Django Wexler – The Thousand Names

91Lz4vU6nzL._SL1500_

Moarte infidelilor!

In general ma atrag scriitorii care stiu sa-mi trezeasca interesul din primele pagini ale unui volum, si, chiar daca undeva scartaie o rotita in constructia cartii, pina la urma exista ceva sanse sa trec cu vederea la final. Am incercat sa citesc si eu Gardens of the Moons, in original, si nu a “sarit” vreo scinteie in 60-70 de pagini. La fel s-a intamplat si cu The Black Company. Probabil nu sunt compatibil cu modul lor de a-si expune ideile. Sau trebuie sa fii perseverent si cu nervii tari.

Mai ales ca la cate carti circula in ziua de azi, ramane o chestie de gusturi si personalitate daca acorzi sau nu mai mult de o sansa unui volum. Si din ce am observat eu scriitorii isi cam construiesc volumele pe aceleasi retete care le-au asigurat succesul. Asa ca daca nu ti-a placut una din carti e posibil sa nu gasesti interesant altceva scris de autor. Oricum se pot gasi contra argumente, insa m-am confruntat recent cu un asemenea exemplu. Am inceput primul volum din serie Drakenfeld de Mark Charan Newton, si nu mi-a sunat niciun clopotel. Cum de altfel s-a intamplat si cu  volumul sau de fantasy,  Nights of Villjamur, ce nu m-a convins in 40 de pagini parcurse.Dar sa revenim.

Lumea spune ca debutul (doar) fantasy a lui Django Wexler s-ar incadra intr-un fel de (nou!?) flintlock fantasy. Desi, parca  i s-ar atribui mai bine denumirea asta seriei lui Brian McClellan, The Powder Mage, pentru ca acolo personajele chiar manipuleaza direct gloantele si praful de pusca.

Eu as zice ca e mai mai degraba un war fantasy ( sau strategy- poate ar merge si tactically- fantasy ?!) pentru ca 80% din el este dedicat unei campanii militare impotriva unui popor care a intors armele asupra fostului sau colonizator. Ei si, printre randuri, sunt introduse si ceva elemente de magie si fantasy, predominante mai mult spre final. Totusi nu e cazul sa ne plingem.

Extremely strong debut, flintlock fantasy at its best … there’s a new military fiction cowboy in town and his name is Django.” (Nick Sharps SF Signal)

Mi-a placut destul de mult cum scrie Wexler. Si chiar daca la inceput ai impresia ca o sa se concentreze pe mai multe personaje, de fapt acele capitole sunt un fel de interludii, si eroii cartii sunt doar doi la numar, un gradat barbat si unul femeie, deghizat (pam, pam!) in barbat . Gradatul mai mare in ierarhie se confrunta cu tot felul de probleme tipice (dar si atipice) unei asemenea intreprinderi militare, pe cand Winter Ihernglass, trage cu dintii sa-si pastreze secretul si sa-si alunge demonii din trecutul misterios.

Povestea are suisuri si coborasuri dupa reteta clasica,. Avem campania militara ce pare imposibil de dus la capat la inceput, si nu doar din cauza zonei si climei cu temperaturi ridicate, si care (totusi- spre uimirea multora dintre participanti) ar putea sa se incheie cu succes in urma unor anumite evenimente surpriza.

Finalul mi s-a parut un pic abrupt, dar decat sa o lalaie prea mult, a fost bine si asa. Normal ca se lasa loc si unei continuari asteptate pentru a mai aduce lumina in multe dintre aspectele doar sugerate, si nu si detaliate, ale volumului.

ThousandNamesUKDraft

You talkin to me?!

Mi-a placut cum a imbinat autorul constructia personajelor, cum cresc acestea de la pagina la pagina confruntandu-se cu o multitudine de situatii extreme. Plus ca avem parte si de servicii secrete religioase (specifice unei perioade medievale si asemanatoare parca cu Inchizitia) care se lupta pentru putere, clerici cu puteri supranaturale, artefacte misterioase care ar putea schimba soarta unui razboi, luptatori mujahedini mascati ( asemanatori cu  eroul V din V for Vendetta) si suspectati ca ar avea puteri magice, plus lupte interne intre Biserici scindate de viziuni si magie. Uneori autorul chiar a reusit sa ma induca in eroare cu importanta  unor personaje in contextul central al povestii. Ce nu a fost asa de ridicata, cum imi imaginam eu.

Dexteritatea lui Django Wexler se explica prin situatia ca in realitate nu este un novice al scrisului, cartea de fata fiind de fapt cam a 8-a sau a 9-a, restul fiind publicate, in mare majoritate, la publisheri mai de “cartier”. Totusi pentru seria de fata scriitorul si-a facut temele bine, bine, asa ca nu are vreo mare importanta ca nu a auzit nici cucul de el. Cel putin pina acum.

Autorul pare un personaj interesant cu experienta capatat in constructia de numeroase campanii de RPG-uri si care s-a inspirat dupa George R.R. Martin sau S.M. Sterling. Plus dupa un scriitor de non-fictiune ce descrie detaliii din campaniile lui Napoleon, dupa cum am aflat din interviul de aici.

Volumul de fata ar fi primul dintr-o serie  de 5 carti, asa ca viitorul suna bine.

Sper ca anul asta sa nu ma limitez si eu doar la un articol, si sa mai produc cate ceva. Totusi timpul e limitat si este greu sa impaci si capra, si varza. Sau sa alergi dupa doi iepuri.

Si prezentarea:

Enter an epic fantasy world that echoes with the thunder of muskets and the clang of steel — but where the real battle is against a subtle and sinister magic…

Captain Marcus d’Ivoire, commander of one of the Vordanai empire’s colonial garrisons, was resigned to serving out his days in a sleepy, remote outpost. But that was before a rebellion upended his life. And once the powder-smoke settled, he was left in charge of a demoralized force clinging tenuously to a small fortress at the edge of the desert.

To flee from her past, Winter Ihernglass masqueraded as a man and enlisted as a ranker in the Vordanai Colonials, hoping only to avoid notice. But when chance sees her promoted to command, she must win the hearts of her men, and lead them into battle against impossible odds.

But the fates of both of these soldiers, and all the men they lead, depend on the newly arrived Colonel Janus bet Vhalnich, who has been sent by the ailing king to restore order. His military genius seems to know no bounds, and under his command, Marcus and Winter can feel the tide turning.

But their allegiance will be tested as they begin to suspect that the enigmatic Janus’s ambitions extend beyond the battlefield and into the realm of the supernatural — a realm with the power to ignite a meteoric rise, reshape the known world, and change the lives of everyone in its path.

4 Comments

  1. Nici eu n-am inteles de ce pare acum atat de inedita combinatia de fantasy + tunuri.

    Sunt cativa inaintasi: Robert V. S. Redick cu seria The Chathrand Voyage in 2008 si chiar Paul Kearney cu seria The Monarchies of God (1995).

  2. Nu stiam.

    De Kearney am citit, dar chestiile mai recente si nu are arme de foc in ele.

    Pe cind la Redick pentru ca a umblat vorba ca sunt cam slabute volumele nu m-am apucat.

    Plus ca nici descrierea de pe wiki nu e prea exacta.

    Poate pare inedita si pentru ca sunt reusite si acum oricine are acces la carti prin intermediul ebook-urilor.

  3. “Cate ceva” inseamna sper “cate ceva” duzini de articole 🙂

    Interesanta carte, am pus-o pe lista. Dar parca mai mult ma tenteaza seria Lightbringer a lui Brent Weeks despre care am auzit numai lucruri bune. A citit-o cineva?

  4. Si la mine e pe lista, astept sa apara ultima parte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu