Premiile Hugo 2015, căței triști și rățuște urâte

Ceea ce am presimțit în articolul de miercuri s-a adeverit. Nominalizările la premiile Hugo 2015 sunt dominate aproape în totalitate de propunerilor Sad Puppy (SP) și Rabid Puppy (RP).

Care este povestea cu acești Puppies?

În urmă cu doi ani, Larry Correia, un foarte bine vândut scriitor american de urban-fantasy și mare pasionat de arme de foc, le-a propus fanilor săi să-și cumpere Supporting Membership și să-l nominalizeze la premiile Hugo. În final Correia a fost chiar primul sub linie.

Anul trecut, Correia a mers mai departe și a propus o întreaga listă de nominalizări, propuneri care s-au regăsit la final pe una sau două poziții în aproape toate categoriile, inclusiv cel mai bun roman. Justificarea lui Correia a fost că Worldcon-ul a fost monopolizat de liberali, de socialiști, de persoanele de culoare, de femei și de minoritățile sexuale. Mai mult, Correia a deplâns faptul că la ultimele Worldcon-uri au fost încurajate lucrările plictisitoare în care predomina calitatea literară, în detrimentul celor care, a spus el, pun pe primul loc aventura și distracția.

Și ajungem astfel în 2015 când Correia a considerat că a demonstrat anul trecut ceea ce era de demonstrat și nu a mai vrut să facă un al treilea Sad Puppy Ballot. Însă cruciada lui a fost preluat de către autorul Brad R. Torgersen (un viguros mormon care scrie între 2 tururi în Irak), care a creat o listă mult mai extinsă de propuneri și astfel s-a născut Sad Puppy Ballot 3. Pentru că Vox Day (un creator de jocuri de extremă dreaptă prezent cu o povestire pe lista Sad Puppy 2) nu a mai fost inclus și în 2015, el a adaptat Sad Puppy 2 și a creat propria listă – Rabid Puppies (De fapt, dacă veți studia cele doua liste și lista finală de nominalizări anunțată ieri, veți observa că Rabid Puppies, cei de pe lista adaptată în care se regăsesc Vox Day și John C. Wright, sunt cei care domina). Torgersen și Day și-au îndemnat fanii (plus fanii autorilor pe care i-au propus) să nu lase adevăratul science-fiction să moară și să nominalizeze în masă toate propunerile.

Iar fanii au ascultat. Și cum în majoritatea categoriilor intri lejer dacă ai 50-100 de nominalizări, Puppies-ilor le-a ajuns să convingă vreo 150 de fani ca să domine nominalizările din acest an. Fără îndoială că fanii non-SP au fost mult mai mulți decât cei SP, dar ei nu am nominalizat în masă și au nominalizat ceea ce au citit și le-a plăcut. Astfel, nominalizările non-SP care numără sute de titluri și autori, au fost înghițite de cele câteva zeci votate în masă de SP, iar lista finală arată precum cea de aici, adică în multe categorii SP și RP au ocupat toate pozițiile (cele cu roșu).

Ce va urma?

În primul rând, foarte multe voci cer boicotarea SP și votarea cu No Award înaintea tuturor nominalizărilor SP. No Award (pe care poți să-l pui pe oricare poziție) este folosit dacă consideri că anumite lucrări nu ar merita să câștige și astfel poți să le așezi după No Award (așa s-a întâmplat cu povestirea lui Vox Day de anul trecut, care s-a clasat în urma No Award). S-ar putea să întâlnim o situația interesantă în august, când la anunțarea câștigătorilor la categoriile ocupate în totalitate de SP, să aflăm că nu a câștigat nimeni și că No Award a ocupat primul loc. SP nu vor putea strânge mai mult de câteva sute de voturi și vor fi înghițiți la votul final de miile de votanți non-SP. Datorită acestui lucru nominalizările non-SF vor câștiga cu ușurință (Ancillary Sword, Saga 3, Lightspeed, Julie Dillon sau Wesley Chu).

A doua consecință a scandalului SP, va fi schimbarea radicală a regulilor de nominalizare. Am auzit că grupul extrem de conservator care organizează Wordcon-ul este absolut livid pentru că au fost păcăliți în felul acesta și au fost treziți în sfârșit de amorțeala în care se găseau. Însă orice schimbare necesită votul pozitiv doi ani consecutivi, deci schimbările vor putea fi puse în vigoare abia în 2017.

Asta ar fi povestea nominalizărilor din 2015.

Care e opinia mea?

În primul rând întreaga campanie SP e o păcăleală, în care ei spun că militează pentru un anumit tip de science-fiction, dar de fapt avem parte de o sprijinire reciprocă a unor prieteni, indiferent de calitatea operelor lor. Sunt o groază de autori de science-fiction din care curge sense-of-wonder și care nu au avut în viața lor nominalizări la Hugo. Însă aceștia nu se află printre prietenii SP, și, cel mai important, nu împărtășesc aceleași opțiuni politice. Pentru că de fapt asta reprezintă acest scandal: o scurgere în fandom a delimitărilor și a luptelor politice americane. Acesta este și cel mai deranjant lucru pentru mine, un non-american. Faptul că premiile date de Congresul Mondial de Science-Fiction au fost acaparate de un anumit tip de politică de dreapta, politică în care se regăsesc opțiunile a jumătate din populația SUA, dar care este o minoritate în restul lumii.

Aceste opțiuni politice americane și acțiunile de bătăuș de cartier care vin cu ele, trebuie reduse la minoritatea în care se regăsesc în restul lumii. Iar asta în esență poate fi realizat printr-o mult mai mare implicare a restului lumii în tot ceea ce reprezintă Worldcon. Ceea ce înseamnă pe de o parte organizarea mult mai frecventă a Worldcon-lui în afara SUA (cel puțin o dată la 2 ani), iar pe de altă parte reducerea semnificativă a taxei de Supporting Member (undeva la 5 dolari), pentru ca orice fan să poată vota, din Kenya și până în România.

Se va naște astfel un altfel de premiu care nu va mai fi votat doar de către participanți efectivi la Worldcon, ci de către întreaga comunitate mondială a fanilor de science-fiction. Cred că din această cauză ar fi potrivit ca premiul Hugo să fie retras, și în locul lui să apară un premiu cu o altă denumire. Sau, premiul Hugo pentru cel mai bun roman ar putea să fie păstrat pentru a fi votat doar de către cei care participă efectiv la Worldcon, urmând ca noul premiu (care să conțină și Cel mai bun roman, dar și restul categoriilor) să fie votat de întregul fandom.

O scădere semnificativă a taxei, va atrage o mult mai mare participare a fanilor de peste tot, inclusiv a celor din România. Din păcate, acapararea în trecut a Worldcon-lui de către americani, i-a făcut pe europeni să se creadă niște rățuște urâte și să organizeze un congres european în care să se simtă frumoși între ei. Însă există în acest moment un important curent de schimbare și de incluziune, iar europenii în general și românii în special, trebuie să se trezească din amorțeală și din resemnare și să-și recapete locul normal în science-fiction-ul mondial, alături de asiatici, sud-americani sau africani. Eu am participat și la un Eurocon și la cel mai divers Worldcon din istorie, și pot să spun cu mâna pe inimă că cel din urmă a fost mult mai viu, mai interesant și mi-a oferit mult mai multe perspective noi și conversații fabuloase.

Science-fiction și fandomul sunt fenomene mondiale, astfel că un congres european chiar nu își are rostul. Iar noi românii trebuie să încetăm să ne mai credem niște rățuște urâte pentru că vom avea numai de câștigat dintr-o implicare semnificativă în comunitatea SF internațională. Dar relația este reciprocă și science-fiction-ul mondial va câștiga și el de pe urma incluziunii literaturii speculative românești.

Voi încheia spunând ceva în premieră: le-am scris acum câteva luni celor care vor organiza posibilul Worldcon de la Helsinki din 2017 câteva scurte idei despre includerea în program a unor secțiuni despre literatura speculativă din jumătatea de est a Europei și din România. Iar feedback-ul a fost extrem de pozitiv. Dar despre asta voi vorbi mai multe în viitor. Timp până în 2017 este, dar trebuie să ne apucam de treabă devreme dacă vrem ca science-fiction-ul românesc să-ți arunce hainele ponosite și să scoată capul în lume.

11 Comments

  1. Cam de bascalie s-a ajuns cu premiile astea…ma mir ca Americanu` nu a luat pozitie din primul an…

    Dar filmele sunt filme si realitatea SUA o fi alta!

  2. Asa se intampla cand numarul nominalizarilor este unul mic, din cauza participarii reduse la acest proces. Cu cat masa statistica este mai mare, cu atat rezultatele centralizate sunt mai relevante si mai apropiate de cerintele sa le zicem globale ale consumatorilor de SF. Atunci cand sunt putini, chiar si cu un mic efort rezultatele se pot influenta major.

    • Exact. Oricum, din cauza internetului, ceea ce s-a intamplat anul acesta era inevitabil. Practic Hugo este singurul premiu cunoscut din literatura care stabileste nominalizarile in felul acesta. Si nu e nimic ilegal in ceea ce au facut SP, doar imoral.

      Am inteles ca prima modificare care se va vota anul acesta va fi ca lumea sa poata propune maxim 4 nominalizari in fiecare categorie, pentru ca pe lista finala sa se regaseasca 6 nominalizari. Asta va mai rezolva din problema, dar doar intr-o destul de mica masura.

  3. Cine mama naibii e John C Wright? Cam asta e intrebarea pe care o sa si-o puna oricine si asta inseamna ca si-au atins deja scopul. Cred ca va deveni mult mai citit 🙂

    • Wright a scris o serie space-opera destul de cunoscuta si de apreciata – The Golden Age. Din pacate obisnuieste sa-si faca cunoscute optiunile extreme in niste eseuri destul de respingatoare. Cineva a spus ca ar fi putut sa fie noul Heinlein daca ar fi fost la fel de discret ca si acesta in legatura cu parerile sale.

  4. Din păcate cred că viziunea aia conservatoare nord-americană nu e o minoritate în restul lumii, ci pulsează puternic. Gândește-te la UKIP, Le Pen, Golden Dawn sau anumite grupări și publicații de la noi. Iar instabilitatea economică și politică din … deja nici nu mai merge spus ultimii ani nu face decât să exacerbeze atitudinile astea.

    • Este adevarat ca exista o multime de astfel de grupari, dar, cel putin deocamdata, ele sunt totusi o minoritate. Pana la urma politicienii moderati de dreapta europeni au vederi asemanatoare cu cele ale lui Obama, un moderat de stanga american. Iar parerile a jumatate dintre americani in legatura cu capitalismul, cu portul armelor, cu drepturile minoritatilor sexuale, cu vaccinurile, cu creationismul sau cu religia sunt impartasite de doar o mica parte dintre europeni.

  5. Huitzilopochtli

    Bottom line: Teabaggers killed Cixin Liu !

  6. Pingback: Gânduri de miercuri » Cititor SF

  7. Whoaaa! Vox Day dude is something else!
    In curind asta o sa puna bazele Statul Ultra Conservator in America si Alte Parti unde se pot gasi cretini albi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu