SF-ul în secolul XXI: Final de sondaje

În ce limbă citiţi science-fiction?

  • exclusiv în limba română: 5
  • majoritatea în limba română: 10
  • jumi-juma: 6
  • majoritatea într-o limbă străină: 18
  • exclusiv într-o limbă străină: 1

Au răspuns la acest sondaj un număr de 40 de utilizatori Facebook, un număr mult mai bun decât cei 26 care au spus câte cărţi româneşti au citit. Cei mai mulţi (18) citesc majoritatea cărţilor în original, într-o limbă străină, deci cărţile în limba română (traduceri sau autori români) prezintă o minoritate printre lecturile lor. Totuşi, mai mult de jumătate dintre cei care au răspuns (21 din 40), citesc cel puţin jumătate dintre cărţi în limba română. În plus, cei care au răspuns acestui sondaj sunt probabil printre cei mai activi online dintre fanii SF şi un procent foarte mare dintre aceştia citesc cărţile în original, lucru care nu este valabil (încă) pentru consumatorul obişnuit de science-fiction. Eu zic că după cum arată aceste rezultate, editurile noastre nu trebuie încă să dispere. Sunt încă destul de mulţi care citesc în româneşte, numai că măcar aceştia trebuie păstraţi.

Următorul sondaj va fi formatul în care preferaţi să citiţi.

Care consideraţi că este cel mai bun dintre romanele câştigătoare ale premiului Hugo din anii 90?

  • Green Mars: 5
  • A Deepness in the Sky: 4
  • The Diamond Age: 3
  • A Fire Upon the Deep: 3
  • Mirror Dance: 3
  • The Vor Game: 1
  • Barrayar: 1
  • Blue Mars: 1
  • To Say Nothing of the Dog: 1
  • Forever Peace: 1
  • Doomsday Book: 1

La sondajul despre premiile Hugo din anii ’90 au răspuns 23 de utilizatori, mai puţin decât aceia de la sondajul de săptămâna trecută. Acest lucru nu este surprinzător deoarece cărţile câştigătoare din anii ’90 arată mult mai puţin tentant decât cele din anii 2000. Practic, în această decadă, 4 autori au câştigat 2 sau mai mult premii pentru cel mai bun roman (Robinson, Willis, Bujold şi Vinge) şi deşi nici una dintre aceste cărţi nu este una proastă, nici nu fac absolut nimic nou cu science-fiction-ul. Singura cât de cât inedită este The Diamond Age a lui Neal Stephenson. Un fapt pozitiv în aceşti ani a fost totuşi numărul mare de romane scrise de femei care au câştigat.

Cât despre rezultate, ele sunt mai echilibrate şi mai omogene, faţă de săptămâna trecută când American Gods şi Spin s-au detaşat clar. Practic Vinge, Robinson şi Bujold şi-au împărţit aproape frăţeşte voturile cu 7, 6, respectiv 5. A Deepness in the Sky şi A A Fire Upon the Deep sunt două cărţi destul de diferite între ele şi nu m-a surprins faptul că şi-au împărţit în mod aproape egal voturile. Green Mars este ultimul volum al trilogiei Marte şi era normal că primească multe voturi. Probabil că dacă am reface acest sondaj după vreo 2-3 ani, după ce Paladin va scoate celelalte romane ale seriei Vorkosigan, Bujold ar primi mult mai multe voturi. The Forever Peace nu se compară cu Forever War, iar Doomsday Book a lui Willis a avut parte de o ediţie în româneşte foarte proastă, lucru care explică de ce această carte nu a primit nici un vot. La fel, mă gândesc cât de multe voturi ar fi putut avea The Diamond Age dacă traducerea cărţii în româneşte ar fi fost mai reuşită.

Următoarea oprire: anii ’80.

17 Comments

  1. Eu am citit si Diamond Age, si Doomsday Book in engleza si tot nu le-am votat. Diamond Age e o carte misto, dar nu *atat* de misto, iar Doomsday Book mi s-a parut draguta si cam atat (ori s-au scris carti foarte proaste in anul in care a castigat Hugo, ori a avut multi fani dna Willis).

  2. Este usor de vazut de unde ai ajuns la concluzia ca 21 de participanti la sondaj ar citi macar jumatate in limba romana, dar acelasi rationament pentru alte limbi ar da 1+19+6 = 25 de cititori macar de cel putin jumatate in altceva decât română. 21+25 ar fi mai mare decât 40 cu exact 6 cititori comuni in ambele categorii. Ceea ce rastoarna complet rationamentul initial, denotând o aplecare spre SF-ul etranger.

    • Dar eu nu am spus se citeste in majoritatea cazurilor in romana, ci chiar am scris ca “Cei mai mulţi (18) citesc majoritatea cărţilor în original, într-o limbă străină”. Insa ramane faptul ca mai mult de jumatate citesc macar 50% dintre carti in romaneste, ceea ce nu e de neglijat, mai ales avand in vedere ca productia romaneasca de carte este infima fata de cea de afara, care toata este disponibila cititorului roman.

      • Da, dar cei 18 sunt de fapt 19 și dacă-i adaugi pe cei 6 indeciși, așa cum ai facut cu rezultanta 21, obții 25. Concluzia fermă este că se citeste mai putin in româna decât în alte limbi. Asta pe de o parte e imbucurător pentru nivelul de cultură, nu foarte ingrijorător considerând numărul titlurilor românești apărute, dar faptul că doar 40 s-au manifestat ar trebui sa dea de gândit.

  3. Ups, am ratat sondajul de pe Facebook. Eu aș prefera să citesc în română, dar cum oferta de cărți electronice (pt. Kindle) în română e practic inexistentă mă „mulțumesc” și cu varianta originală.

    Fără prea mare legătură, în ultima vreme nu am mai primit comentariile pe mail. probleme?

    P.S. „Green Mars” este al doilea volum din trilogie, nu ultimul…

    • Am taiat 🙂 Intotdeauna le-am confundat, pentru ca mi se parea ca, la fel ca si pe Pamant, plantele urmeaza apei si nu invers 🙂

      Nu am observat sa fie probleme.

    • Mi-a mai spus cineva ca nu merge pluginul. Ai idee cand s-a intamplat? A mers pana recent? Sau nu merge de mult?

  4. poate de la mine stiai .

    ca eu te-am mai atentionat ca nu mai afisa numarul de abonati, dar abia recent am observat. 🙂

    cam putini ne-au raspuns la sondaj….

    in jur de 10% din cele 400 si ceva de like-uri.

    si nu a fost un sondaj de genul “ce ati citit” cum sunt la restul .

    si mai ciudat este ca am strans la antologia despre Fungi in jur de 30 de like-uri…inca un pic si bateam votarea 😀

    cred ca adevarul este ca putini ne iau in serios sondajele. 😀 si nucleul de implicati cu adevarat este undeva pe la 50-60 de cititori.

    • Pai nu vorbim (adica gxg si Ona si cu mine) despre RSS-ul de la comentarii, ci despre bifa aia de jos, care ar trebui sa-ti trimita notificari pe mail si se pare ca nu mai face asta.

      • Da, exact, bifa e de vina.
        As zice de vreo 2 saptamani nu mai merge, nu mai primesc mail-ul de “confirmare a abonarii” sau cum se cheama.

        referitor la sondajele de pe Facebook, nu prea poti sa tragi concluzii din numarul de like-uri/raspunsuri, pentru ca facebook nu arata toate postarile tuturor celor care dau like, ci asa, cui cred ei ca i-ar interesa (cica e un algoritm, dar la ce rezultate are…). E posibil ca poll-urile sa aiba o valoare mai mica in algoritm si deci sa apara la mai putini oameni in newsfeed. Goodreads in schimb trimite un mail de fiecare data cand deschide Tudor un poll, asa ca acolo nu avem nici o scuza! 🙂

        • Mersi, o sa ma uit… nu stiu la ce, ca n-am facut nimic la blog in ultimele 2 saptamani, dar poate au busit ceva aia de la Dreamhost.

  5. N-aş fi atât de convins că seria Vorkosigan ar primi mai multe voturi după publicarea ei integrală în româneşte. Mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult “Mirror Dance” la vremea ei – adică atunci când a editat-o în româneşte Nemira – , cititnd însă acum “Cioburile de onoare”, realizez că seria Vorkosigan, în ciuda faptului că e bine scrisă şi concepută (iar în cazul “Cioburilor…” şi bine, şi atent tradusă), nu aduce noutăţi deosebite în genul SF. Parcă seria “Bătrânilor” lui Scalzi era mai bogată în gadgeturi, deşi nici ea nu reinventa genul. În sfârşit, nu critic seria lui madam Bujold, ba chiar, mulţumită unui amic bucureştean, am făcut rost de toate cărţile şi le voi citi pe îndelete, dar remarca mea că nu va înclina balanţa sondajelor după editarea ei integrală în româneşte opinez că va rămâne valabilă.

    • Seria Batranilor este un military SF, foarte science-fiction daca pot sa spun asa. Seria Vorkosigan traieste prin personajele foarte reusite, lucru mai putin science-fiction, si exploreaza in fiecare carte cate o tema: in Mirror Dance – identitatea, in Shards of Honor – interactiunile atat intre femei si barbati, dar si intre persoanele de acelasi sex, iar in urmatoarea din serie, Barrayar – ce inseamna sa fii femeie si mama. Cadrul science-fiction este mai mult o scuza, si ii ofera lui Bujold o libertate de explorare mult mai mare.

  6. Recunosc ca nu am citit decat jumatate din titlurile nominalizate fapt pt care nu m-am incumentat sa votez. Sper ca cei ce au votat sa fi citit macar 3 sferturi din titluri altfel rezultatele ar fi putin necinstite.
    Ca si noutati aduse sf-ului cred ca Vernor Vinge vine cu multa originalitate (vezi paianjenii din deepnes in the sky sau rasa cainilor din a fire upon the deep) si este net superior celorlalti (Robinson, Willis, Bujold) ca si imaginatie. Una peste alta consider scrierile anilor 90 sunt mult mai pe gustul meu decat cele de dupa 2000.

    • Si mie imi plac acesti castigatori mai mult. Dar asta nu inseamna ca nu imi place literatura speculativa a anilor 2000 mai mult decat cea din anii 90, pentru ca de fapt cartile mele preferate nu se prea regasesc printre castigatorii Hugo.

      Vernor Vinge scrie foarte fain si cu multa imaginatie, dar pana la urma scrie o space-opera clasica. Cred ca Neil Gaiman, China Mieville, Sussana Clarke, Michael Chabon sau Paolo Bacigalupi au adus ceva nou literaturii speculative, ceea ce nu se poate sustine atat de usor in legatura cu Willis, Bujold, Vinge sau Robinson. Imi place foarte mult ceea ce scriu acestia din urma, dar de multe ori acest lucru se intampla tocmai pentru ca-mi ofera ceea ce-mi doresc si ceea ce mi-a placut de cand am inceput sa citesc SF.

      • De acord. Pesemne ca diferenta au facut-o cartile castigatoare. Hugo-urile anilor 2000 nu l-au gratulat pe Mieville cu un binemeritat (parere personala) premiu pentru macar vreuna din cartile Noului Crobuzon, din conservatorism probabil. Apoi i s-a acordat totusi premiul, mai mult de resemnare, pentru The city and the the city desi Wind-Up Girl e net superioara. Eu unul nu l-am recunoscut pe Mieville in The city and the city. Intr-adevar nici unul din castigatorii anilor 90 nu se pot lauda cu introducerea unui nou curent, vezi New Weird, cum a facut-o Mieville, insa paradoxal imaginatia lui Vinge mi se pare mai bruta, mai neslefuita, mai copilareasca, cel putin asta e senzatia pe care mi-a lasat-o, fata de Mieville care desi mai obscur, mai “bolnav” mi se pare totusi mai cerebral, totul pare gandit, fara nico urma de improvizatie. Am impresia ca distinctiile anilor 2000 au in ele ceva din oscarurile de azi, o usoara tenta de (i-as spune) “literary corectness”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu