Dodo Niţă & Alexandru Ciubotariu – Istoria Benzii Desenate Romanesti 1891-2010

Dupa cum stim cu totii Banda Desenata a reprezentat un aspect important in istoria culturala a Romanilor, lucru remarcat si de  Adrian Cioroianu in deschiderea volumului de fata. Aparitia primei benzi desenate din tara noastra, Amicul Copiilor, avea loc la 1891 sub influenta modelului german (mai precis cel austriac) si nu sub obladuirea celui francez, dupa cum majoritatea credem.

Interesant este ca primele benzi desenate originale romanesti au aparut 1896 in Revista Copiilor pentru ca apoi sa se publice aproape exclusiv reproduceri ale benzii desenate din alte state europene. Abia dupa primul razboi mondial si pina la al doilea  are loc o asezare a benzii desenate romanesti.

Nu am de gand sa fac un rezumat al istoricului Bd-ului romanesc si sa sabotez misiunea volumului de fata, ci doar o sa mai bifez ideea ca in paginile benzii desenate, in general, au stat ascunse sau au fost schitate chiar la vedere multe din ideile si temerile ce au dominat societatea romaneasca din fiecare vreme. Un alt aspect pe care l-am gasit interesant se refera la banda desenata Pif si de care multa lume are impresia ca a fost un exponent al pietii occidentale, capitaliste, cand de fapt sponsorul principal al acesteia a fost Partidul Comunist Francez.

Si o alta situatie arhicunoscuta astazi este ca pentru multa lume de cultura BD-ul si literatura de anticipatie in perioada comunista a reprezentat una dintre singurele modalitati de evadare din ghearele regimului Ceausist.

Am tinut sa mentionez acest lucru tocmai pentru ca pina in anul 2010, cand a aparut volumul de fata, statutul benzii desenate pe hartie era inca unul aflat in cautarea identitatii sale.

Din prembulului lui Dodo Nita aflam, printre altele si cum se poate defini o banda desenata: “o povestire in imagini a carei activitate se intinde de-a lungul  a catorva casete pina la mai multe pagini, si in care personajele se exprima, in mod curent, prin intermediul baloanelor”.

Prima banda desenata din lume a aparut in 1827 si a fost realizata de un profesor elvetian  Rodolphe Topffer (1799-1846) publicata sub forma de carte in 1837 (Les Amours de M. Vieux Bois).

Volumul de fata este impartit in 3 mari capitole :

  1. Varsta de aur a bd-ului romanesc 1891-1947
  2. Socialism si benzi desenate 1948-1989
  3. Banda desenata contemporana 1990-2010

Plus o Anexa cu stenograma  sedintei secretariatului CC al PCR din ziua de 18 octombrie 1977, foarte intreresanta si doua scurte rezumate a istoriei benzii desenate in limba franceza si o alta in engleza.

Este un efort extraordinar sa aduni atatea informatii cu imaginii la un loc.

Daca perioada de 20 ani dintre 1990-2010 este una in care banda desenata lupta sa razbata din conul de umbra in care a intrat, cred ca din 2012, poate si mai devreme, putem sa vorbim de o revigorare a benzii desenate romanesti. A stat destul in umbra. Avem targuri si expozitii anuale de benzi desenate romanesti, avem o revista, Harap Alb Continua ajunsa la al 4-lea numar, cu mii de prieteni pe facebook, cu un site bine pus la punct, cu posibilitate de abonament, comanda cu cardul, update-uri lunare, etc. Pe scurt s-a profitat de toate elementele ce definesc anul 2013. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii.

Plus ilustratori romani despre care se vorbeste la targurile de banda desenata din lume, sau tineri castigatori la concursuri, fie pentru animatii, fie alte subgenuri conexe, o revista BDC aflata la al 4-lea numar, revista Comics la al 17-lea. A inceput sa prinda la noi si Freecomic book day. De remarcat ca  banda desenata a avut parte constant de articole in revistele destinate science fictionului si nu numai.

Articolul de fata isi doreste sa va recomande aceasta lucrare, o adevarata enciclopedie a istoriei benzii desenate romanesti si un must have pentru orice fan. Nu pot sa nu ma gindesc cat de greu a fost sa culeaga toata pleiada de informatii, sa le structureze pe anii, si apoi sa mai si publice acest volum de fata. Cred ca a fost o munca titanica.

De trei ani tot vreau sa scriu despre volum si de vreo luna si ceva sta in draft-uri si asteapta momentul potrivit. Dar, vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Pacat ca asemenea initiative nu sunt mediatizate suficient si in loc sa avem la televizor, la ore de maxima audienta, emisiuni educative in care sa se discute despre diverse activitati culturale si rezultatele lor, avem parte numai de mizerii de neimaginat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu