Sebastian A. Corn – 2484 Quirinal Avenue

Am inceput romanul cu o stare de gandire pozitiva ce mi-a si fost intretinuta de debutul volumulului, dar pina la final flacara entuziasmului s-a mai stins un pic. Nu dramatic de mult, dar oricum, intr-o masura semnificativa.

Cartea are o premisa interesanta in spate. Imperiul Roman nu s-a dizolvat cum zice istoria si a reusit sa-si intinda tentaculele in intreaga lume si acel stil de viata cu arene de gladiatori, sclavi, scribi, insa imbogatit de masinarii pe baza de carbuni, dirijabile, cymbalofoane sau luxofori pentru comunicatii, daguerrotyp-uri pentru imortalizat imagini, locomobile pentru deplasare, alimentate cu pulbere luminescenta si care scot aburi, a globalizat total Planeta. Si acum, in ultimele zile ale mileniului doi si cu un pas spre cel de-al treilea, are loc o lupta oarba intre marii factori de decizie ai intreprenoriatului roman. Si ca peisajul sa fie complet isi mai baga coada in aceasta galceava si un ordin religios de inspiratie…indiana, HareKrishna.

Poate findca actiunea se petrece intr-un oras intitulat West Elephantina, avem parte de prezenta indienilor, desi unii cititori, din ce am vazut aici, au intuit ca ar fi vorba de New York. Eu mi-am adus aminte ca exista si un zeu cu cap de elefant, Ganesha, asa ca dupa numele orasului si secta prezentata, apropierea de un oras Indian ar fi mai mare si mai precisa.

Versiunea celor de la Eagle este una revizuita (in sfarsit avem parte si de o editie cu niste modificari, nu doar o simpla retiparire) in 2010 de scriitor si publicata in colaborare cu cei de la SRSFF. Poate si din aceasta cauza exista numeroase trimiteri la Imperiul Celest, cred ca la China se face referire (da, si am confirmat-o la o cautare pe gugal), si la marfurile sale foarte ieftine care au ceva timp de cand au acaparat piata. Orice produc chinezi de azi. De la acumulatoare pentru cele mai sofisticate laptopuri la care baietii destepti autohtoni lipesc apoi etichete de firma, pina la minusculii bracketi folositi in ortodontie pentru a indrepta dintii. Daca nu produci in China ceva, nu existi. Am impresia ca fenomenul asta este totusi unul de data recenta. Nu cred ca in `96 cind a fost publicata prima varianta de roman, China avea influenta si renumele de astazi. Sau poate ma insel.

Cel mai mult din poveste mi-a placut o scena cu o urmarire dintre autovehiculele acestei lumi pe o sosea pustie, ce aduce cu cele construite in statele bogate din Arabia ( facute ca la carte, dar nevertheless semipustii), urmata apoi de un deznodamant asteptat.

Au iesit din oras. Felinarele iluminau albastrui banda de asfalt. Pe Marea-Ocean se vedeau undele cenusii ale hulei. Uraganul Aspasia se deplasase spre vest…

un semn?/ ca de sfarsit de mileniu?/ soseaua cenusie si felinarele turcoaz/pustiupustiupustiu/

Dupa cum vedeti pentru a reda gandurile personajelor la momentele respective, scriitorul se foloseste de un procedeu prin care acestea sunt scrise cu litera mica si sunt despartite de semnul “/”. Sau cel putin asa cred eu.

Am citit un pic si aici unde autoarea articolului are o alta parere cu privire la aceste fragmente. Si, dupa cum am scos in evidenta mai jos, explicatia nu este una concreta ci doar prin asocieri te-ar duce cu gandul la altceva. Am mai citit odata finalul, insa nu mi s-a parut ca se subliniaza neaparat o alta interpretare in afara de sublinierea gandurilor personajului la momentul cind sunt introduse in text. Poate gresesc.

Comunicatiile in lumea antica (noua) a lui Corn se desfasoara cu ajutorul fascicolelor luminoase transmise cu ajutorul oglinzilor. Procedeu pe care l-am mai intalnit recent la o ecranizare dupa Pratchett. Stiut fiind faptul ca eu nu citesc Pratchett. Cu filmul a fost alta treaba. S-a nimerit.

Exista o lupta si o alergatura continua, care este bine intretinuta si m-a mentinut alert vreo jumate de roman, pentru ca apoi, tot asteptand schimbarea de ritm sau vreo dezvaluire, sa am impresia ca s-a cam pierdut miza. Astfel avem parte de tradari, urmariri pe autostrazile de bitum urmate apoi de confruntari singeroase, lupte in arene, iar tradari, si niste crime la promotie plus ceva disparitii misterioase. Care chipurile sunt explicate prin aceeasi asociere pe final. Insa nu se ofera nimic concret.

Problema romanului este ca la un moment dat (doar atunci) pare mai mult un tratat de comert sau un volum despre cum functioneaza bursa, decat o carte fantasy. Pina la urma, din punctul meu de vedere, autorul combina elemente de steampunk cu cele de istorie alternativa intr-un mod reusit, construind o lume credibila si cu potential. Care, insa, nu-si atinge in totalitate apogeul.

La minusuri as spune ca ar fi o lipsa a descrierilor ajutatoare ce ar fi asigurat o coerenta necesara romanului. Asa multe chestii ne sunt servite de-a gata, nu se face un scurt istoric la inceput, pentru a intra in atmosfera, cum am vazut la DemNet (ca tot o am mai proaspata in minte) sau sa se insiste mai mult cu explicatiile fiecarui fenomen, fiecarei masinarii unice. Si de asta am si lasat probabil cartea din mina cind eram mai tinar. Ca este destul de dificil sa te prinda la inceput. Exista doua curente mari pe aceasta directie si care fac un deserviciu cititorilor. Unii care fac exces de zel si te asalteaza cu o multitudine de informatii neinteresante si fara relevanta, sau cei care sunt foarte zgarciti in prezentarea acestora.

Mi l-am luat in varianta epub de pe Elefant.ro (vad ca la cele tiparite e stocul epuizat) si l-am citit, in premiera pentru mine, in intregime pe un Samsung i8150. Chiar am ramas surprins de ce bine ne-am inteles. Mi-am luat telefon din Romania ca aici sunt mai scumpe (si nici nu exista zona pentru middle user, ori gasesti ieftineli, ori high end-uri), dar abia dupa vreo jumate de an i-am descoperit potentialul. Uitasem ca initial doar si pentru asta l-am luat. Epubul e in regula doar ca e o problema la afisarea copertii si nu se intinde cum trebuie pe tot ecranul. Totusi la un alt volum tot de la Eagle coperta e in regula. Cine stie. Asa s-a nimerit.

Este un roman cu farmec, uneori mai greoi de parcurs, insa chiar daca nu sunt un fan al istoriilor alternative, desi aici parca nu este asa de pronuntata necesitatea de a respecta (sau neaparat de a urmari) anumite intamplari istorice, recunosc ca ideea si realizarea ii confera o unicitate aparte. Plus ca e scris de un autor autohton.

Nu ii dam premiul intai, ci o mentiune cu, coronita.

84 Comments

  1. am citit prima varianta… nu ma arunc chiar deloc in istorii alternative, dar pe Corn a trebuit sa-l citesc, ca sa incerc sa-l inteleg. si mi-am dat seama ca e un tip extrem de cultivat cu o memorie de doi elefanti 🙂
    scrie usor si pentru asta il invidiez.

  2. Probabil ca fiind atat de cultivat si cu memorie de elefant a trebuit sa semneze angajamentul cu Securitatea.
    http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2011/737%20Chirculescu%20Florin.pdf

    • nu are neaparat o relevanta prea mare, pentru mine cel putin. mai ales acum.

      si oricum acolo atesta ca ca nu a colaborat. pina la urma aici judecam cartea, actul creativ si nu scriitorul.

      dar bun linkul pentru ca asa am aflat si perioada cit a fost bunicul in Securitate.

      Din 1950 si pina la moartea sa in `89. 11 ani a fost si Sef de Securitate. Perseverent omu`. 😀

      Nu am discutat detalii despre asta in familie, dar stiam.

      Poate ti se pare ca ma laud, insa a fost bunicul meu si daca asta a fost munca lui, eu o accept ca atare.

  3. Asta cu bunicul la securitate, nu-i de lauda, a fost bunicul tau si asta este, pt familia ta. Pentru cei aflati de partea cealalta, victimele, a fost tragic. Daca te uiti in adeverinta CNSAS, vezi ca Chirculescu a semnat un angajament, deci a fost de acord sa-i dea in gat pe colegi, nu a avut curaj, ca atatia altii, sa zica nu, sa nu-si pericliteze cariera. In adeverinta se zice ca nu s-au gasit notele lui, nu ca nu a dat. Probabil au dovezi ca au existat, dar nu le-au gasit. Cand a devenit membru de partid, mai mult ca sigur a fost, tot asa sa faca cariera, cei de la Secu i-au ars notel, asa se facea! Deci pentru mine, a fost un informator, chiar daca nu i-au gasit notele.
    In al doilea rand, trebuie sa apreciezi si calitatea morala a omului, cand ii consideri opera. Exagerez acum, pentru a scoate in evidenta, nu poti sa zici: Da, a fost un criminal, da r scrie frumos si trebuie iertat. Nu-i cazul lui Chirculescu, care nu a fost un criminal, ci doar un oportunist, si nici frumos nu scrie, are un stil greoi si voit incarcat.

  4. Nu m-am laudat, ci doar am vrut sa scot in evidenta ca poate fiecare dintre noi a avut pe cineva in sistem. Ca a stiut sau nu. Din informatiile mele, sau poate nu sunt bine informat, eu nu am vazut pe cineva judecat pentru crimele din timpul regimului Ceausist.

    Parca a fost Zoe, vreo 2 generali pentru revolutii, pe scurt, apa de ploaie.

    Fiind copil in acea perioada, nu m-a acaparat sistemul in asa natura incat astazi sa spun ca-l antipatizez pe scriitor pentru pacatele sale din tinerete.

    In fine, aici e o intreaga discutie, dar ideea e ca ne cam abatem de la scopul articolului.

    Tu consideri ca era important de mentionat and that`s that.

  5. Pentru mine ideea este ca nu-mi place cum scrie, dinainte sa vad adeverinta CNSAS, si faptul ca s-a dat pe mana securitatii, nu m-a face sa perseverez in citirea cartilor lui, that`s all!

  6. Pentru amatorii de istorii alternative cu Imperiul Roman:

    – Roma Eterna de Robert Silverberg: un roman episodic care prezinta cam 1500 de ani de evolutie a Imperiului Roman de prin 500 pana in prezent

    – seria The Aquiliad de S.P. Somtow in care Americile sunt cucerite de romani

    – nuvela “Watching Trees Grow” de Peter F. Hamilton, despre o crima intr-un Oxford alternativ din anii 1800, intr-o Anglie care a ramas sub un Imperiu Roman care nu a decazut

  7. m-am uitat pe acolo pe la CNSAS 🙂 eu nu apar… asa ca daca scot volum o sa am mai multi cititori? 🙂

    • Pai spune-mi numele real, sa verific si sa iau o decizie!

      • zici ca n-am stiut sa ma uit? da-mi un link si ma uit eu, daca nu poti afla numele de pe net, sau suna-ma!
        pe urma zici tu in public despre mine ce doresti 🙂 lasa-mi mie surpriza sa aflu primul!

        • Poti sa faci cerere la CNSAS, sa verifice ei daca ai dosar, de urmarit sau de informator, aflii doar tu. Pe situl lor, au detalii de contact, eu am cerut pt bunica, au gasit ca a fost urmarita, am vazut dosarul la ei, mi l-au fotocopiat.

        • Ei fac publice numele doar pt persoanele verificate, esti verificat daca ai functie publica, sau daca ai functie de conducere la asociatii, fundatii, altfel nu stie nimeni, Corn era sef la o asociatie de chirurgie toracica. Poti sa ceri sa fie verificati pe cei de la SRSFF, daca vrei. Te informeaza pe tine de rezultat, pe cel verificat si pun si pe site.

          • pfff, sa fac cerere? ca sa am resentimente fata de cine stie cine? 🙂
            la partea asta… mai bine “pas”! credeam ca e mai simplu.

  8. Sorin Camner

    Salut, Valmon. Te rog, care este procedura pentru verificarea dosarului, al meu, al mamei si tatalui. As vrea sa stiu si ce trebuie pentru fotocopierea dosarelor. multumesc.

    • Salut, intra pe CNSAS.ro, au acolo informatii, sau direct la sediul lor Matei Basarab 55-57, langa primaria sector 3, pe langa Udriste.

  9. Asta e o discuție din categoria “what WE talk about when we talk about science-fiction.”

    E greu de acceptat și ușor de ignorat ce generații de gușteri ne-au crescut. Ăia care ne-au învățat ce valori trebuie să avem, și încă mai bagă, au fost gușteri. Asta e.

    Eu nu-mi dau seama, și fiind părinte e o întrebare mai acută decât înainte, cât din ideologia strecurată în cărțile autorilor cu convingeri sau biografii mai, cum să le zic, ne-umaniste (Lovecraft, Roald Dahl, etc, nu e neapărat vorba de securiștii și informatorii din fosta noastră Secu) trebuie să-mi influențeze alegerile de lectură. Poate e mai bine să afle fiică-mea despre mizeriile misoginismului sau despre extreme politice din cărți de ficțiune decât de la televizor. Adică, să-i dau o carte de Lovecraft și să-i zic, uite cam asta zace în mintea ta când ești un rasist de căcat, ți se pare ok?

    • Eu pusesem o problema etica, doream sa generalizez pornind de la Corn. Daca nu conteaza, este alegerea ta. Ma gandeam ca cel mai bine, este sa citim in cunostinta de cauza, cumparatorul informat, ca sa zic asa.

  10. cred ca amestecam lucrurile aiurea. nici mie nu-mi plac moacele unora (ca sa nu detaliez sa ma refer la IQ-uri), dar sa le judec operele pe baza vietii personale… parca m-ar transforma PE MINE intr-un monstru.
    ar trebui sa avem criterii anuntate inainte sa amalgamam informatiile.
    ghiveciul e ok. da’ nu cu frisca, spre exemplu!

    vezi ca numele meu e Bogdan Adrian Mihai, spune-mi ce gasesti la CNSAS. pentru ca eu te asigur ca mi-a placut dezinformarea de cand ma stiu…
    si daca nu gasesti… lasa-l pe Sebastian in pace, pentru ca e clar ca filozofezi.

    • Daca ai avea si logica… Daca nu gasesc despre tine, sa-l las pe Sebastian. Totul a pornit de la cat de cultivat si elefantin este Sebastian, eu am vrut sa zic ca pt mine este vax, daca are angajament la securitate si a acceptat sa-si dea in gat colegii ca sa-i fie bine. Acum l-am lasat. Si despre tine, nu ma intereseaza ce au l-a CNSAS, nu esti persoana publica, doar un tip care intra pe blog. te-am lasat si pe tine in pace, mai bine sa vorbim despre carti!

      • logica am… si hai sa te luminez si pe tine…
        daca despre mine nu gasesti nimic la CNSAS… inseamna ca ar trebui sa nu mai pui baza pe informatiile lor.
        hai ca-i simplu… acum sunt sigur ca ai inteles!

  11. Cu prea multe tăișuri subiectul ăsta. Dacă iei la purecat biografii, îți garantez că nu mai citești nimic. Ni-mic. Mai la caz, chiar n-ai de unde să știi dacă omul a dat într-adevăr sau nu informări despre colegi și din ce-au constat (dacă au constat) informările respective. E o formă de ad hominem și asta.

    • “Cu prea multe tăișuri subiectul ăsta.”

      Mie mi se pare genial. Ce securiști sunt prin sefe-ul românesc, oare?

      • M-am referit la literatură în general. Și nu doar la legăturile cu securitatea, evident. În istoria literaturii există de toate. Plus că ce-i pare unuia de neiertat e zero barat pentru altul, în ochii căruia cu totul altele sînt păcatele neiertabile. Și tot așa.

  12. (ca fapt divers, notificările tot nu funcționează.)

    • deloc… e destul de nasol ca vad prea tarziu unele… chestiuni.

    • Stiu si nu stiu de ce 🙁 Nu am modificat nimic care ar fi putut strica pluginul, in afara de cazul in care a facut Dreamhost vreo tampenie si nu ne-a anuntat. Toate pluginurile de subscribe to comments sunt updatate ultima oara acum 2-3 ani… o sa incerc sa fac upgrade la WP, dar nu stiu daca o sa ajute la ceva :/

    • Ok, am updatat tot ce se putea si am gugalit… cred ca e de la host, ceea ce inseamna ca depindem de bunavointa lui Patric 😀

  13. Eu zic să facem un pact, editorii, și să punem pe copertă, sub numele autorului, verdictul CNSAS. Sau alte înscrisuri gen “prieten cu Fidel Castro” – “colaboraționist” “nomenclaturist” – “simpatizant legionar în clasa a XI-a” etc. Ca să nu mai mințim că între copertele alea avem literatură, ficțiune mai precis. Ce dracu’, fraților, ne-am prostit de tot? Vorbim despre cărți sau despre ce vorbim? E și ăsta un subiect, dar e un subiect separat, nu e un subiect despre cărți, ci unul despre scriitori. Iar în ceea ce privește semnatul de angajamente… nu poți să știi cum a fost în fiecare caz. Acuma ne ușor să spunem trebuia să te ții tare, să refuzi, să-i bagi în mă-sa, să… Știu că mulți ar spune dacă veneau la mine le-o trînteam de la obraz, făceam și dregeam… Serios? Unii au semnat, unii nu. Poate au fost mai puternici, poate au avut noroc, poate… cine știe? N-aș judeca pe nimeni fără să știu exact despre ce a fost vorba.

    • Deci nu exista nici o diferenta intre cei ce au semnat cu securitatea si cei care au refuzat. cei care au semnat au fost presati, cei care au refuzat au avut noroc.. Asa se explica tot comunismul romanesc si lipsa rezistentei la opresiune: n-am avut ce face, am avut ghinion, mai bine scriu ceva pentru sertar!

      • Vezi că te arunci iar în erori de logică. “E și ăsta un subiect, dar e un subiect separat, nu e un subiect despre cărți, ci unul despre scriitori.” Ceea ce pui tu în gura preopinentului e un straw man.

  14. iar unii au semnat pentru ca asta si-au dorit sa faca dintotdeauna…
    evident ca-s de acord cu ce scrie Mike.

  15. Eu am pus problema la genul daca purtam adidasi facuti de copiii din Asia, unii da, altii ba.

    • Vezi că și pentru componentele calculatorului la care scrii e foarte-foarte probabil să fi muncit copii din Asia.

      • March 23, 2008 (AFP) – Sri Lankan authorities said Sunday that the British-born sci-fi writer Arthur C. Clarke had been cleared of decade-old paedophile allegations before his death last week.
        Clarke was buried Saturday in Colombo, where he had lived since 1956. Obituary writers have resurrected the 1998 accusations that he had sex with young boys in his adopted country Sri Lanka.
        “We had no case against Clarke and no one had come forward to say they were abused by him,” Wellawatte told AFP. The agency was established under new child protection laws enacted after the allegations against Clarke surfaced.
        Clarke said at the time that he was “disturbed to discover that there has been a long-standing conspiracy here in Sri Lanka to discredit him … involving activists associated with child welfare organisations.”
        The accusations surfaced while Britain’s Prince Charles was visiting Colombo and was due to confer a knighthood on Clarke. The investiture was eventually held two years later.
        Upon Clarke’s death, there were no official condolences from London, and the High Commission or embassy in Colombo only briefly noted Clarke’s death with “sadness” on its website.
        “It is a cultural practice here that we don’t speak ill of the dead,” said Sunanda Deshapriya, director of the private Centre for Policy Alternatives think tank.

  16. (Hmm… oi fi căpătat un tic cu “vezi că…” ăsta? Probabil că sună și vag jignitor. Dacă da, scuze.)

  17. De ce nu putem vorbi despre cărți ȘI despre scriitori, că doar pe copertă e și titlul cărții și numele scriitorului. Cine face coperta așa, îmi spune că sunt relevante ambele, așa că eu zic să vorbim despre ambele. Nu e vorba aici despre Corn sau despre cineva anume, ci că scriitorii nu sunt zei care scriu biblii.

  18. Ba se poate vorbi despre orice. Mi s-a părut însă că era vorba despre o carte. Apoi cineva a aruncat bomba cu semnarea angajamentului și toate comentariile n-au mai avut legătură cu cartea. Încă o dată am văzut că senzaționalul primează.
    Bun! Hai să vorbim atunci depsre Corn. Știm că a semnat un angajament (să luăm de bun ce zicea cineva care a văzut niște date oficiale). Altceva? Ne imaginăm că a dat și note informative (că certitudini nu avem). Și ne mai imaginăm apoi pe cine ar fi putut turna. Apoi ne imaginăm (cineva a și făcut-o deja) că a fost membru de partid, altă chestie nasoală.
    Poate mîine facem o listă cu toți autorii de SF care au fost membri de partid, s-o punem pe un site (sau poate chiar facem un site cu turnătorii de genul ăsta), ca să-i vadă toți cititorii. Că poate n-o să le mai cumpere cărțile.
    Mai departe. Ce ne mai imaginăm? Amante? Beții?
    M-ați pierdut pe drum, zău.

    • Era vorba de o informare si o expunere etica, eu am zis de ce nu am aplecare spre Corn, pentru mine conteaza, am vrut sa vad daca si pentru altii. Fara reduceri la absurd, cu girul CNSAS pe coperta si alte alea. Imi dau seama ca omul Chirculescu nu este reprezentat doar de angajamentul cu securitatea si ca prietenii lui il cunosc mai bine si e normal sa-l apere. Ma asteptam totusi, chiar si prietenii lui sa zica ca a facut o greseala, un lucru condamnabil, dar ca in parcursul lui ca om, acest lucru nu este de prima importanta, are alte calitati care primeaza. Nu am vazut asa ceva, am vazut relativizari ale colaborarii cu securitatea in general, stergerea diferentei intre cel ce a colaborat si cel ce a refuzat, tehnicisme ale logicii. Nu am intentionat sa duc discutia atat de mult, a fost, cum am zis, doar un enunt etic personal.

      • pai n-are prieteni, nu te-ai prins? d-aia nu zice nimeni c-a gresit 🙂
        sau aici e o adunatura de criminali nazisti, pedofili pofticiosi si mutanti sangerosi care apreciaza in special caracteristicile oribile ale unei fiinte umane, si rade in pumni de incercarile tale de a atrage atentia asupra unui amanunt care nu are absolut nici o relevanta atunci cand ii apreciem prozele.
        cred ca asta e… cred ca nu ne intereseaza… 🙂
        cruciada asta a ta nu e cumva… inoportuna? de ce insisti daca vezi ca te luam peste picior?
        n-ai un pic de mandrie?

  19. A, încă ceva pentru cei care ar fi poate tentați să citească Marquez: vedeți că e prieten cu Fidel Castro. Poah! De ce dracu l-am citi pe unul ca ăsta?!

  20. Nu e neapărat să nu mai vrei să citești o carte pentru că nu ești de acord cu vederile autorului. Cel puțin nu în cazul meu – eu am citit și Mein Kampf, și Capitalul, de exemplu. Eu nu vorbesc de boicoturi, ci doar de informații care ar trebui să însoțească publicația, ca un fel de caveat emptor.

    • “să însoțească publicația”??

        • Ah, nu te-ntristaaaaa! :))) Explică, te rog. N-am înțeles ideea. cum să însoțească?

          • Habar n-am. Numai că în alte părți de lume publicarea cărților care au importanță e însoțită de suficiente informații ca să-ți faci un context. Nu știu cum, ori se ocupă editorii de asta, ori presa culturală, cert e că atunci când cauți date despre o carte în engleză, dacă e vorba de un autor important, găsești o mulțime de chestii. Până și un volum de proză scurtă, cum e ultimul al lui Saunders, vine cu profile în publicații culturale, sau chiar populare, că și în NYT era ceva, care descriu viața omului odată cu opera lui.

            • Nu știu de ce, am oarece îndoieli că editurile din alte părți de lume își însoțesc cărțile publicate cu texte din sfera lui caveat emptor. 🙂

  21. Haidade, acuma o sa facem si cereri de dosare ale autorilor nostri la CNSAS si nu dam drumu’ la carte pina nu putem pune stampila cu “colaborator / necolaborator” pe ea? Ma lasi?

    • Din fericire apar autori tineri, care n-au pacatele lu’ ai batrani!

      • Fii serios. Nu le au pe alea, au altele. Și ăia bătrîni care nu le au pe astea au altele. Și tot așa.
        Ca fapt divers, pentru că Ben a ținut să vorbească la plural, nu știu la cine se referea: “noi” n-am rîs. Nu mi se pare nimic de rîs. E pur și simplu de discutat. Din punctul meu de vedere, tu pretinzi ceva imposibil. Să spunem da, a greșit, dar uite așa și pe dincolo. Nici nu mă gîndesc. Nu m-am pronunțat în viața mea despre ceea ce nu știu. Nu știu ce și dacă a semnat, nu știu în ce context, nu știu dacă a și făcut ceva după ce-a semnat. Deci ce-ar trebui să spun, ca să fie pe placul tău? Nu am cum să consider nici c-a greșit, nici că n-a. Pentru că n-am datele. Nici tu nu le ai, dar ai îmbrăcat fără nici o ezitare haina judecătorului și-ai dat verdictul de la bun început. Acum vrei doar să-ți țină cineva hangul. Nu contează lipsa dovezilor. Toată lumea-i vinovată pînă la proba contrarie, să fie clar.
        Ca al doilea fapt divers, lui Ben poți să-i adresezi ad hominemuri liniștit, că nu mă deranjează. 😀 Lasă, că nu le “zic” eu așa… Cînd spui asta insinuezi că nu-i decît o părere personală a celuilalt, nu o greșeală veritabilă și recunoscută ca atare. 🙂 Retorica asta…

        • argumentum ad ignorantiam (argumentul din lipsa de imaginatie): premisa este adevarata doar pentru ca nu a fost demonstrata falsa 🙂 si apoi o tinem langa cu pretentia ca daca respiram e musai sa fim inteligenti si, de ce nu? asta ne da bacsis inclusiv dreptul de viata si moarte asupra vreunui plebeu…

          erori logice informale… din rarunchi! 🙂

        • Nu-mi mai dezmembra atat discursul! Am vrut, doar, sa-ti fac cu ochiul.. O:-)

      • Da, pe bune, dacă aștepți cărți scrise de curați la suflet mori analfabet 😀 Nu cred că deciziile bune sau proaste luate de cineva în viața personală fac o carte, ci cum internalizează persoana experiențele și ce sinceritate câștigă din asta și poate comunica. Cineva fără “păcate” are experiența de viață a unui sul de tapet, și scrie despre experiența sinceră a lipitului de un perete.

        • Eu credeam ca trebuie sa ai imaginatie plus talent.

          • Imaginație și talent… și experiență de viață. Diferență vizibilă în texte.

            • absolut… multa experienta de viata!
              Samuel Ray Delany, Jr. born April 1, 1942
              winners of the Nebula Award in 1966
              la venerabila varsta de 24 de ani
              http://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_R._Delany

              • aia de la Nobel sunt ceva mai batrani…
                William Lawrence Bragg was born in South Australia on 31st March 1890. At his early age he started showing signs which can call him a genius of Science and Mathematics. He was awarded a Nobel Prize in Physics. The time when William Lawrence Bragg won the Nobel Prize he was just 25 years, 8 months and 10 days old and that’s the main reasons which tales him to the top of this list at number one in the list of top 10 youngest Nobel Prize winners. William Lawrence Bragg passed away at the age of 81 on 1st July 1971.

          • Nu, nu ajung.

            Eu știu că mai toți oamenii au imaginație, mai puțin cei ce au dereglări psihice care să afecteze asta. Tu ai imaginație, de exemplu, asta deduc pur și simplu din discuția de mai sus. E o imaginație activă, ia parte activ la deciziile tale, cum se întâmplă în cazul tuturor, repet- dacă nu avem bube la cap.

            Mai departe, talentul. Prin asta o să presupun că te referi la înclinația naturală a unei persoane spre o anume activitate, nu la chestii metafizice ca atinsul de către vreun zeu, de îngeri, dar divin, etc.
            Ei, te asigur că înclinația asta e foarte răspândită și o vede imediat orice profesionist. Dacă vii și-mi reciți două poezii, eu o să-mi dau seama dacă ai sau nu o înclinație către scenă. Se vede. Unii oameni știu să atragă atenția publicului, sau au tendința să o facă.

            La fel, un editor cu ochi format vede în panarama ta de primă povestire dacă ai un simț înnăscut al structurii, etc, și își dă seama dacă ai o înclinație către scris.

            Deci vezi, e simplu să ai imaginație și talent. Dar crezi că dacă eu îți spun acum, sincer complet, după ce te examinez – Valmon, talent ai, ești și sănătos cu capu deci și imaginație… devii actor? sau scriitor?

            Încă ceva. Cred că îți ajung talentul și imaginația ca să te exprimi în mod plăcut. Dar reducem orice artă la un act meschin, egoist, dacă ea înseamnă exprimarea sinelui. Arta trebuie să fie și comunicare. Ori ca să ai ce să comunici îți trebui un bagaj de experiențe. Ca să fii relevant pentru altul, știi, nu doar să-ți exprimi sinele tău talentat și imaginativ.

            Mă rog, revenind la securiștiii noștri 🙂 E o carte apărută acum câțiva ani la noi, o compilație a unui ziarist fugit din țară care adunase toate limbîncur-ile scrise de diverși artiști sau personalități din Ro înainte de revoluție. Poți s-o cauți, dacă n-ai citit-o deja, cred că te-ar amuza. Henri Coandă, îți vine să crezi?

  22. lucruri mai interesante poti gasi in fisele medicale 🙂
    hhaaaaahaha cum ar fi:
    Ben Ami – glicemie tantrica, leucocite impertinente (ca-i nasolit in eritroblasti, si naucit de crioglobuline), urina coroziva, feritina bicisnica, celule lupice varcolacice, factor reumatoid bizar, testosteron golanic, parathormon bataios, leptospire solzoase, mutatii aleatoare, lichid cefalorahidian bun cu mujdei de usturoi…

  23. (bănuiesc c-o exista și un motiv – ascuns mie, din fericire – pentru care e relevant un nobelizat la fizică în discuția despre experiența în general necesară scrisului de beletristică.)

  24. (bănuiesc c-o exista și un motiv – ascuns mie, din fericire – pentru care e relevant un nobelizat la fizică în discuția despre experiența în general necesară scrisului de beletristică.)
    .

  25. iarta-ma… sa zic de Ted Chiang? (n. 1967) premiu Nebula pentru “Turnul din Babilon” (1990)
    23 de ani

  26. Dah, argumentul promotorilor pseudoștiințelor, în general. 🙂 Evident că și excepții mai există. Și mai ales în sf… 🙂

  27. sunt numite pseudostiinte in special de catre… absolventii de liceu. da’ deja stiai asta. doar ti-am reamintit!
    nu-s exceptii gagii astia. un premiu Hugo sau Nebula nu e oferit usor debutantilor, oricat de bine ar scrie. manarelile nu-s chiar greu de facut. si cand mai ai si votanti carora nu le cuantifici IQ-ul… e cu atat mai naspa.
    democratia asta nu e buna nici macar cand iti verifica ipotezele personale. pentru ca nu a fost buna niciodata.
    pentru ca asa zic eu, da! 🙂

  28. Absolvenții de liceu au capul băgat în dos, de regulă. Mă tem că nu vorbim despre aceleași lucruri aici, ca de obicei, de altfel. Maică, du-te la tratament la cutărescu, îți face cu cristale, pe mine m-a vindecat de gîlci în cinci zile! La asta mă refeream. Exemplul nominal+legenda vs. statistica+explicațiile.

    • sigur ai vrut sa spui ceva si te cred dar, ca si opera ta, destul de prolixa exprimare.

      • Sau pricepi tu mai greu.

        • eee, asta e clar 🙂 pricep mai greu, inteleg mai putin (acum ma refer la realitatea nestiintifica), si scriu doar pentru oameni inteligenti (asta fiind si principala mea hiba).

  29. Am dat peste acest thread – n-aveam cum sa trec mai departe ca si cum n-ar exista. Nu doresc sa ma justific, dar sunt obligat sa dau oarece lamuriri.
    Fiind student, s-a ivit o situatie care m-a facut, dupa cum a zis Ben Ami in gluma, sa ma duc de unul singur la “ei”. Nu vreau sa dau detalii, caci ar suna a scuze si nu asta ma intereseaza caci nu doresc sa-mi gasesc scuze. Ce pot sa zic aici este ca nu era o situatie legata de colegii mei. De altfel, i-am si povestit unuia dintre colegii mei de grupa, chiar atunci, cam ce se intampla. Adevarul e ca nu m-am priceput sa “manageriez”, cum se zice, respectiva relatie, iar lasitatea, calculele, sau amandoua, nu mi-au permis sa scap de inclestarea cu pricina decat spre sfarsitul facultatii.
    Avantaje nu au decurs din povestea asta – n-a fost vorba nici de bani, nici de posturi, nici de prerepartitii, nici nu se punea problema de asa ceva. Nici macar in PCR n-am intrat mai rapid, iar intratul in PCR mi se parea si atunci si acum mult mai rau decat povestea de mai sus. Pactul meu cu diavolul a fost legat de PCR, caci am intrat in partid desi detestam ideile cu pricina. Eram student militar, insa, iar in anul V trebuia sa fiu ridicat (“inaltat”, dupa cum se spune in argou militar) la gradul de locotenent, iar a fi ofiter in Armata Romana presupunea, obligatoriu, un carnet de partid. Pe acesta l-am dobandit totalmente impotriva dorintelor mele, spre deosebire de relatia despre care discutam.
    In fine. Dupa ce-am “scapat”, dupa 1985 s-a mai tentat racolarea mea, dar am spus NU. Trebuie sa spun, insa, ca daca m-as fi trezit din nou intr-o situatie ca cea care m-a impins catre “ei”, m-as fi intors de unul singur, inca o data, numai ca as fi avut lectiile facute. Totodata, daca o situatie similara ar surveni in zilele noastre, as repeta gestul cu cei care se ocupa acum de asemenea probleme.
    Cam asta e. In consecinta, dupa 90 n-am mai intrat in nici un fel de partid si am refuzat, sistematic, toate ofertele pentru posturi publice. Totodata, i-am avertizat despre trecutul meu pe cei ce ajungeau sa fie legati de mine in urma luarilor de pozitie pe care le-am avut in ultimul timp.
    Le multumesc celor care au avut o pozitie echilibrata (cam tuturor, de fapt) in comentariile de mai sus. Pe unii i-am simtit aproape intr-o problema in care eu insumi nu-mi sunt aproape, ceea ce, e inca o lectie in sine. Inca ceva. Exista o persoana apropiata, careia ii voi povesti tot ce n-am dezvoltat aici (nu e motiv de mandrie, dupa cum bine se vede), cu nume si date, in speranta ca va avea ceva de invatat din chestia asta.
    Un singur lucru, in incheiere: mi-au placut si imi plac serviciile secrete. Atentie, insa: cand te legi de ei, lucrurile patineaza mai ceva ca in Ucenicul Vrajitor. Pe de alta parte, nu sunt de acord cu Jules Verne care spune ca “cele mai frumoase calatorii au loc in fotoliu”. Vreau sa spun ca nu stiu ce-as face daca as trece din nou, foarte tanar fiind, prin asa ceva. Nu pot sa sper decat ca as avea mult mai multa intelepciune.

  30. Multumesc pentru raspuns, pentru mine conteaza, deoarece incercam sa pricep. Inteleg ca a fost mai mult o chestiune de teribilism si naivitate. In raspunsul dumneavoastra ati fost infinit mai decent si mai omenesc decat prietenii care v-au luat apararea si care ajunsesera mai catolici decat papa. Din pura curiozitate psihologica, mi-ar fi placut sa stiu ce il face pe un om sa considere ca apara tara de un pericol si sa se indrepte spre serviciile secrete, chiar si din ziua de azi. Eu ma declar multumit de raspuns!

    • bre, Valmon, nu i-am luat apararea lui Sebastian, pentru ca abia de l-am vazut odata (poate de doua ori, da’ nu-mi aduc aminte cand a fost) in viata mea. abia de mi-l amintesc cum arata… structural (adica… 1.75m, uscativ, pe la… maxim 65 de kile sa zicem, grizonat, dar cu ceva par pe teasta mai mult decat mine, aparenta de om nu foarte sportiv (tenta usor gri a tenului) nici gurmand, nici betivan, nici prea dormit – dupa ridurile din jurul ochilor – si “masurarea” gesturilor, fara smuceli in gesturi, sau in vorbire, mult prea calm pentru siguranta altor masculi din jur (intotdeauna asceticii calmi ar trebui sa va dea de gandit in privinta reactiilor… intr-o eventuala confruntare fizica) 🙂 nu l-am auzit zicand ceva sa pot retine, doar dulcegarii si amabilitati, o persoana rezervata.
      ei… eu nu prea am astfel de prieteni… oamenii din jurul meu sunt oleaca mai… altfel (cam ies din comun din prima, chiar daca nu neaparat in mod ostentativ). adica… na, imi plac show-manii… cei care fac glume cinice, spun bancuri fara perdea, beau sau mananca mai… sanatos… si cu vicii evidente. dupa parerea mea… asa arata oamenii in prezenta carora nu trebuie sa stau… alert. adica pot sa ma distrez. viata mea nu a inceput, nu s-a derulat si nu se va sfarsi intr-o “biblioteca de oameni”, ci pe “o plaja de oameni”.
      din punct de vedere informatic… sunt un sistem deschis. extrem de deschis si dornic de schimb de informatie. treaba care nu se impaca prea bine cu rigiditatea unor conceptii de viata pe care imi bazez existenta (nu-mi plac nici macar despartirile de dusmani, schimbarile de dieta, de calitate a vietii de zi cu zi, de locatie, nu-mi plac precipitatiile, frigul, aventura de dragul aventurii)… am nevoie sa stiu de ce fac ce fac. am nevoie sa stiu limitele in care am voie sa am manifest.
      si, mai presus de toate, tin la libertate. a tuturor. de exprimare in primul rand, dar si la libertatea de a fi orice isi doresc sa fie, atunci cand isi doresc. altfel nu eram nici eu veteran uppers… pe trackere. (e doar un exemplu, puteam sa dau altul, dar sper sa intelegi ideea de libertate autocontrolata din “functia” de mai devreme).
      cat despre “ce il face pe un om sa considere ca apara tara de un pericol si sa se indrepte spre serviciile secrete, chiar si din ziua de azi. ” pot sa-ti zic ceva de genul asta: trebuie sa fi educat de mic in spiritul anumitor valori… pentru a putea mai taziu sa apreciezi intensitatea spiritului in care ele pot fi… traite 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu