Politica, SF-ul şi Revoluţia Digitală

innovators_custom-c12b6190c9b1f85b4047d6a9eb2e5e3d1f53872c-s99-c85Am vorbit acum câteva săptămâni despre impresiile extrem de favorabile pe care mi le-a lăsat probabil cea mai bună carte de non-ficţiune din 2014 – The Innovators: How a Group of Hackers, Geniuses, and Geeks Created the Digital Revolution de Walter Isaacson. Am terminat-o duminică în tumultul iscat de campania electorală şi votul din 16. Şi poate părea ciudat dar această carte a fost un companion perfect în această perioadă.

Citind despre toţi aceşti inovatori extraordinari şi privindu-i pe politicienii care absolut toţi au ca ţel principal puterea, m-am întrebat oare de ce ne agităm atât de mult? Oricum primii, chiar dacă sunt din alte ţări, au influenţat, influenţează şi vor influenţa mult mai mult viaţa mea, decât toţi preşedinţii României adunaţi la un loc. Sigur câteodată şi politicul are un rol important în dezvoltarea tehnologiei. Al Gore, de exemplu, în timpul cât a fost senator şi apoi ca vicepreşedinte, a militat şi până la urmă a reuşit să scoată internetul de sub monopolul armatei şi al universităţilor, şi să-l ducă în fiecare casă. Însă în esenţă Tim Berners-Lee (inventatorul www), Larry Brin şi Sergey Brin (creatorii Google) sau Mark Zuckerberg (creatorul Facebook) au şi vor avea un impact mai puternic asupra vieţilor românilor decât Iliescu, Băsescu sau Iohannis, ceea ce este un lucru cum nu se poate mai bun. Dacă acum sute de ani cei care guvernau şi Biserica avea rolul cel mai important în viaţa omului de rând, o dată cu Revoluţia Tehnologică acest rol a început să se diminueze, pentru a ajunge acum, în plină Revoluţie Digitală şi în prag de Singularitate Tehnologică, să fie în pericol de a dispărea.

Un alt fapt pe care am fost surprins să-l aflu a fost câţi dintre cei care au făcut Revoluţia Digitală, din anii 50 şi până acum, au fost fani science-fiction. Mai mult, ştiţi cum s-a numit primul grup de email, practic prima adunare virtuală şi prima protoreţea de socializare înfiinţată în 1975? SF-Lovers! Întrebare la care mă tot gândesc este dacă cei fascinaţi de inginerie şi calculatoare sunt atraşi în acelaşi timp şi de SF sau dacă lectura ficţiunii speculative i-a făcut să fie interesaţi de tehnologie? Probabil că adevărul este undeva la mijloc: exista o predilecţie pentru tehnologie şi calculatoare printre fanii SF, însă literatura speculativă le-a cultivat această fascinaţie şi i-a făcut să-şi pună întrebări în legătură cu viitorul şi limitele  tehnologiei.

KASPAROVUnii dintre participanţii la Revoluţia Digitală au încercat să meargă pe drumul Inteligenţei Artificiale, dar în această direcţie progresele au lipsit aproape cu desăvârşire. Însă relaţia dintre om şi calculator s-a dezvoltat şi se dezvoltă în continuare vertiginos spre o simbioză între Homo Sapiens şi Maşină. Ştiţi ce a făcut Kasparov după ce a pierdut meciul cu supercalculatorul Deep Blue? A organizat un turneu la care au participat mari maeştrii de şah, supercalculatoare, dar şi echipe formate din jucători de şah şi calculatoare. Şi ştiţi cine a câştigat turneul? O echipă formată din 3 jucători semiprofesionişti şi 2 calculatoare bunicele. De fapt, pe tot parcursul turneului, echipele formate din oameni şi calculatoare i-au învins constant pe marii maeştrii şi pe supercomputere când aceştia jucau singuri.

Această simbioză mă face să privesc cu mult mai mult optimism viitorul copilului meu decât o face ceea ce s-a întâmplat duminică. Respect faptul că majoritatea dintre voi sunteţi entuziaşti pentru rezultatul de 16 noiembrie, dar eu nu-l împărtăşesc din două motive.

evolution-of-a-politician1 (1)

Primul este că deşi suntem condiţionaţi de evoluţie să ne privim cu admiraţie conducătorii (suntem în general urmaşii celor s-au împăcat într-un fel sau altul cu cei care aveau puterea), eu refuz să mă entuziasmez pentru cineva care doreşte să se afle într-o poziţie de putere faţă de mine şi vrea să fie cel care hotărăşte soarta a milioane de oameni, indiferent dacă acesta se numeşte „silverback”, şef de trib, rege, împărat, prim ministru sau preşedinte. V-aţi întrebat de ce voi nu sunteţi președinți sau măcar candidaţi la președinție? Pentru că şi voi, la fel ca majoritatea celor normali la cap, considerați total indecent să vă aflați într-o poziţie de putere faţă de alţi semeni de-ai voştri şi nici nu aveţi visuri cum că puteţi să hotărâţi soarta a milioane de oameni. Ființa umană a evoluat extrem de mult în ultimii zece mii de ani față de rolurile pe care le-am avut în grupurile de primate. Am devenit arhitecți, pictori, scriitori, ingineri, astronauți sau medici. Numai rolul de conducător a rămas același, cum același este și tipul de om ce şi-l dorește. S-au schimbat doar ustensile de care cei care doresc putere se folosesc pentru a accede la ea și puțin felul în care poporul îi poate trage la răspundere. Gândiţi-vă numai de câte ori aţi auzit în ultima săptămână „vrem puterea”, doar aceste două cuvinte de alături de „acum”, de „nu acum”, de „2015” sau „după alegeri”. Ca să nu o mai lungesc, refuz să mă las entuziasmat de oameni care doresc puterea, indiferent de restul calităţilor lor.

Al doilea motiv pentru lipsa mea de entuziasm este că sunt extrem de sceptic cu privire la schimbările în bine ce se vor produce în viitorul apropiat şi mediu. Aş fi primul care m-aş bucura dacă cel pe care l-am votat duminică va putea schimba în bine acest popor, dar deocamdată teoria mea care spune că indiferent de cine este la putere nimic important nu se schimbă în bine în educaţie şi învăţământ, nu a fost contrazisă de observaţiile pe care le-am făcut în ultimii 16 ani, adică de când sunt implicat într-un fel sau altul în învăţământul superior şi în sectorul sanitar. De când am împlinit 18 ani am schimbat nenumăraţi preşedinţi şi prim miniştrii, dar nimeni nu a reuşit să schimbe în bine educaţia şi sănătatea. Iar acest popor nu se va putea cu siguranţă schimba dacă acest două sectoare nu vor fi îmbunătăţite radical.

innovators-cover-artCeea ce mă entuziasmează cu adevărat este Revoluţia Digitală şi şansele pe care aceasta ni le oferă, pentru că ea fost cea care a făcut până la urmă posibil rezultatul de duminica (credeţi că acelaşi ar fi fost rezultatul votului dacă acesta s-ar fi desfăşurat în 2004 sau chiar în 2009?). Si tot Revoluţia Digitală va fi cea care ne va face sa depășim acest simulacru de democrație în care o zi, o dată la 4-5 ani, hotăram persoanele sau persoana care să hotărască pentru noi în celelalte 1456-1820 de zile; şi mai şi ieşim în pieţe extrem de bucuroşi că ne-am transferat puterea asupra vieţilor noastre altuia pentru următorii 5 ani.

Există deja foarte multe zone în India în care se votează cu telefonul mobil şi acest tip de simbioză dintre om şi calculator va da posibilitatea nu doar să votăm de acasă ci şi să votăm în fiecare zi pentru orice lucru care ne poate influenţa viaţa. O astfel de democraţie (care apare de ex în universul Hyperion şi Commonwealth) va face să nu mai existe nevoia de politicieni şi de conducători. Doar de popor care-şi poate hotărî singur soarta şi de tehnocraţi care să-l sfătuiască. Credeţi că aţi vota legi mai în dezinteresul vostru decât o face Parlamentul sau legi mai proaste decât le face un guvern plin de oameni de o calitate profesională îndoielnică? Nici pomeneală.

Astfel, poate cel mai grozav lucru pe care îl face Revoluţia Digitală este că prin simbioza dintre fiinţa umană şi maşină închide uşiţele de care au profitat timp de mii de ani cei care doresc să se afle într-o poziţie de putere faţă de noi şi astfel va fi posibilă adevărata democraţie, şi nu aceasta în care trăim în care democraţia adevărată există doar o zi la 4-5 ani.

Spain12

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu