Brandon Sanderson – Ultimul imperiu

Ultimul ImperiuÎn ciuda popularităţii şi a faptului că toată lumea vorbeşte despre Brandon Sanderson (sau poate tocmai din cauza acestui lucru), nu am citit nimic din ceea ce a scris scriitorul american până acum. Nu vedeam niciun rost să lecturez romane fluviu epic-fantasy de 1000 de pagini, când în timpul acesta parcurgeam trei cărţi de James Smythe, Adam Roberts sau Christopher Priest. Având însă la dispoziţie drumul interminabil cu trenul de la Bucureşti la Timişoara, m-am gândit că voluminoasa achiziţie de la Bookfest 2014 s-ar potrivi numai bine.

Trebuie totuşi să recunosc că nu doar această călătorie m-a convins, ci şi curiozitatea declanşată de faptul că toată creaţia lui Sanderson trecută, actuală şi viitoare (aproximativ 32-36 de romane) se va petrece în acelaşi univers ficţional – The Cosmere. Mai mult, din ceea ce am auzit, Sanderson scrie de la carte la carte tot mai bine, iar volumele scrise de el aparţinând seriei The Wheel of Time sunt mai reuşite decât oricare dintre cele aparţinând lui Robert Jordan.

Astfel am început Ultimul Imperiu şi drumul de 9 ore a zburat fără să-mi dau seama, iar acum îmi este mult mai evident de ce Brandon Sanderson a ajuns să-şi lanseze romanele direct pe prima poziţie a topul New York Times (performanţă reuşită, spre diferenţă de Martin, fără ajutorul unui serial de televiziune).

Ultimul Imperiu este înainte de toate o poveste spusă aproape de perfecţiune. Suntem asaltaţi de atât de multă ficţiune în dialog cu ea însăşi, cu autorul ei sau cu istoria literaturii, încât o astfel de carte creată în primul rând pentru dialogul cu cititorii este o revelaţie. Iar creierele noastre sunt un burete pentru astfel de poveşti, pentru că ce face Sanderson este foarte asemănător cu ceea ce făceau povestitorii  prin viu grai de-a lungul a mii de ani, şi anume ficţiune scrisă/spusă atât pentru plăcerea de a crea cât şi pentru aceea de a citi/asculta. Ca şi la povestitorii trecutului, la Sanderson se vede atât dragostea pentru a povesti şi pentru a fi ascultat, cât şi o extraordinară pricepere de a simţi cititorul chiar dacă povestea este creată înainte ca aceasta să o lectureze.

mistborn_by_xwaxwingx-d4rmund

Universul din Ultimul Imperiu este construit clasic pe axa asupritori – asupriţi, iar firul narativ se bazează pe cea la fel de clasică ucenic orfan – maestru. Însă totul este mult mai complex pentru că cei asupriţi, skaa, par o rasă separată care nu poate folosi magia, faţă de cea a nobililor şi a tiranului absolut, Lordul Legiuitor, care conduce imperiul. Iar acest conducător este probabil cel mai întunecat şi mai sinistru personaj negativ despre care am citit eu în vreo carte epic-fantasy. Şi nu mi-e ruşine nici cu aşa zisele personaje pozitive, mai ales cele două principale – Născuţii în Ceaţă Kelsier, supravieţuitorul minelor din Haithsin şi ucenica lui Vin, care de multe ori sunt la fel de violenţi sau de necruţători. Însă deşi acţiunile lui Kelsier sunt destul de gri din punct de vedere moral, el este extrem de interesant pentru cititor datorită defectelor şi calităţilor lui, şi a faptului că reprezintă un personaj cu credinţe de neclintit. Vin, deşi şi ea este creaţia multor evenimente traumatice, este un personaj care pare mult mai normal şi cu care este mult mai uşor pentru cititor să se identifice.

mb_allomantic_webres

Cu toate că am citit multe despre cât de complexe şi interesante sunt sistemele magice pe care le creează Sanderson, tot nu am fost pregătit pentru Allomanţia din Ultimul Imperiu. Astfel, arzând unul dintre cele opt metale de bază pe care în prealabil le-au înghiţit (Fier, Oţel, Cositor, Fludor, Alamă, Zinc, Cupru, Bronz), cei cu abilităţi magice se pot înzestra cu opt abilităţi, devenind Deviator, Monedazvârlitor, Cositorian, Brutal, Domolitor, Aţâţător, Fumegător, Căutător. În general nobilii pot arde doar unul dintre metale, însă cei Născuţi În Ceaţă le pot arde pe toate, devenind astfel aproape de neînvins. Totul este complicat şi mai mult de existenţa a încă patru metale despre a căror acţiuni nu se cunosc prea multe lucruri. Magia creată de Sanderson este atât de logică şi de bine gândită încât de multe am avut impresia că citesc un roman science-fiction, şi nu unul fantasy.

mistborn_by_marcsimonetti-d73xjvq

Deşi Ultimul Imperiu are acţiune şi conflicte cu duiumul, nu este lipsit de teme extrem de serioase ca şi dezastrul ecologic, prăpastia uriaşă dintre săraci şi bogaţi şi etica (sau lipsa eticii) relaţiilor dintre ei sau felul în care legea este una pentru cei puţini şi alta pentru cei mulţi. Structural, firul narativ din Ultimul Imperiu alternează între prezentul în care Kelsier, Vin şi tovarăşii lor luptă să-l răstoarne pe Lordul Legiuitor, şi scene din jurnalul acestuia, în care tiranul era un om obişnuit, plin de idealuri şi de bune intenţii.

Este Sanderson un scriitor la fel de bun ca şi Martin, Bear sau Abercrombie? Cu siguranţă că nu, dar aş îndrăzni să spun că este un povestitor pur mai bun, iar plăcerea cu care îl citeşti se compară cu cea a lecturii unui Poul Anderson, de exemplu.

Complexă, dar şi extrem de plăcută la citit, Ultimul Imperiu vă va oferi plăceri cum numai cel mai buni fantasy poate produce, iar cititorii români sunt cum nu se poate mai norocoşi pentru că seria Născuţi În Ceaţă a fost achiziţionată de către Editura Trei, iar Arhivele Stormlight, de către Paladin (alături de o nouă traducere a lui Elantris). Şi din câte am auzit Ana-Veronica Mircea, autoarea excelentei traduceri a Ultimului Imperiu, va fi şi traducătoare celorlalte cărţi ale lui Sanderson; o veste excelentă având în vedere universul comun care le leagă pe toate. Se pare că Farlander de Col Buchanan s-a vândut la Bookfest mai bine decât Sanderson. Se poate, dar sunt sigur că în următoarele luni Ultimul Imperiu se va dovedi una dintre cele mai citite cărţi de literatură speculativă în limba română din 2014, pentru că este o carte care va fi recomandată familiei, prietenilor, cititorilor de pe bloguri. Oferă mult prea multe plăceri literare pentru ca să se întâmple altfel. Citiţi-o, nu veţi regreta.

10 Comments

  1. Si mie mi-a placut. Simteam nevoia de o saga fantasy complexa pentru zilele lungi de vara, iar Sanderson s-a potrivit de minune. Scriitura calda, calma, paginile curg de la sine iar atmosfera creata e relaxanta, contrar subiectului apasator, cel al unei lumi asuprite. Stilul si actiunea mi-au adus pe alocuri aminte de Abrecombie si Mieville insa cu pesonaje mai reci si distante. S-a citit usor si astept cu interes continuarile. Astept si replica de la Paladin, mai ales ca mi-ai confirmat, avem parte de acelasi univers si mai ales ca vor fi de traduse de d-na Ana-Veronica Mircea, careia fantasyul i se potriveste ca o manusa. In plus, tema abordata este actuala: Cum trezesti din amortire un popor complet inert, imun si obisnuit cu faradelegile unei clase “superioare” considerate intangibile?

  2. Si mie mi s-a parut foarte interesant primul volum, la volumele urmatoare a intervenit, totusi, blazarea. Entuziasmul mi-a revenit, insa, la Mistborn: The Alloy of Law, care este mai scurt, se petrece cateve sute de ani mai tarziu, intr-un univers western.

  3. stai ca la Martin daca s-a intimplat sa fie ajutat de serial a fost doar odata, la ultimul sau volum lansat in iulie 2011 dupa ce primul episod din serial aparuse in aprilie…

    dar in rest nu cred ca are treaba.

    • Ai dreptate. Si Feast for Crows a fost no.1.

      Inainte sa se lanseze Dragonii, America deja innebunise de cateva saptamani in legatura cu Martin, iar primele patru volume erau pe primele locuri la paperback.

  4. au fost traduse celelalte doua volume? primul este excelent!

    • Celelalte 2 volume sunt probabil în curs de traducere. Probabil ca vom avea parte de câte un volum pe an, dar câte un volum dintr-o serie, adică Trei va publica Mistborn de exemplu, în fiecare primavară, iar toamna (începând cu aceasta toamnă) Paladin va publica câte un volum din Stormlight Archive (care este chiar mai bună decât Mistborn) şi între ele Elantris şi Emperor’s Souls. Deci în următorii ani vom avea parte de 2-3 sandersoane pe an. Toate cărţile lui Sanderson se petrec în acelaşi univers ficțional, dar seriile au puţină tangenţă una cu cealaltă, aşa că se pot citi liniştit în acelaşi timp.

  5. Recomand de același autor: The way of kings și Words of radiance (Stormlight Archive) sau seria Reckoners

  6. Salut. Ai idee daca rao mai traduce ceva din Roata Timpului?
    Merci

  7. are cineva varianta pdf sau format ebook ? nu gasesc deloc cartea …am citit pe cartiplay ( android) monstra si chiar m-a captivat povestea. de asemena recomand cu drag Elantris ( acelasi autor)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu