Miasma – Flavius Ardelean

> MIÁSMĂ, miasme, s. f. Emanație rău mirositoare, provenită din descompunerea corpurilor organice; putoare, duhoare. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasme. sursa: DEX ’98 (1998)

miasma_flavius_ardeleanCe calatorie! Ce lectura!

Daca in primul volum macabrul, straniul si insolitul te loveau de la prima pagina, in care-l intalneam pe misteriosul pelerin Bartholomeus Pumn-de-Oase, un adevarat reper al macabrului si infloriturii in lumea Sfantului Taush, in acest nou volum, misteriosul este mai mult insinuat, soptit pe la colturi, sugerat, decat trecut direct in prim plan. Personajele par ca au o caracterizare mai detaliata, ritmul este mai domol, mai lent, nu se trece direct in valtoarea actiunii ca in volumul precedent.

Mda, aceste idei mi le notam in timp ce parcurgeam prima parte a Miasmei, cea intitulata Nigredo. Si cam atat. Pentru ca in Albedo, si mai departe, Citrinitas si Rubedo, lucrurile se schimba radical. Nu imi i-au notite cind citesc o carte, daca imi place sunt prea absorbit sa o duc la capat, insa Miasma merita, anumite idei si ganduri se mai pierd oricum pe parcurs.

Volumul Miasma este impartit de fapt in cele patru capitole de mai sus plus un Prolog si un Epilog. Urmarind in fapt mai multe puncte de vedere asupra acelorasi evenimente, intr-un final cititorul ajungand la o perspectiva interesanta.

Un joc in joc, al jocului.

Imi era teama ca odata cu anuntul scriitorului ca va mai amina publicarea continuarilor din seria Miasma, – daca e sa fim realisti, sa publici patru volume, cinci cu Noumenoir, la un interval de, 2 ani cred, era un precedent greu de batut- ca voi ramane in urma cu sirul evenimentele – mi se intampla des sa mai uit amanunt in pauzele de stagiune dintre publicarile de volume-, insa pina acum nu pot spune ca e vorba de o cronologie propriu-zisa. Si, oricum, din ce am observat, textul lui Flavius Ardelean nu-ti iese usor din minte, chiar daca nu te gandesti la el pe moment, el este, acolo, in strafundul capului, amenintand cu orice ocazie sa iasa la lumina. Chiar a mai postat niste fragmente din Scirba pe site-ul cartii si, nu mint, imi aduceam foarte bine aminte, despre ce era vorba si din ce context au fost enuntate.

Interesante si deosebite sunt si ilustratiile volumului, insa varianta electronica nu te ajuta sa descifrezi, chiar cu exactitate, trimiterile evidente…

Este adevarat, ca in seria Miasma, stilul scriitorului este unul presarat cu elemente horror, unde realitatea se imbina cu fantasticul, macabrul si necrezutul, linia dintre ce se povesteste, dar ce este cu adevarat in realitate este foarte subtire. Poate fi citit de oricine, dar nu cred ca va placea tuturor. Nu stiu in ce masura este in avantajul scriitorului, insa atat timp cat seria va avea un final, eu nu disper prea tare. Imblanzitorul Apelor nu m-a prins, insa, parerea mea este ca se vede o evolutie in bine, de la acel prim volum de debut.

Sau, cel putin pentru seria Miasma, si-a dezvoltat o voce proprie, e un stil aparte, diferit fata de tot ce am citit pina acum, cu ceva influente Lovecraftiene (cel putin pentru mine), dar concentrat, nu pe Cosmic, mai degraba pe visceral, pe drama totala a personajelor,  pe irealitatea si absurdul intamplarilor.

Jocurile literare, nuantele subtile ale frazelor si intamplarilor, constructia acestor volume vorbeste de ceva mult mai elaborat si delicat decat pare la o prima vedere.

De ex:

The three alchemical stages preceding rubedo were nigredo (blackness) which represented putrefication and spiritual death, albedo (whiteness) which represented purification, and citrinitas (yellowness); the solar dawn or awakening.[2]

In analytical psychology, the term became a metaphor ‘for the dark night of the soul, when an individual confronts the shadow within’ (wiki)

Este interesant ca in primul capitol eram usor deranjat de relatia Lilei cu tatal sau, desi, la exterior nu este neaparat ceva sexual, poate… doar daca aprofundezi mai tare. Dar ideea este ca aceasta relatie era un nimic pe linga ceea ce urmeaza. Nu va fi usor de digerat pentru multi, dar de ce sa nu recunosc, ca eu sunt fascinat de viziunea insolita si macabra asupra evenimentelor ce alacatuiesc Miasma.

M-am bucurat si de reintalnirea cu o cunostinta veche, nici nu ma asteptam, am mirosit eu ca ceva nu e in regula, insa atentia (hehe!) iti este furata de alte intrebari.

teasing-cover-facebook-miasma-1

Epilogul?

Contine un raspuns, nu neaparat o explicatie, la intrebarea ce te framanta si ti se invarte in cap tot volumul, cu toata adunarea de incertitudini ce-ti este sadita pina atunci, sugerand o anumita ciclicitate a evenimentelor.

Pune la socoteala si lupta mocnita dintre Lume si ne`Lume, plus explicatiile denumirii celor patru capitole (vezi Alchemia, Jung, etc.) si corespondenta lor cu aceste explicatii si iese o compozitie deosebita.

Rubedo is a Latin word meaning “redness” that was adopted by alchemists to define the fourth and final major stage in their magnum opus. Both gold and the philosopher’s stone were associated with the color red, as rubedo signalled alchemical success, and the end of the great work (wiki)

Membru al Horror Writers Association, Flavius Ardelean, sub pseudonim, sau nu, este un scriitor din noua generatie, ce ar merita mai mult pentru efortul sau literar. In primul rand din partea cititorilor, ei sunt cei din linia intai si apoi din partea criticii literare. Sunt multe de spus si analizat despre acest proiect complex la care s-a inhamat scriitorul, si articolul de fata nu este decat o frunza-n vant, insa traiesc macar cu speranta ca (poate) va starni ceva interese si din curiozitate ii veti acorda o sansa scriitorului Flavius Ardelean.

Merita mentinat si curajul editurii Herg Benet, pentru ca deseori trecem cu vederea si alegerea editurii de a publica un scriitor, si increderea acordata acestuia. Din punctul meu de vedere, fara ideile lui Flavius Ardelean asternute pe hartie, fantasticul literaturii romanesti ar fi fost astazi mult mai sarac.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu