James Smythe & Ioana Vişan

Văd că Bogdan a semnalat deja apariţia în Galileo a recenziei romanului The Testimony de James Smyth, lucru pentru care îi mulţumesc. De fapt această carte a apărut înainte de The Explorer, lansată la începutul anului, si The Machine, apărută luna aceasta. Astfel lui Smythe i-au apărut 3 cărţi SF in numai 12 luni şi dacă vi se pare că The Testimony sună bine, atunci priviţi sumarul lui The Machine:

Haunting memories defined him. The machine took them away. She vowed to rebuild him. From the author of The Testimony comes a Frankenstein for the twenty-first century.

Beth lives alone on a desolate housing estate near the sea. She came here to rebuild her life following her husband’s return from the war. His memories haunted him but a machine promised salvation. It could record memories, preserving a life that existed before the nightmares.

Now the machines are gone. The government declared them too controversial, the side-effects too harmful. But within Beth’s flat is an ever-whirring black box. She knows that memories can be put back, that she can rebuild her husband piece by piece.

A Frankenstein tale for the 21st century, The Machine is a story of the indelibility of memory, the human cost of science and the horrors of love.

De James Smythe am auzit pentru prima oară cu câteva săptămâni înaintea apariției The Explorer, când, întru-un dialog declanșat de clasamentul Locus al celor mai bune cărți SF ale secolului, aceasta împreună cu Ian Sales, autorul excelentului Apollo Quartet, si Jared Surin, realizatorul blogului Pornokitsch, au produs fiecare propriile liste cu cele mai bune cărţi SF. Mi-a plăcut lista lui Smythe, care are in comun cu a mea destul de multe lucrări, dar care mi-a si sugerat altele interesante.

După Apocalipsa inedită a lui Smythe din The Testimony, am rămas cu pofta pentru acest subgen, așa că am citit nuvela post-apocaliptică în engleză a Ioanei Vișan – Human Instincts. Şi Vișan şi Smythe sunt doi autori tineri care scriu bine, dar dacă la autorul britanic tema principală si explorarea ei asigură coloana vertebrală a romanului, Human Instincts trăieşte prin atmosfera şi locul de desfășurare al acțiunii. Eu nu-mi amintesc să fi citit ceva care să se petreacă într-un cadru mai claustrofob decât cel din această nuvelă. Practic, mare parte din ea se petrece pe un Pământ post-apocalipsă virală, în interiorul cercului arctic, într-o închisoare încuiată ermetic, în mijlocul unor deținuți psihopați. Vă invit sa încercați sa găsiți ceva mai claustrofob şi dătător de fiori decât asta.  Pornind de aici, Ioana Vișan putea să construiască o înfrângere totală ca şi în I Have No Mouth and I Must Scream sau putea să facă un personaj puternic care să reziste si să reușească să evadeze. Autoarea alege a doua variantă si o face foarte bine, printr-un personaj feminin puternic si bine conturat. Am obiecțiuni în legătură cu chestiunile medicale din lucrare, dar acestea nu sunt atât de mari şi supărătoare încât să-mi strice din plăcerea lecturii. Voi fi foarte interesat de un roman SF al Ioanei Vișan, indiferent dacă va fi în engleză sau în romană.

3 Comments

  1. Am crezut ca ai uitat si de asta am scris si eu 😀

    Si eu am in plan sa cercetez Human Instincts.

  2. @kyo: pai… poate astepti inca un pic si apare editia romaneasca? 🙂

  3. la The Testimony? 😛 glumesc.

    rabdare este la discretie…timp nu gasesc de cumparat 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu
    Ioana V