Steven Erikson – Grădinile Lunii

0

Probabil că antipatia faţă de Alchimistul Neutronic mi-a fost cauzată şi de faptul că înaintea ei am citit Grădinile Lunii de Steven Erikson. Primul volum al seriei Malazan a fost o încântare şi una dintre cele mai frumoase experienţe literare pe care le-am trăit în timpul unui Crăciun. Ce diferenţă uriaşă între lumea Malazan a scriitorului canadian şi universul Zorii Nopţii a lui Hamilton. Această serie este, la fel ca şi Stăpânul Inelelor, una dintre acele rarităţi minunate în care universul, istoria, mitologia sunt create în amănunțime cu mult timp înainte de scrierea cărţilor. Iar asta se simte la fiecare pas al personajelor prin lumea Malazan. Şi ce personaje grozave: Whiskeyjack, Quick Ben, Kalam, Fiddler, Lorn, Dujek, Tattersail, Hairlock, Crupper, Baruk, Crokus, Anomander Rake, corbul şi câte şi mai câte. Fiecare cu propria voce şi propria istorie, fiecare cu trăsături bune şi rele, şi toate personaje de care te ataşezi cu cea mai mare uşurinţă, şi alături de care cele 1000 de pagini ale cărţii sunt mult prea puţine. Până şi magia este atât de complexă şi de bine gândită încât se simte mult mai science-fiction decât banalele descărcări energetice şi iluzii ieftine din Alchimistul Neutronic.

Multă lume critică Grădinile Lunii pentru că introduce cititorul direct în lumea Malazan fără niciun fel de explicaţie. Dar pentru mine asta este una dintre cele mai mari calităţi pe care o operă SFF le poate avea. Dune, Babel-17, Blindsight, Perdido Street Station sau Embassytown sunt cărţi care cer multă muncă din partea cititorului la început, dar şi răsplata este pe măsura efortului descoperirii. Din primele 200-300 de pagini ale Grădinilor Lunii nu pricepi nimic: personaje noi cu duiumul, vreo 15 rase umane şi nonumane, magie misterioasă, zei ciudaţi, creaturi de neînţeles, istorie atât de bogată încât te sufocă. Cititorul aproape că se îneacă în acest ocean, dar după ce învaţă singur şi fără ajutor să înoate, nu mai vrea decât să alunece în continuare la infinit în aceleaşi ape.

1Am încercat prima dată să citesc Grădinile Lunii atunci când a apărut la Tritonic. Dar am lăsat-o baltă după vreo 300 de pagini din cauza traducerii şi a redactării. Apoi mi-am tot propus să o citesc în engleză până când am aflat că urmează să apară din nou, la Nemira şi m-am hotărât să aştept şi să susţin industria de carte românească. De asta întotdeauna îndemn editurile să anunţe cât mai devreme viitoarele apariţii; chiar dacă întârzierile (ca şi la aceasta carte) vor exista şi vor declanşa întrebări mai mult sau mai puţin enervante, cititorii comentează pentru că sunt interesaţi, pentru că vor să citească şi să cumpere cărţi. Şi tare bine îmi pare că am aşteptat. Grădinile Lunii apărută la Nemira este aproape impecabilă atât din punct de vedere al traducerii fără cusur, cât şi din cel al redactării şi tehnoredactării. Singurul lucru pe care nu-l pricep este de ce a fost tradus Quick Ben ca şi Ben Cel Iute, când toate celelalte (Trotts, Tattersail, Hairlock, etc) au fost lăsate, cum era normal, în original. În rest, această apariţie în româneşte mi se pare atât de bună încât a fost prima carte pe care am recomandat-o celor care m-au întrebat ce SFF în româneşte să citească. Sfatul meu a fost să nu ţină cont de coperta primului volum, destul de nereuşită şi mai ales de cea a celui de-al doilea care e de-a dreptul respingătoare şi nu are nicio legătură cu niciun personaj feminin din Grădinile Lunii.

Sper ca Nemira să continue într-un ritm destul de susţinut (un volum măcar la 6 luni) cu publicarea acestei serii care a început atât de reuşit. Iar dacă ar fi să ne luam după multele lucruri bune care s-au întâmplat în ultima vreme la editură, adică multe cărţi recente, serii începute şi terminate, scriitori români publicaţi, nu putem decât să avem încredere să această serie va continua aşa de bine cum a început. Eu unul, deşi aş vrea să mă arunc deja pe al doilea volum, voi aştepta apariţia lui în româneşte. Ştiu că multă lume consideră această serie cel mai reuşit epic-fantasy din toate timpurile şi, deşi am citit doar primul volum, aproape că le dau dreptate. Steven Erikson este un scriitor şi creator de lumi extraordinar pe care vi-l recomand cu căldură.

24 Comments

  1. Sunt toatal de acord cu recenzia ta! Acum cateva luni am inceput Gradinile lunii de la editura Tritonic (daca nu ma insel) si am renuntat in scurt timp din cauza redactarii… In schimb, tot auzeam despre aceasta carte si chiar vroiam sa o citesc, asa ca atunci cand a aparut la Nemira am fost mai mult decat fericita. Desi la inceput eram confuza de-a binelea, dupa vreo 100-200 de pagini deja nu o mai putem lasa din mana. Am terminat-o abia aseara si toata noaptea m-am gandit la final! Abia astept urmatorele volume.

  2. Întrebarea cea mai importantă: EXISTĂ ȘI ÎN FORMAT DIGITAL?!

    • Nu, din pacate deocamdata foarte putine carti Nautilus sunt disponibile ca si ebook.

    • Exact aceeasi intrebare ma pregateam s-o pun si eu referitor la ebook. 🙁
      Macar de-ar face o regula Nemira ca varianta ebook sa apara la 1 an de la publicarea pe hartie tot ar fi ceva.

      • Din pacate, drepturile pentru cartile eletronice se achizitioneaza inca separat, din cate stiu. Costa ceva in plus, dar ma indoiesc totusi ca editura nu-si scoate bani. Poate ca in urma 1-2 ani alta era situatia, dar acum vezi cititoare eletronice si tablete peste tot.

        • La Gaudeamus am discutat cu Nicolau care mi-a explicat ca un server pentru vanzarea e-book-urilor ar costa 10000 de euro…. si ca munca pentru digitalizare e complicata si ca, la un volum de maxim 10 carti vandute pe zi nu exista justificare pentru convertirea tuturor cartilor…. Eu sunt unul dintre cei care vor renunta definitiv la achizitionarea de carti pe hartie din 2 motive:
          1. Spatiu – nu mai am
          2. Timp – se scurge, probabil ca n-am sa mai cumpar nici multe carti electronice pentru ca nu o sa mai pot sa le citesc 🙂

          • Dar oare ce inseamna acest “maxim 10 carti vandute pe zi”? Este numarul pe care il vinde Nemira acum, numarul preconizat? Dupa cum se vede numai din aceste comentarii, cerere pentru ebooks exista. Prima conditie pentru ca romanii sa citeasca carti eletronice este sa le oferi aceste carti. Sigur ca e nevoie de o investitie pe cativa ani in tot ceea ce inseamna lectura eletronica pentru ca abia apoi editura sa se poate gandi sa inceapa sa scoata profit de pe cartile eletronice. Dar astfel va muri cu seriile uriase pe hartie (care una iti ocupa un raft de biblioteca) in brate.

          • Interesant. Nu prea inteleg ce e cu serverul asta – acum cum vinde Nemira ebookurile?

            Cat despre cerere si oferta… sincer, nu stiu daca sunt chiar atat de multi amatori romani de ebookuri incat sa merite investitia. Poate doar de acum incolo… dar nu cred ca o sa alerge nimeni dupa autorii deja publicati ca sa semneze contracte noi pt editiile electronice. Eu vorbesc din punctul de vedere al Nemirei, acum – eu personal nu as cumpara oricum ebookurile alea, in afara de cazul in care ar fi ale autorilor romani.

            • Si cand a inceput Amazon cu Kindle-ul si cu ebooks nu citea nici dracu carti eletronice. Daca nu exista oferta, nu are cum sa fie cerere. Nimeni nu s-a nascut dorind sa citeasca carti eletronice 🙂 Trebuie ca ele sa existe pentru a fi apoi incercate, apoi placute, apoi dorite si abia apoi vine si cererea 🙂

              Pe de alta parte exista foarte multi romani care citesc carti eletronice in engleza si care nu mai cumpara carti in romana pentru simplu motiv ca au renuntat la cartile pe hartie. Iar Polirom, care publica majoritatea titlurilor si ca si carti eletronice, vinde in draci ebooks romanilor plecati afara.

              Eu zic ca cererea nu este asa de scazuta si va creste enorm in urmatorii ani. Nemira are 2 variante: fie publica din ce in ce mai multe carti eletronice, fie moare.

              • In principiu sunt de acord cu tine, dar nu pot sa ma identific cu cititorii astia de ebookuri romanesti. Imi pare rau pentru traducatorii buni, dar cei prosti m-au convins sa nu mai cumpar traduceri decat daca e imposibil sa gasesc originalul sau daca e scris intr-o limba pe care nu o inteleg.

                In schimb, eu sper sa apara mai multe reviste romanesti gen Argos. Dau cu drag aia 5 lei pe numar sau cat costa pentru simplul fapt ca, daca o pun pe tableta, sansele sa o citesc cresc cu 100%.

                (Poate candva ar trebui sa schimbam template-ul asta, ca sa nu mai fie acoperita jumatate din casuta mesajului…. 🙁 )

            • Elefant. Astia de la Elefant au procedura greoaie. Parerea mea. cel putin dac-o comparam cu Amazon… Nicolau zicea ca daca trece pe e-book-uri in mod serios, ar trebui sa-si faca serverul lor. Si ala ar costa 10000. Si a mai spus ceva, am omis in prima postare. Ca, atunci cand o sa se raspandeasca sistemul ei vor fi acolo.

          • Hm, mi se pare o explicație cusuta cu ață alba.
            dacă e prea scump un server propriu, se poate face un contract cu un magazin care a implementat deja asa ceva – a se vedea elefant.ro sau chiar amazon.
            cât despre munca pentru digitizare… serios, traducătorii predau manuscrisele scrise de mana sau cum?! ma gândesc ca tipărirea pornește tot de la un fișier digital si ma îndoiesc ca e asa complicat sa-l convertesti in e-book de vreme ce eu pot face asta in 5 min pe un PC!
            eu unul as prefera sa citesc in romana, chiar daca inteleg engleza suficient de bine, dar mi-ar fi mai comod in romana.
            cum zice si Tudor, atâta timp cât nu investești nu te poți aștepta sa-ti vina vânzările mura-n-gura. nemira probabil o sa se trezeasca la realitate cand va aparea o alta editura care ofera si carti electronice, dar atunci va fi prea tarziu…

      • Un an până se traduce, încă un an până la ediția electronică… În ritmul ăsta mai bine o iei direct în engleză.

    • ebook in engleza la toate volumele 😀

  3. Eu mi-am propus sa incep seria undeva dupa aparitia primelor 2-3 carti. Insa recenzia dvs. ma face sa nu mai am rabdare si probabil ca o voi aborda cat de curand. Anul trecut, Nemira a avut un ritm bun de aparitii al seriilor din Prima Lege si Dark Tower, ceea ce ma face increzator in mentinerea unui ritm regulat al aparitiilor . Sper ca seria sa aiba succes si in timp sa apara si o varianta hardcover, de colectie.

  4. E funny sa te vad scriind recenzia asta avind in vedere ca daca cineva ma intreaba ce sa citeasca le spun sa ia The Malazan Book of the Fallen for Fantasy si Peter F. Hamilton pentru SF. Mi-au placut foarte mult si opera fantasy creata de Steven Erikson si Ian Esslemont, cit si trilogia The Night’s Dawn.

    Te asigur ca vei ramine cel putin multumit de cartile din seria Malazan, unele mai slabute dar bune, altele geniale. Pe mine m-a infuriat “finalul”, cartea menita sa termine seria, care mi s-a parut cea mai slaba, dar chiar si asa a meritat sa o citesc.

    • Sa stii ca si eu i-am spus cuiva zilele astea ca Erikson este echivalentul fantasy al lui Hamilton: adica Hamilton scrie “science-fiction on drugs”, iar Erikson “fantasy on drugs” 🙂 Doar ca atunci cand spuneam asta ma refeream la universul Commonwealth care probabil contine 90% din temele SF-ului, si nu la Nights Dawn, care nu parerea mea, nici macar nu este SF. Si in plus Erikson este un scriitor mai talentat decat Hamilton. Oricum, probabil ca unui neinitiat in ale SFF-ului, nu l-as recomanda pe niciunul.

      • Spre rusinea mea, desi imi plac mai mult cartile lui Erikson, imi place mai mult stilul lui Esslemont. E mai direct, mai activ, mai putin filozofic. Oricum, avind in vedere ca au tot publicat amindoi carti in universul Malazan, a fost placut sa schimb stilul, dar pastrind universul.

        • Cred ca cei doi sunt unici, pentru ca au creat universul impreuna si acum scriu amandoi povesti care se petrec in el. Nu cred ca s-a mai intamplat asta vreodata.

          • Tocmai le-am procurat toate cartie in format electronic. Ramane sa vad dac-o sa am timp sa le citesc in viata asta 🙂

  5. Pingback: 2013 » Cititor SF

  6. E nasol totusi ritmul in care sunt traduse. O carte pe an? Parca ma descurajez rau de tot ca trebuie sa astept in ritmul asta inca 7 (sapte!!!) ani pana e seria gata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu