Oliviu Crâznic – …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul

“…a-mai-ramas-cosmarulSi la sfarsit a mai ramas cosmarul” a stat prin computerul meu cred ca in jur de un an zile, pina sa ma apuc sa o citesc. Am achizitionat-o de pe elefant.ro si cred ca nu sunt singurul care se bucura de “miracolul” cartilor electronice. In ultima vreme nu prea am mai umplut biblioteca (si asa, nu prea plina) de carti pe hartie, decat dupa ce in prealabil le-am parcurs electronic, mai mult pe telefonul, I8150 – de la tatucii Samsung-, care nu are cine stie ce inchi, dar isi face treaba in orice moment al zilei. Si el un alt “miracol” al zilelor noastre.

Ce noroc pe capul nostru!

Facand o mica paranteza, volumul de fata dovedeste ca nu trebuie neaparat sa publici la o editura cu nume ca sa-ti faci loc in arena romaneasca de fantastic. Trebuie si romanul sa aiba o anumita valoare. Si trebuie sa si stii sa-l si promovezi. Ca pina la urma, din punctul meu de vedere, aici e buba sf-ului romanesc, sa faci pe dracu-n patru si sa aduci in atentia publicului lucrarea ta (cu o valoare cel putin peste medie).

Ideea ca romanii nu mai citesc, mi se pare o falsa problema. Sa fim seriosi, cred ca peste tot a scazut numarul cititorilor.

Traim alte vremuri.

 Noroc ca mai vine cate un Harry Potter, un Codul lui Da Vinci, un Ancillary Justice ( : ) ) umflate serios de publicitate, de fani sau jurii, si lumea isi mai cumpara cate o carte.

Sau poate mai da peste un Goodreads si ii trece prin cap ca este la moda sa mai rasfoiesti o carte.

Si o alta impresie eronata a scriitorilor romani de sf este ca trebuie sa publici neaparat la o editura, pentru ca asta o sa-ti ofere (automat) si confirmarea ca, da, a meritat publicata. Adevarat ca un asemenea pas (cel putin in teorie) te poate duce in librariile din toata tara, insa am impresia ca cititorii s-au mutat cu bagaje, catel si purcel, pe internet. Cel putin in Romania. Unde editurile fac promotii, oferte care mai de care mai atractive (asta cine are cultura sa faca asa ceva)  pentru a-si asigura volum de vinzari si pentru a atrage cit mai multi clienti.

 Realisti fiind, stim ca scriitorii autohtoni, si mai ales cei de sf/fantasy/horror, fac asta din placere, si nu pentru bani, avand meserii care mai de care mai variate, asa ca nu inteleg de ce refuza sa incerce un self publishing, electronic sau pe hartie. Se gasesc acum edituri specializate doar pe ebook-uri, vezi fosta Eagle acum Editura Virtuala, sau la Argos scrie ca varianta electronica este obtinuta in parteneriat cu Elefant.ro. Deci ar fi solutii. Plus ca daca investesti ceva intr-un app micut din Samsung Play Store poate dai lovitura.

Nu stiu cat este de rentabil – si nu ma refer la buzunar – cat pentru imagine si promovare, sa-ti publici cartea la edituri care au avut probleme cu volumele in trecut si sunt cunoscute pentru neseriozitate sau la altii care nu iti asigura un tiraj decent, si intr-o luna cele 100 de exemplare vandute nu mai sunt inlocuite cu altele.

Oare nu e mai productiv sa incerci sa razbati singur?

Oricum asta cu self publishing-ul nu este imposibila. Cel putin pe hartie. Vezi fenomenul Craiova si atunci o sa intelegeti ca nu bat campii. Cu ebook-ul ar trebui sa fie mai simplu, sau cel putin asa vad eu situatia.

Dar revenind la oile noastre as puncta ca volumul lui Crâznic era protejat de sistemul de securitate DRM, si ma impiedica sa-l copii pe alte surse in afara de computerul unde l-am descarcat. Insa cu programele facute de oamenii cu cap si in urma sfaturilor primite chiar  pe blog, am sarit peste optiunea asta si il pot copia oriunde. Legal sau nu, doar nu era sa ma chinui la citit cu pc-ul.

Aventuri, nu altceva.

Romanul de debut al lui Oliviu Crâznic mi-a placut si l-am parcurs cu rapiditate in mai putin de doua zile. Per total atmosfera de suspans si necunoscut este mentinuta la cote inalte. Parca la un moment dat am simtit ca s-au adunat cam multe legende si informatii, insa daca stau sa ma gindesc ca si prin ultimul film Van Helsing erau prezenti si Frankenstein si Varcolaci si preoti, si Vampiri, imi dau seama ca nu e ceva nemaintalnit in lucrarile vremurilor noastre.

In general si dialogurile sunt reusite, cu cateva exceptii, cind parca se simte ca e vorba de un roman de debut, insa nu sunt sacaitoare si nu neaparat prea dese. La fel si personajele sunt bine construite, insa trebuie sa fii un pic de atent la inceput, sa-i fixezi bine pe toti, pentru ca mai apoi pe parcurs pot aparea confuzii cind sunt nominalizati doar dupa  pozitia sociala.

Povestea nu este nici ea prea complicata, insa tocmai dorinta autorului de a realiza ceva cit mai diferit pe o reteta veche si des folosita, vorbeste despre potentialul ridicat al romanului.

Locul de petrecere al actiunii este unul clasic, un castel cu o istorie incarcata de faradelegi si abuzuri, iar rotita ce va duce la desfasurarea intamplarilor este o nunta neasteptata. La care sunt invitate pe linga persoane apropiate mirilor, cel putin in aparenta, si o  serie de indivizi mai neobisnuiti. De exemplu, un reprezentant al Inchizitiei atat de temute, unul al Politiei, al Puterii locale, etc. Si jocul de-a soarecele si pisica poate sa inceapa.

Am mai citit o povestire de Oliviu si mi-a placut. E vorba de Edana Rose din primul numar al revistei Argos. Mie mi s-a parut ceva mai buna fata de multe din textele care apar la suprafata prin zona romaneasca de sf & f.

Volumul mai are parte si de o anexa cuprinzatoare in care sunt explicate in detaliu o paleta larga de amanunte privitoare la personaje, mituri, intamplari si multe, multe alte grozavii interesante pentru un fan al genului si pentru cineva curios pe ce s-a bazat autorul in scrierea romanului sau.

Ideea este ca nu mi-a parut rau de banii dati si cu prima ocazie o sa cumpar si volumul pe hartie sa-i gasesc loc si in biblioteca mea.

Si  uite asa am trecut cu succes si de cosmarul asta!

PS: Ca tot vorbeam de self publishing, as mentiona si initiativa lui Ciprian Mitoceanu şi Oliviu Crâznic de a publica exclusiv online o revista lunara intitulata Dublu Tais, cu cate 2 povestiri de suspans/ horror, in fiecare numar ( am vazut 4 numere pe elefant).

Bravo! Felicitari!

————————————————————————————————————————————————————

Volum publicat in 2012 la Vremea
Data aparitiei: Septembrie 2012
Colectia Rosu si negru
ISBN EPUB: 978-973-645-480-6
Formate: ePub (Adobe DRM) sau PDF (Adobe DRM)
Drepturi utilizare: 6 dispozitive
Compatibil cu: PC/Mac, iPad/iPhone, Android, Nook, Sony, Trekstor

Pret : 17,99 lei

7 Comments

  1. Cred că tocmai imaginea (chipurile) oferită de o carte fizică este ceea ce încăpățânează unii autori să continue în a curta tiparul.

  2. Eu m-am invatat sa citesc electronic. De vreo 2 ani de zile 80% din lecturi sunt in format electronic. SI pentru ca am avut si cu Nook-ul dupa ce l-am rootat probleme cu incarcatorul, – nu mai vrea sa incarce-, il folosesc numai pentru benzi desenate si telefonul pentru carti ( are plus si la portabilitate). SI ca inlocuitor la incarcator am descoperit ca se potriveste cel de la telefon, adica de la Samsung 😀 Genial!

    In Android sunt programele speciale pentru citit carti, majoritatea le-am citit cu Aldiko, epub-urile, pentru mobi-uri si alte ciudatenii folosesc Cool Reader si, recent, am descoperit Moon Reader, ce pare destul de bine organizat si mai apelez si la el.

    Pentru reviste aveam altul, dar de la ultimul update nu am mai reusit sa-l fac sa functioneze. Mai apar si bug-uri.

  3. Și eu citesc aproape exclusiv electronic (pe un Kindle); chiar dacă mi-am cumpărat niște cărți pe hârtie anul trecut (sau acum doi ani?) nu m-am atins decât de vreo 2 din ele. E mult mai convenabil să ai cu tine un singur aparat ușor care ține zeci și sute de cărți, ține minte unde ai rămas, te lasă să faci notițe și-ți și explică termenii pe care nu-i știi! Singurul impediment e că se publică mult prea puține cărți în română și în varianta electronică…
    Cât despre self publishing… nu pot spune cât de ușor e să publici ceva pe elefant.ro / sau pe amazon / dar să faci fișierul e-book e extrem de simplu, din calibre poți obține mai multe formate în termen de câteva minute.

  4. Si eu tot electronic citesc, e drept, daca dau de un chilipir, ma bag si la hartie. Acasa am un Sony PRS T1 rootat, si in felul asta i-am mai adaugat dictionare englez – roman. In oras, citesc pe un telefon de 5.5 inch, deci mare. Nu mai mi-e frica de cozi. Folosesc pt epub si mobi Fbreader, iar pt dictionare, aceleasi cu cele de pe Sony, folosesc goldendict. Apesi pe cuvand si cand ridici degetul se deschide traducerea.

  5. Ce ziceam e că-i asociat un anumit prestigiu și o anumită permanență cu o carte fizică, în timp ce printr-una digitală(în special dacă este self-published) toată valoarea publicării vine din calitatea textului.

    Îmi imaginez că pentru unii a se vedea publicați și tipăriți e deja o recunoaștere a valorii. Ce s-o întâmpla după contează mai puțin. A face treaba asta digital e doar începutul procesului de atestare a calității.

    • După părerea mea un scriitor adevărat scrie pentru că are ceva de zis și deci pentru a fi citit, ar trebui să conteze prea puțin dacă e citit fizic sau digital. Cei care scriu doar pentru a se vedea tipăriți… mă rog, se văd tipăriți, dar nu vânduți! 🙂

  6. Uite ca si aveam pe mail din decembrie un mesaj de aici, http://www.self-publishing.ro.

    O sa-i bag si in blogroll.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu