Gânduri de miercuri

Datorită faptului că scriitorii de mai jos nu m-au dezamăgit niciodată când i-am lecturat, ei sunt cei pe care îi citesc necondiţionat şi neinteresat de recenzii, indiferent de tema pe care o abordează:

  • Romancieri în viață cărora le-am citit cel puţin 3 romane şi care nu m-au dezamăgit niciodată: Christopher Priest, Alastair Reynolds, Guy Gavriel Kay, Jeff VanderMeer, China Mieville, Ann Leckie, Hannu Rajaniemi, Claire North
  • Autori de proză scurtă cărora le-am citit cel puţin 5 lucrări şi care nu m-au dezamăgit niciodată: Robert Reed, Ted Chiang, Alastair Reynolds, Kelly Link, China Mieville, Caitlin Kiernan, Yoon Ha Lee.

==========

Dacă perioadă de vară e foarte săracă în noi apariţii, o dată cu venirea toamnei încep să cadă în mâniile cititorilor fructele oferite de edituri:

  • 13.09: Alan Moore – Jerusalem
  • 15.09: Alastair Reynolds – Revenger
  • 15.09: Christopher Priest – The Gradual
  • 21.09: Cixin Liu – Death’s End (The Three-Body Problem #3)
  • 27.09: Ian McDonald – Wolf Moon (Luna, #2)
  • 04.10: S.L. Grey – The Apartment
  • 04.10: John Scalzi – The Dispatcher
  • 18.10: Amie Kaufman – Gemina (The Illuminae Files #2)
  • 20.10: Becky Chambers – A Closed and Common Orbit (Wayfarers #2)
  • 25.10: Will McIntosh – Faller

==========

Malazan este poate cea mai bună seria epic-fantasy din toate timpurilor, dar din păcate, probabil că jumătate dintre cititorii care încep Grădinile Lunii se lasă după primele 100 de pagini. Pe lângă faptul că primul volum este şi cel mai slab al seriei, Erikson aruncă direct cititorii într-o lume extrem de complexă şi străină, fără nici un fel de explicaţii sau glosare. Aceşti nu vor începe să circule cât de cât natural prin universul Malazan decât după ce vor parcurge primele 300-400 de pagini. Iar până atunci lectura se va dovedi prea copleşitoare pentru majoritatea din ei. Eu când am citit Grădinile Lunii m-am înarmat cu zeci de pagini listate de pe mai multe site-uri wiki, în care se vorbea despre istoria lumii, despre rase, despre magie, etc. Nici aşa nu au fost foarte uşoare primele sute de pagini, dar nu mi s-a părut nici un moment că e prea mult ceea ce citesc. Din fericire, cei care vor să se apuce sau să se reapuce acum de seria Malazan au la dispoziţie o serie de articole foarte bune care oferă toate informaţiile de care vor avea nevoie pentru a nu fi copleșiți.

4 Comments

  1. Nici eu nu am trecut de primele 100 de pagini. Editia Tritonic. Mai mult nu se putea citi. Poate o sa-i mai dau o sansa dupa ce o sa apara integral la Nemira.

  2. Nici eu nu am trecut de primele 100 pagini(editia Tritonic), era extrem de prost tradusa, insa am cumparat de la Nemira ce a aparut si nu se compara traducerile, chiar consider ca e cea mai buna serie epic-fantasy

  3. Aveti idee daca cei de la Nemira o sa continue seria? Am ajuns la “Amintirile ghetii” si sunt in awe :D.

Leave a Reply to jeje Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu