Câteva gânduri smulse dintre parametrii de variabilitate

Am fost din păcate destul de absent în ultima lună şi aşa va fi până al începutul lui decembrie. Mă aflu pe ultima sută de metri cu finalizarea tezei de doctorat şi, deşi timp să citesc am şi aş avea şi să scriu, în faţa ochilor nu-mi zboară decât parametrii de variabilitate cardiacă şi unde de doppler tisular, astfel că nu prea pot crea în acest moment nimic altceva decât legat de cardiologie.

În următoarele săptămâni vor mai apărea în Galileo recenzii ale cărţilor pe care le-am citit în ultimele luni, iar în legătură cu cele pe care le-am citit şi le voi citi în perioada august-noiembrie promit să mă revanşez la sfârşitul lui 2014 şi începutul lui 2015. Voi mai publica pe Cititor articole pe care le-am scris acum ceva vreme şi peste care sper să am timp să mă uit rapid.

Până atunci o scurtă recapitulare a cărţilor de ficţiune speculativă pe care le-am citit în ultimele săptămâni:

EchopraxiaThe Widows HouseLock_In_by_John_ScalziThe Bone Clocks

  • Echopraxia de Peter Watts – la fel de bună şi chiar mai „mind-fucking” decât Blindsight, Echopraxia se încheie cu o listă de peste 170 de lucrări ştiinţifice pe care Watts le-a folosit pentru a schimba radical fiecare colţ al prezentului într-un viitor extrem de straniu, dar şi de plauzibil;
  • The Widow’s House de Daniel Abraham – al patrulea volum al seriei The Dagger and the Coin, aşează piesele pe tablă pentru confruntarea epică din ultimul volum al seriei;
  • Lock In de John Scalzi – cel mai bun roman al lui Scalzi de până acum, plin de idei extrem de interesante, care-ţi pun mintea la contribuţie (recomand lectura nuvelei înainte – Unlocked: An Oral History of Haden’s Syndrome);
  • The Bone Clocks de David Mitchell – prima jumătate extraordinară, a doua jumătate mai puţin reuşită, per total Bone Clocks nu este peste Cloud Atlas, dar nici departe nu se situează;

Copilul fluviuluiAcceptanceSeedersThe Way Inn

  • Copilul Fluviului de Paul J. McAuley – o carte care începe fantasy şi devine science-fiction, ce mi-a adus aminte de Jack Vance, Gene Wolfe şi Dune;
  • Acceptance de Jeff VanderMeer – încherea glorioasă a trilogiei Sounthern Reach, Acceptance adună toate punctele de vedere din cărţile precedente, adaugă altele (la persoana întâi, a treia şi a doua!) şi oferă una dintre cele mai bine lucrate, interesante şi halucinante lucrări de ficţiune din 2014 (voi scrie probabil un eseu despre o parte din lucrurile cu adevărat remarcabile pe care această serie le face);
  • Seeders de A.J. Colucci – un thriller science-fiction puţin remarcabil, cu foarte multă pseudoştiinţă în genul celei scrise de Michael Crichton.
  • The Way Inn de Will Wiles – un minunat roman de ficţiune speculativă, un mind-fucking în toată puterea cuvântului despre care l-am auzit vorbind elogios pe Christopher Priest la Loncon, The Way Inn este definit ca şi o combinaţie dintre Up in the Air şi Inception, şi are şanse destul de mari să se afle printre nominalizările mele la Hugo-ul din 2015;

Up in the Air meets Inception in this smart, innovative, genre-synthesizing novel from the acclaimed author of Care of Wooden Floors—hailed as “Fawlty Towers crossed with Freud,” by the Daily Telegraph—that takes the polished surfaces of modern life, the branded coffee, and the free wifi, and twists them into a surrealistic nightmare of infinite proportions.

Neil Double is a “conference surrogate,” hired by his clients to attend industry conferences so that they don’t have to. It’s a life of budget travel, cheap suits, and out-of-town exhibition centers—a kind of paradise for Neil, who has reconstructed his incognito professional life into a toxic and selfish personal philosophy. But his latest job, at a conference of conference organizers, will radically transform him and everything he believes as it unexpectedly draws him into a bizarre and speculative mystery.

In a brand new Way Inn—a global chain of identikit mid-budget motels—in an airport hinterland, he meets a woman he has seen before in strange and unsettling circumstances. She hints at an astonishing truth about this mundane world filled with fake smiles and piped muzak. But before Neil can learn more, she vanishes. Intrigued, he tries to find her—a search that will lead him down the rabbit hole, into an eerily familiar place where he will discover a dark and disturbing secret about the Way Inn. Caught on a metaphysical Mobius strip, Neil discovers that there may be no way out.

Acum citesc o grozăvie de carte postapocalipsă – Memory of Water, scrisă într-un minunat stil poetic de finlandeza Emmi Itäranta, care la fel ca şi Hannu Rajaniemi, scrie şi în finlandeză şi în engleză.

Memory of WaterGlobal warming has changed the world’s geography and its politics. Wars are waged over water, and China rules Europe, including the Scandinavian Union, which is occupied by the power state of New Qian. In this far north place, seventeen-year-old Noria Kaitio is learning to become a tea master like her father, a position that holds great responsibility and great secrets. Tea masters alone know the location of hidden water sources, including the natural spring that Noria’s father tends, which once provided water for her whole village.

But secrets do not stay hidden forever, and after her father’s death the army starts watching their town-and Noria. And as water becomes even scarcer, Noria must choose between safety and striking out, between knowledge and kinship.

Imaginative and engaging, lyrical and poignant, Memory of Water is an indelible novel that portrays a future that is all too possible.

8 Comments

  1. Mult succes la doctorat!

  2. Nu stiu ce reprezinta parametrii de variabilitate cardiaca si nici undele doppler tisular dar la cum arata numele lor, parca nici nu m-ar tenta sa aflu. Multa bafta!

    • Sunt lucruri f interesante 🙂 Durata dintre două bătăi ale inimii variază cu câteva milisecunde intre 2 bătăi consecutive. Aceste variaţii sunt un răspuns la mediul înconjurător care în fiecare milisecundă se schimbă si astfel se modifică şi răspunsul organismului. Cu cât aceste variaţii sunt mai mari cu atât răspunsul la mediu al inimii e mai bun, deci cu atât este organismul mai sănătos.

      Doppler tisular cuantifică mişcările muşchiului cardiac după ce acesta este bombardat cu ultrasunete. Cu cât muşchiul este mai bolnav cu atât se mişcă mai puţin sau mai ciudat faţa de cel sănătos.

  3. Multumesc frumos pentru explicatii si bineinteles pentru rabdarea de a le asterne in scris. Chiar mi-ai sporit curiozitatea, drept pentru care o sa investighez un pic mai in detaliu subiectele. Nu strica un pic de cultura medicala, pe langa cea generala.

  4. Pingback: Câteva gânduri postdoctorale » Cititor SF

  5. Pingback: Nominalizările BSFA & Kitschies 2014 » Cititor SF

Leave a Reply to Cantemir Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu