The Dead That Walk: Flesh-Eating Stories by Stephen Jones

 Nu o sa insist cu introducere si alte alea, ci o sa subliniez doar ca avem multe nume grele selectate pentru antologie.

Sunt Richard Matheson si fiul, ce nu aduc nimic special, Joe Hill, cu mai mult un pretext decat un text cu zombie, David J. Schow, cu un text lung si fara prea mult piper, Ramsey Campbell, Joey R. Landsdale, Harlan Ellison, Scott Edelman sau Stephen King cu ideea unor viermi interspatiali ce raspandesc apoi o epidemie de trezire a viata a mortilor. Idee de care am mai dat la Weston Ochse si al sau Blaze of glory, dar acolo mai detaliat si un pic mai bine pusa in context. Aproape toate numele enumerate au avut texte care nu sparg vreun tipar, desi asigura o diversitate binevenita si arata ca in cazul unei infectii cu efecte ireale asupra mortilor exista temeri mai mari decat o hoarda de zombie flamanzi.

De bun augur mi se par si micile prezentari de la textul fiecarui autor in parte, unde pe linga munca profesionala a scriitorului se si discuta un pic despre ce a stat la baza ideii din spatele povestii.  Am observat ca in cazul unora editorul a comandat sa i se scrie texte in premiera pentru antologie.

Avem povesti in care mortii revin la viata din sicriu, in care supravietuitorii nu le au pe toate acasa, si fiindca instictele criminale sunt mai pronuntate decat oricand nu se dau in laturi sa-si calce pe cap semenii. Mai avem parte de animale reanimate, de prezentarea sacrificiului parintilor pentru copii infectati si drama generala a acestora, vecini veniti din morti cu ganduri nu prea bune, fanatici religiosi ce nutresc speranta unui noi renasteri si mai baga cate un preot in camera cu niste zombie sa-i vindece, presedinti treziti la viata pentru a-si spala pacatele trecutului. Sau cum ar fi ca mortii Rusiei sa revina la viata si printre ei sa se numere si eminenta cenusie a preotului Rasputin?

 Mi-a placut, The Crossing of Aldo Ray de  Weston Ochse, unde am gasit interesanta ideea unei armate de zombie ce calatoreste organizat prin desert (el caminar muertos) printre ei gasindu-se infiltrati si oameni sanatosi. Care din disperare si sub umbra santajului cara droguri, sau incearca pur si simplu sa ajunga la o viata mai buna. Intre timp de Ochse am mai citit Blaze of glory si Blood Ocean (Afterblight Chronicles 11)  si mi-am cam facut o idee despre cum scrie. Undeva peste mediocru, si nu neaparat genial, dar cat de cat decent. Intamplator din seria Afterblight au aparul la Millennium Books, Supravietuitorul de Simon Spurrier si  Vindecatoarea de Rebecca Levene. Nu am citit niciuna. Doar am incercat sa incep prima dintre ele, dar nu m-a prins. De mentionat ca Ochse a luat Bram Stoker Award pentru debutul sau in roman, Scarecrow Gods.

In nuveleta lui Ochse, Blaze of Glory, avem o invazie de viermi care infesteaza oamenii si le intra in organism prin toate orificiile inclusiv piele, ucigandu-i in timp printr-o explozie spectaculoasa in care toti colocatarii dau pe afara. Si singurul lucru care ii poate opri si ii dizolva aproape instantaneu este sarea. Mi-au placut descrierile peisajului apocaliptic in care o alta specie de viermi, dar de data aceasta cat un autotren de mari, rontaie veseli la zgarie norii americani si halesc tot ce reprezinta beton din peisaj.

Iar in romanul Blood Ocean autorul se foloseste de o noua apocalipsa pentru a ne prezenta aventurile unui Pali Boy, un membru al unei grupari hawaiene dintr-un oras plutitor incropit  din submarine, vase de pescuit, croaziera sau pescadoare. Fiecare comunitate si-a stabilit propriile reguli si poarta cate un nume sugestiv pentru ce s-au specializat in acest oras plutitor. Filipinezii sunt “Water Dogs” si stapanesc marea si adancurile, mexicanii sunt “Los Tiburone” si produc si distribuie droguri,  coreeni sunt “People of the Sun”, hawaienii sunt “Pali Boys” ce controleaza inaltimile orasului,  rusii sunt “Vitamin V” si au pastrat secretul producerii alcoolului si stapanesc un submarin cu focoase nucleare, iar altii mai misteriosi sunt chinezii “Boxers“, japonezii sunt “Corpers,” iar  restul lumii sunt adunati in  “Real People“, plus ceva ramasite de cercetatori ce vorbesc cu spatiul.

De fapt lumea nu e chiar asa de sfarsita pe cat se crede si toata aceasta populatie face parte dintr-un plan mult mai crud decat ne asteptam. Nu este o carte rea si autorul schimband perspectiva de la un personaj la altul, dovedeste ca are ceva talent, insa niciodata nu poti spune cu adevarat ca simti vreo sclipire de geniu. Dar sa revenim la oile noastre.

H.P. Lovecraft nu putea sa lipseasca dintr-o asemenea antologie si este prezent cu textul Cool Air. Astfel isi lasa amprenta propriei sale versiuni asupra subiectului mortilor vii. Are un stil apasator si sinistru inconfundabil. Unul din highlights-urile antologiei. Clive Barker are si el un text old school si un pic mai diferit fata de steriotipurile generale. Black Canaan de Robert E. Howard, una dintre cele mai lungi povestiri ale antologiei, mai degraba o nuveleta, se tine pe aceeasi linie a celor doi de mai sus oferind o extra infuzie de voodoo zombie.

Robert Shearman, cunoscut mai mult ca un scriitor de scenarii pentru Doctor Who, a fost surpriza adevarata cu Granny`s Grinning. Are un stil situat undeva in zona lui Graham Joyce. Un text sinistru, dar binevenit pentru diversitate. O poveste fara zombie adevarati, doar cu o fata ce se vede nevoita sa poarte pielea (la propriu) a bunicului. Really creepy.

Am fost surprins sa aflu ca Tiny Deaths, Love Songs for the Shy and Cynical si  Everyone’s Just So So Special, colectiile sale de povestiri, au castigat fie World Fantasy Award, fie British Fantasy Award, Edge Hill Short Story Readers Prize si chiar Shirley Jackson Award pentru “outstanding achievement in the literature of psychological suspense, horror, and the dark fantastic.”  Mai are si ceva povestiri nominalizate separat la World Fantasy Award.

Acum la final cind le-am recapitulat pe fiecare in parte sa-mi amintesc de ele, imi dau seama ca puteam sa traiesc si fara volumul de hartie.

Dintre autorii mari, putini au fost prezenti cu texte la care sa zic wow, dar exista ceva inovatie si diversitate, atat la nivelul ideii cat si constructiei literare, cat sa surprinda  un cititor obisnuit cu mortaciunile umblatoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu