a tirajului mic sau publicitatatii infime facuta acestora.

Ar mai fi de adus in discutie si implicarea reala a redactorilor in corectarea volumelor ce a contribuit si ea la cresterea acestei indiferente fata de volumele autorilor romani. Cititorii nostri asteapta ca painea calda cartile autorilor straini pentru ca le ofera un anumit tip de divertisment sigur. Pe cand, cu un scriitor roman se considera, dar nu e tot timpul si adevarat, ca ca e un lucru mai rar intalnit.

Citind volumele din seria Witcher-ului stau si ma intreb de ce nu avem si noi autori capabili sa profite de mitologia si istoria romanilor?

bnhe-square-400

Incearca acum Marian Coman, nu am citit inca Haiganu, insa cred ca e undeva pe aceasta linie. La fel si implicarea lui in colectivul redactional al revistei Harap Alb Continua si succesul ei de pina acum sugereaza ca romanii isi doresc asa ceva. De ce sa facem Capitanul RO pe stilul americanesc, de ce sa nu avem eroii nostri autohtoni cu propriile lor temeri si sperante, totul raportat la fiinta noastra nationala.

De ce sa nu avem fratii Buzesti luptandu-se cu zmei, troli, naluci, si alte lighioane de inspiratie populara romaneasca. Sa avem haiduci steampunk intr-un trecut alternativ al tarii. Sau Vlad Tepes sa se bata cu varcolaci, magi turci sau chiar balauri! Intelegeti unde bat. S-a incercat pe alocuri, insa nimeni nu a profitat la maxim de asemenea izvoare de inspiratie, sa vedem si noi patru, cinci volume bine construite. Cu cap si coada. A incercat Liviu Radu cu seria Waldemar, insa e urban fantasy cu tente autoironice sau umoristice. Si va reamintesc ca scriitorul Costi Gurgu a fost nominalizat la premiile Aurora cu o povestire de istorie alternativa romaneasca!…Dar poate multi nu stiu!

Din istorie se vede ca se prefera ca scriitorii romani sa vina tot timpul cu ceva nou, dar nu ne gandim ca o idee interesanta poate fi dezvoltata in mai multe directii si mai multe volume. Incearca Milos Dumbraci ceva in sensul asta si bine face…Sa fim realisti ca nu toti sunt China Mieville sa experimenteze in mai multe directii cu un succes discutabil.

Observ ca in ultima perioada editurile romanesti prefera sa publice volume romanesti in detrimentul unor traduceri (si-a revenit Tritonicul, Crux Publishing are foarte multi scriitori romani in portofoliu) si, intr-o oarecare masura, le ofera o rampa de lansare sigura scriitorilor autohtoni. Mai departe nu dezvolt discutia, ci ma limitez sa subliniez doar acest aspect.

Din punctul meu de vedere Sf-ul romanesc nu a dus lipsa niciodata de idei si scriitori publicati, insa la fel cum se intampla si cu volumele din mainstream (!) – vezi ca nici macar Tvr-ul nu mai considera cititul ca ceva imperativ-, cititorii sunt putini, nu se conving usor sa scoata banul din buzunar, iar editurile ce au publicat autori romani nu au avut stiinta sau forta materiala sa-si promoveze cum trebuie volumele si sa selecteze la singe ce sa publice si ce nu.

Parca s-au scos in jur de 50 de volume ale scriitorilor romani in anul curent. Pai ar veni cam 4 carti pe luna. Eu sunt un exemplu fericit, dar cati dintre cititori de astazi reusesc sa parcurga o carte pe saptamana?! Foarte putini!

Pe undeva pare un volum satisfacator pentru cititorul de SF & F-ul romanesc. Acum discutia despre calitate este alta treaba si ar trebui sa pice in sarcina editurii. Eu ma refer strict la cantitate si disponibilitatea crescuta din ultima perioada de a se publica scriitori romani de Sf&F ceea ce ar fi doar in avantajul cititorului roman.

8 Comments

  1. ”Sabia destinului” e de departe cea mai bună carte SFFH citită de mine anul acesta. Recitită, mai exact, că în eng o lecturasem (și cumpărat-o) de mult timp. De ce zici că nu a prins la români? Știi ceva (rău) de vânzările Nemira?

  2. Nu, am vazut vreo doua articole pe Goodreads cu 2 stele in lista de prieteni 🙂 unul cu 3, unu cu 4 si doi (tu si altcineva, cu 5)

    nu inteleg de ce nu-mi arata mai multi cititori romani la varianta de la Nemira, ca ar trebui sa mai fie.

  3. Sebastian Mihail

    Din lista mea de prieteni de pe GR, unul a votat 3 stele, doi au votat 4 şi un altul a dat 5 stele. Eu încă nu am citit-o. 🙂
    (voturile sunt strict pentru volumul ăsta)

    (în schimb, la primul volum voturile stau cu mult mai bine: 3 oameni au votat 5 stele, 2 au dat 4 stele, 3 au votat 3 stele, iar 4 au pus-o pe lista de citit)

  4. Eu am fost indecis intre 4 si 5, dar pina la urma 5 dau unui volum ce are o idee originala sau ceva ce m-a dat pe spate de-a dreptul 🙂 Nu ca nu ar merita Sapkowski 5, dar fiecare isi stabileste propria scara de judecata.

    esti pe privat pe GR, Sebastian? 🙂

    • Sebastian Mihail

      Nu mai ştiu ce setări sunt pe acolo. :))

      (LE: Hai că ne-am împrietenit)

      În privinţa notărilor pe GR ai dreptate, fiecare are propria scară – subiectivă – de notificare. Şi nu e nimic rău în asta, doar trebuie să ţinem minte şi să nu ne inflamăm. 😀

  5. Vad ca ai si tu mania cu personajele istorice reale – Vlad Tepes in lupta cu balaurii. De ce nu Gheorghe sau Ion in lupta cu balaurii. Cred ca la noi mitologia bunului român ar strica orice fantasy istoric, in care inevitabil ar aparea mistica nationalist ceausista cu vitejia, turcii, ungurii contra noastra. mai bine sa stea deoparte 😀

  6. Nu am nimic impotriva lui Ion sau Gheorghe, doar ca m-am gandit ca un background cu ceva realitati storice ar fi mai credibil 😀 Si poate mai interesant. Povestirea lui Costi Gurgu,Cosmobotica, se foloseste tocmai de niste personalitati si cresc savoarea ideii.Pentru cine-i stie…
    Poate sa fie oricare personajul atat timp cat e legat si de istoria noastra. Si Liviu Radu a a avut ceva povestiri in zona asta, dar parca nu e de ajuns.

    Uite si Hac se foloseste de Harap Alb, nu? Printre altii. Nu zic neaparat cu tenta nationalista, ci ca poate ar merge sa ne exploatam mai atent miturile, legendele cu tot tacamul aferent lor.

    • Interesante ideile și discuția. Mă bate gândul și pe mine să scriu ceva folosind personaje familiare pentru români, dar este doar o idee. Dacă demarez proiectul, dau de veste. Nu, nu va fi pentru copii, dacă se materializează, ci SF (vechea mea iubire) cu siguranță

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu