The Engineer Trilogy de K.J. Parker

De K.J. Parker am mai citit vreo doua romane si cred ca am prins si vreo nuveleta. Nu mor de curiozitate sa aflu al cui pseudonim este, sau daca e sau nu un scriitor fara vreo legatura cu genul whatsoever.
Oricum, in general, romanele lui nu au dezamagit, dar nici nu pot sa zic ca m-au dus la extaz. Sunt destul de bune si deseori scriitorul este mai preocupat de simbolistica din spatele actiunilor si modul in care influenteaza orice actiune individuala cursul povestii incat anumite evolutii de personaje si intamplari pot deveni frustrante. Si asta si pentru ca nu au o traiectorie predictibila. Ceea ce cred ca pina la urma este un atu si nu un minus.

Mi se pare interesant ca a scris trei trilogii pina acum si vreo cinci romane, plus vreo unsprezece povestiri, dintre care una, A Small Price to Pay for Birdsong (Winter 2011, Subterranean Online) a si  castigat 2012 World Fantasy Award for best novella.

Plus trei carti de non fictiune, interesante pentru profilul sau:

On Sieges (Summer 2009, Subterranean Online)

Cutting Edge Technology: The Life and Sad Times of the Western Sword (Fall 2011, Subterranean Online)

Rich Men’s Skins; A Social History of Armour (Summer 2013, Subterranean Online).

Non fictiunile ar sugera un pui de istoric sau un om atat de indragostit de sabii, asalturi de cetati si armuri, incat sa mai si publice carti de profil despre ele.

In limba noastra materna a fost liniste cu Parker.

Pina acum.

Una din explicatii ar fi ca, la prima vedere, nu pare un autor comercial care sa-ti asigure vanzari, oferind abordari destul de nonconformiste ale evolutiei intamplarilor.

Devices and Desires, US cover Evil for Evil, US cover The Escapement, US cover

Revenind la trilogia de fata pot spune ca pe parcursul lecturii am trecut de la o stare la alta. De la agonie la o multumire mai mult sau mai putin satisfacatoare. Astfel primul volum al seriei The Engineer m-a enervat atat de tare incat am simtit ca nu as mai vrea sa continui. Mai ales ca citisem pe Goodreads un comentariu in care se spunea ca volumul doi este mult sub primul, cum se intampla in general cu seriile de trei volume si mai si detalia o gramada de minusuri.

Ei bine, vax albina, ca parerea lui s-a potrivit ca nuca-n perete cu a mea.

Dimpotriva volumul doi, desi pina la o anumita masura aduce mult cu primul, da… avand o aliura de copie la indigo din punct de vedere al actiunii, parca a fost cel mai echilibrat din serie. Deschide o serie de fire narative noi, care desi nu se ramifica prea mult ( ca speram in volumul trei sa fie muuult mai detaliate) sunt indeajuns pentru a potoli setea de informatii cu privire la restul lumii din seria sa. Si la ideea asta cu dorinta de mai multe informatii as sublinia ideea pe care am gasit-o pe Wiki si care m-a surprins un pic. Asta fiindca nu am fost eu atent si de fapt romanele sale si probabil si restul lucrarilor sale se petrec in acelasi univers doar ca in zone diferite ale globului. Unde triburile sau civilizatiile e normal sa nu coincida, dar sa se intersecteze la un moment dat.

Interesant.

Povestea trilogiei este simpla.

Un inginer condamnat la moarte evadeaza dintr-un oras stat intitulat Republica Perpetua (Republica aflata pe primul loc din lume la exportul de chitibusuri manufacturate in fabricile sale puse la punct in cele mai mici detalii) si, in decurs de trei volume engenerul nostru priceput o pune de niste tradari monumentale, nu mai putin de trei sau patru ori.

Da, ati citit bine.

Nu doar o data, punand in pericol orasele care-l adapostesc de concitadinii sai. Si adevarul este ca in majoritatea cazurilor intrigile sale au succesul garantat.

Asa ca, sincer, nu ai cum sa nu te abtii sa nu-i zici “fuck you” un pic unui asemenea personaj si poate si scriitorului pentru cinismul aratat. Parker cred ca a reusit sa construiasca in seria asta cel mai antipatic personaj ever. Inginerul duplicitar Ziani Vaatzes face pe dracu-n patru ca sa se reuneasca cu familia sa. Nu conteaza ca mor mii de oameni, ca doua natiuni aproape vor fi rase de pe fata pamantului, ca viata Republicii sale nu va mai fi niciodata la fel, important este sa-si recupereze viata familiala de alta data.
Devices and Desires, UK cover Evil for Evil, UK cover The Escapement, UK cover

Da, pare (?) o chestie mare, insa pina la final vom descoperi ca nu toate lucrurile sunt asa cum rasar si nu sunt ceea ce se sufereaza in prima instanta. Si cu toate astea pot spune ca nu m-au asteptat o serie de relevatii majore.

Titlul celor trei volume este ales sugestiv pentru actiunea fiecaruia dintre ele.

Devices and Desires. Pe scurt Ziani vinde secretele natiunii sale si construieste masinariile care nimicisera deja un sfert din armata statului Eremia, si rade in acelasi timp zeci de mii de mercenari angajati de natiunea sa pentru a-l opri, si apoi tradeaza citadela Eremia in mainile concitadinilor sai. Adica, beaahh!

Evil for Evil. Istoria se repeta, de aceasta data Statul Vadanilor, dusmanii de moarte pina acum o generatie cu cei din Eremia, cade rapus de masinatiunile perfecte ale inginerului. Se putea si mai rau?

Da, sa le moara si Ducele, care totusi scapa cu viata din primejdiile ce-l pindesc la tot pasul.

The Escapement (un mecanism dintr-un ceas sau un fel de angrenaj – ma tot gindeam eu ce inseamna) Asa mai are sens. Volumul final inchide destul de bine toate firele intrigii si reda un pic de demnitate personajelor sale mergind pe ideea ca fiecare actiune are repercursiuni intr-un anumit plan. Si poate inginerul Vaaatzes nu este singurul vinovat de declansarea razboiului, si doar un pion (  independent sau nu) pe o tabla de sah mai mare.

Da, ne amagim cu apa chioara .

Eh.

Poveste lunga.

De trei volume.

Lumea fantasy a lui Parker nu are magie, caracterizandu-se printr-o organizare predominant medievala, cu multe aspecte economice caracteristice perioadei, plus niscaiva masinarii de lupta ce insotesc la fiecare pas razboaiele purtate. Asta in functie si de buzunarul participantilor.

Inginerul nostru s-ar sugera ca nu este o persoana rea, iar circumstantele sunt cele care-l silesc sa-si arunce in actiune planul sau diabolic. Din care mor oameni pe capete. Situatii discutabile.

Cred ca pentru cei cu mult timp liber se merita sa citesti lucrarile lui Parker, mai ales ca acum am descoperit si ca sunt situate cam in acelasi plan.

 Insa pentru mine, care am ramas si un pic nesatisfacut de modul in care a evoluat pina la final actiunea si de omiterea anumitor detalii despre restul popoarelor (doar nu ma apuc sa i le citesc pe toate ca sa ma edific!), as spune ca m-ar prinde mai bine lucrarile sale de un singur volum sau chiar povestirile, decat trilogiile.

7 Comments

  1. eh…o “mica” greseala.. pe final de “maraton” 😀

    probabil si la virgule mai dau rateuri…

    am vazut ca tu ai citit mult Parker.

    Engineer-ul l-ai sarit 🙂

  2. Eu as inclina sa cred ca este o doamna. In general autorii feminini anglo – saxoni folosesc nume cu doua initaila ( vezi J.K. Rowling, E.L. James si autoarele de bit lit). In privinta cartilor, imi plac foarte mult. Am citit The Fencer Trilogy si The Folding Knife. Dupa cate spui, imi va placea si Engineer. Intorsaturile tragice le dau tot farmecul.

  3. Vad ca are si anul trecut luat World Fantasy Award 2013 cu: “Let Maps to Others,” (Subterranean Summer ’12)

    Deci are doua premii Fantasy la nuveleta in ani consecutivi.

  4. Eu am bifat trilogia Engineer, cat si cele trei stand-alone: The Company, The Folding Knife si The Hammer. Mereu am terminat lecturile astea satisfacut, twisturile lui KJ nefiind niciodata altceva decat delicioase 🙂

  5. Eu am parcurs doar trilogiile The Fencer si The Scavenger. Ultima pagina din The Scavenger este senzationala, iar ultimul rand a creat unul din cele mai tari finaluri pe care le-am citit vreodata 😀

    Si da, e o ea.

  6. Ei, si Engineer-ul are un final cu un mic twist psihologic.

    De fapt, daca meditez mai bine, twist-ul nu i se aplica doar lui ZIani, fiecare erou in parte se confrunta cu o rasturnare de situatie la final.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu