Impresii postLoncon: Genul literar science-fiction?

Paul Kincaid a pus o întrebare interesantă la Worldcon, şi cred că răspunsul la ea apare indirect în majoritatea conversaţiilor purtate în jurul a ceea ce reprezintă science-fiction. Kincaid se întreabă în ce măsură science-fiction-ul este un gen literar („genre”), la fel ca şi literatura poliţistă, western-ul sau literatura de dragoste. Toate aceste genuri literare au o structură narativă proprie şi distinctă de a celorlalte genuri. Tocmai această structură proprie a unui gen literar este ceea ce atrage cititorii să revină mereu la literatura poliţistă, de exemplu. O parte importantă din plăcerea lecturii cititorilor unui anumit gen literar este dată chiar de redescoperirea la fiecare carte a elementelor comune genului şi tocmai această redescoperire este ceea ce-i face să revină mereu şi mereu la acelaşi gen. Aşa s-au şi născut genurile, din necesitatea comercianţilor de a-i putea îndruma pe cititor spre ceea ce doreau să citească („Vreau să citesc ceva ca şi Sherlock Holmes.” „Uite aici este raftul cu literatură poliţistă.”)

20140817_151231

Spre diferenţă de aceste genuri literare, science-fiction-ul nu are o structură narativă proprie şi nici nu poate fi clasificat la fel de uşor. Şi, cu siguranţă că nu te poţi duce la librărie, să spui că vrei să citeşti ceva ca şi The City & The City şi să fii apoi îndrumat spre raftul cu science-fiction, unde vei da peste scriitori ca John Sclazi, Alastair Reynolds, M. John Harrison sau Christopher Priest. În fapt, science-fiction-ul se comportă la fel ca şi literatura realistă, putând îmbrăca foarte multe structuri narative şi putând lua forma unui science-fiction western sau science-fiction crime-noir.

S-a ajuns la sfârşitul panelului să se discute despre supergenuri literare, care ar putea cuprinde science-fiction-ul, realismul şi anti-realismul, şi care toate trei ar include celelalte genuri clasice precum literatura poliţistă, western-ul sau literatura de dragoste. Astfel, o poveste cu o crimă şi cu un detectiv poate lua forma de science-fiction ca în Soarele gol de Isaac Asimov, de ficţiune realistă ca în Sora de cea mică de Raymond Chandler sau de ficţiune anti-realistă ca în Drakenfeld de Mark Charan Newton. Deci, genurile literare s-ar defini pe baza structurilor narative, iar supergenurile prin diferite modele conceptuale, bazate de extrapolare, ştiinţă, descrierea lumii „aşa cum e” vs. „aşa cum ar putea fi”, etc.

2 Comments

  1. Cînd vă referiți la realism, aveți în vedere definiția și încadrarea clasice ale acestui gen literar? Nu de alta, dar realismul și anti-realismul nu sînt neapărat într-o antinomie care să definească un spațiu mai vast decît cel al prozei SF. În rest, am urmărit cu maxim interes relatările dvs de la worldcon și v-am invidiat copios, chit că am promis că de acum mă voi rezuma strict la postura de consumator SF.

    • La Loncon s-a facut o distinctie relativa intre realism, anti-realism si science-fiction, fara se existe o antinomie intre ele. De fapt intr-o opera literara de multe ori aceste supergenuri se intersecteaza. Una dintre metodele de a le diferentia este analiza felului in care diferite concepte sunt folosite pentru a crea universul cartii. Astfel, science-fiction-ul porneste de la lumea actuala, foloseste stiinta si ajunge sa imagineze alte lumi. Rendezvous cu Rama este un roman in care SF-ul este componenta cea mai importanta. Si Fantanile Paradisului este tot un roman SF, dar aici componenta realista are si ea o pondere importanta, pentru ca Clarke foloseste si unul dintre conceptele cu care lucreaza realismul si anume, acela de a recrea o lume cat mai aproape de realitate. Anti-realismul ar contine multe dintre operele fantasy, mai ales acelea in care se intalnesc lumi secundare. Anti-realismul creeaza lumi care nu sunt nici lumea reala si nici viitoruri posibile. Un exemplu ar fi Tolkien, dar si in LOTR exista o componenta de realism.

      Acestea au fost cateva dintre ideile despre care s-a discutat la Loncon. Dar legat de tema Ce este SF-ul? au fost mai mult dezbateri decat sustineri ferme ale anumitor puncte de vedere si mai mult intrebari care au ridicat alte intrebari. Am fost departe de a gasi raspunsurile finale, dar conversatiile au fost fascinante.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu