Lamuriri necesare

 In seara asta mi s-au cam dat planurile peste cap. Am dat iama prin blogosfera de la un pingback si m-am lovit de niste articole mai mult sau mai putin pozitive. Unul din link-uri o sa-l dau.

Al doilea e in zona de comentarii si atat timp cat vorbeste din auzite, consider ca nu merita bagat in seama si urmareste doar un pic de reclama. Sau poate sunt paranoic. 🙂

Singura certitudine cu care raman in urma acestei hoinareli este ca e cam aiurea sa fiu considerat frustrat sau sa fiu creditat cu interese mai mult decat obscure. Pfiu! Am trait s-o inghit si pe asta.

Interese care-mi altereaza constiinta si imi supun directia articolelor in subordinea unui anumit editor sau altul. Cel putin asa se viseaza in al doilea articol.

Tin sa subliniez, in caz ca era nevoie, ca nu scriu pentru nimeni altcineva si la niciun fel de comanda.

Chiar si cand am primit volume de sf in trecut (au trecut anii), a fost aceeasi chestie.

E ciudat cum literatura de sf romaneasca starneste atatea orgolii. Si e pacat ca scriitorii vad doar partea negativa din comentariile mele (as putea pune si noastre, insa nu pot vorbi si pentru colegi) si o iau un pic in nume personal.

Nu inteleg de ce nu as putea compara o lucrare romaneasca publicata cu una straina. Ce, americanii sau britanicii scriu cu trei maini, au creierul de 5 ori mai mare decat al romanilor si sa nu mai continui? Ce, nu am voie sa recunosc ca genialitatea si inventivitatea unor autori romani mi-au crapat capul la propriu (e un fel de-a spune pina la urma). De ce s-ar considera ca exagerez? Normal ca depinde de gusturi, insa cert este ca nu am pus nimanui care a venit cu argumente rationale, altele decat cele oferite de mine, pumnul in gura.

Recunosc ca uneori mai am micile mele scapari gramaticale, insa atat timp cat avem in vedere ca este un blog de cititori si eu unul nu ma consider un critic de sf, lucrurile ar trebui sa fie in regula. Aici nu plateste nimeni. Puteti alege sa nu cititi un autor sau altul de blog. Puteti sa aveti favoriti. Nu se supara nimeni.

Exista pe piata mizerii de carti pline de greseli de tot felul si nu le mai critica nimeni. Asa ca sa nu uitam pe cine citim.

Nu mai dau nume, insa lucrari ale unor scriitori romani chiar le consider mai sus decat unele de prin afara. Am spus-o de fiecare data cind a fost cazul. Nu am tinut neaparat sa multumesc pe cineva, sau sa magulesc vreun orgoliu de scriitor cu articolele mele. Cei care sunt constienti de asta probabil s-au bucurat cind au aflat ca unui cititor pasionat de sf i-a placut volumul sau.

Si in plus se uita ca blogul este si o platforma de comunicare. O fereastra ce usureaza transmiterea impresiilor din partea cititorilor catre scriitor si chiar si invers. Cum mai poate fi considerata valabila sintagma, ” cititorul stapanul nostru” cind il banui de ceva necurat in parerile lui? Pai ce se doreste. Doar sa laudam? Sau liniste si pace? Pai am platit, am cotizat la munca scriitorului cu sudoarea fruntii mele. Nu imi pot spune parerea? Cind a fost publicat scriitorul nu trebuia sa fie pregatit psihic si moral sa faca fata si criticilor? Mai ales la cele ale unui neprofesionist.

Gasesc interesant fenomenul.

Poate nu ati observat, dar intotdeauna am sprijinit cu entuziasm fenomenul sf-ului romanesc si o s-o fac in continuare la fel de asiduu ca inainte. Indiferent de ce o sa se mai scrie.

E ciudat orgoliul oamenilor. Sincer in perioada asta eram in dubiu daca sa incerc vreun autor de la Eagle Publishing  House sau nu. Si inca mai sunt. Mai apoi daca o sa raman dezamagit si o sa scriu despre asta cine stie ce se mai crede.

Pina la urma cred ca am avut doi ani de pauza bineveniti.

E pacat ca scriitorii in loc sa-si puna intrebari, sa vada unde a fost problema, daca intr-adevar este asa cum zice un cititor obisnuit de sf (ca oricine putea fi in locul meu), prefera sa sara in defensiva. Sau eventual sa si arunce cate o sageata.

Mergem inainte.

35 Comments

  1. Eu dupa ultima discutie de genul asta (nici nu mai tin minte despre ce era) m-am hotarat sa nu mai scriu despre cartile autorilor romani – nici de bine, nici de rau. Intotdeauna criticile au starnit drame dintr-astea si eu am lucruri mai bune de facut decat sa ma cert cu scriitori frustrati.

    Al doilea blog este un troll 100%, au mai fost cativa si probabil vor mai fi si in continuare. E si asta un mod de a face trafic pe blog… si avand in vedere orgoliile de care vorbeam mai sus, sigur o sa functioneze.

  2. In fata acestor somitati eu m-am retras. Sunt prea mari pentru a cutea eu sa ma bag intre ei….

  3. Se petrec ambele lucruri: scriitorul se si supara pe cititor, incearca si sa cerceteze pe textul sau motivul nemultumirii. Intotdeauna se intampla amandoua; uneori cu efecte subtile 🙂

  4. Cu cât un mediu e mai strâmt cu atât se ciocnesc orgoliile mai puternic.

  5. mi-am trecut si numele real sa fie mai usor de identificat cine si cum zice 😀

    multumesc pentru sugestiile de pe facebook!

  6. “Nu pot să asist însă pasiv atunci când, din motive voit depreciative generate de frustrări bizare, sînt comparat cu… tot SF-ul mondial. Și de aceea îi invit pe aceia care scriu pe bloguri să se întrebe dacă le-ar conveni să fie comparați cu criticii de afară. DemNet e ca un Logan.”

    Se ia un cititor. De exemplu eu. Am pe noptiera DemNet, Prefectul, Mithago si Fata modificata. Si am foaaarte putin timp. Ce fac mai intai? Compar cartile bineinteles. Pentru ca nu am timp sa le citesc pe toate.

    Deci, domnule Dobos, trebuie sa fiti la fel de bun ca scriitorii din afara. Asta e, nu avem timp sa citim tot.

  7. Eu sunt de părere că în momentul în care ai decis să publici un text – fie el articol de ziar, povestire ori roman, îţi asumi tot ceea ce va urma. Atât laudele, cât şi criticile. Şi cel mai bine ar fi să-ţi imaginezi că eşti mort. Romanul tău ar putea să fie citit şi peste 100 de ani, iar atunci nu o să fii în viaţă să te războieşti cu cei care nu-l înţeleg, nu-l plac, nu-l vor, nu o să fii acolo să explici ce anume ţi-ai dorit, de fapt, să spui. Fireşte, unii ar spune, pe bună dreptate, că sunt şi nuanţe aici. Fiindcă una este o critică, un comentariu ori un mesaj sincer şi alta este o intervenţie din partea unui hater. În ceea ce mă priveşte, experienţa din cenacluri (iar vremurile bune de la Quasar din Iaşi însemnau sânge pe rândurile povestirilor) şi comentariile necenzurate ani de zile de pe platforma electronică a ziarului la care lucrez m-au tăbăcit. Prin urmare, nu am a reproşa nimic celor care de-a lungul timpului au comentat pozitiv ori negativ textele mele. Le mulţumesc pentru faptul că şi-au dedicat timpul lor să le citească.

    • Acuma, eu vin ca o leneșă și doar mă semnez după Marian Coman, c-a muncit el să zică tot ce era de zis. 🙂

    • Marian s-a tabacit la cenaclu si ziar, eu pe blog… 😀

      cam asta cred ca ar fi atitudinea in regula pentru toti.

      scriitori si cititori deopotriva.

      critica, chiar si neprofesionista, are laturile ei constructive.

  8. Am citit si rascitit articolul lui Bogdan, si chiar nu am priceput de unde a venit supararea lui Dan Dobos. Eu vad ca-l aprecieza foarte mult pe scriitorul Dan Dobos, nici pomeneala de “motive voit depreciative”. Este adevarat ca nu i-a placut DemNet-ul la fel de mult ca si Abatia, dar asta nu cred ca e o surpriza din macar pentru autor, pe al carui blog personal exista comentarii de genul: “Pana acum, pentru mine, Abatia a luat 10 iar sechelele si DemNet-ul note de trecere (sa nu fim prea precisi).” Si nu vad nici comparatii cu “tot SF-ul mondial”, ci cu alte lucrari ale autorului sau ale autorilor romani. Iar “frustrarile bizare” este o jignire mult prea serioasa pentru niste simpli cititori ca si noi, mai ales considerand ca Dan Dobos spune, foarte fain de altfel, ca “nu mă iau cu adevărat în serios decît cînd scriu SF dar și atunci doar dacă știu că mă citește Gheracostea…” 🙂 Iar pe Kyo nu-l cheama nici Catalin, nici Badea, nici Gheracostea. 😛

  9. Totusi este pacat. Bogdan a spus ca nu a facut o recenzie lui Leviathan Wakes pentru ca nu i-a placut cartea si nu considera ca merita o recenzie. Este mult mai simplu sa nu-ti placa o carte, sa o arunci intr-un colt si sa nu te mai gandesti niciodata la ea. Faptul ca vrei sa scrii o recenzie despre o carte care nu ti-a placut inseamna ca-ti pasa de autor, de ceea ce scrie el, ca ai cu el o relatie cititor-scriitor pe care o consideri importanta si ca pe langa faptul ca i-ai daruit cartii ore din viata ta, respecti autorul si lucrarea lui indeajuns de mult pentru a le mai darui cateva zeci de minute scriind o recenzie.

    Am ramas mut de uimire acum cateva zile, cand Elizabeth Bear (careia i-a placut foarte mult ce am scris despre Range of Ghosts anul trecut), m-a intrebat intr-un mesaj pe Goodreads de ce consider ca Shattered Pillars este o carte mai slaba decat primul volum (i-am dat 4 stele, nu 5), iar apoi mi-a multumit pentru input si a spus ca, pentru ea, este mai important decat laudele aduse lui Range of Ghosts. Oare scriitorii romani pot gandi asa, si daca nu, vina principala este a noastra, a cititorilor? Problemele literaturii romane si ale scriitorilor sunt nenumarate in acesti ani, insa cauzele acestor probleme cred ca ar trebui cel mai putin cautate la noi, cei care citim in jur de 100 de carti pe an.

    • Nu cumva cazi în păcatul generalizării? Pînă la urmă, reacții de toate felurile (și precum cea din articol, și precum cea a lui Elizabeth Bear) se întîlnesc în toate culturile.

      • Ai dreptate cu generalizarea. Insa raman la parerea ca scriitorul roman isi varsa naduful mult prea frecvent pe cititor.

        • Pînă la urmă ce avem aici? Un scriitor nemulțumit de cum s-a scris despre cartea lui și autorul unui articol nemulțumit de reacția scriitorului despre care vorbește (îl putem asocia pe scriitorul respectiv cu un simplu cititor al articolului?).
          Sau altfel: scriitorii n-au voie să fie nemulțumiți de ceea ce se scrie despre cărțile lor, dar autorii de articole au voie să fie nemulțumiți de ceea ce se scrie despre articolele lor.
          Mie mie se pare că lucrurile astea sînt normale, nu e nimic nemaipomenit aici. Așa cum zice Marian Coman, oricine (ORICINE, nu numai cei care scriu proză, cărți) publică un text își asumă riscul de a genera reacții pro sau contra.

          • Mi se pare in regula punctul de vedere a lui Mike.

            In fapt eu nu am fost si nici nu sunt

            nemultumit sau macar afectat. Exprimarea mi s-a parut nefericita.

            Si pe moment am facut articolul, cu gandul si la acuzele de pe celalalt blog.

            Daca ar fi sa invatam ceva pozitiv din toata chestia asta cu articolele ar fi ca totusi

            scriitorii romani trebuie sa fie constienti ca vor fi mereu comparati cu cei din afara.

            Nu neaparat de mine, sau unul, doi care au comentat aici, dar de oricine are acces la un

            Martin, Tolkien sau Frank Herbert tradusi in lb noastra.

            Plus sunt ecranizari din ce in ce mai dese. Consumatorul de sf devine din ce in ce

            mai pretentios pe zi ce trece.

            Teoretic ar trebui sa fie mai greu sa fim dusi cu zaharelul 🙂

        • @Tudor: nu știu ce să zic; în afară de cazul discutat aici și de Lorena Lupu, nu mai știu exemple. Tu? (mă refer la scriitori cu cărți publicate sau cu proze scurte prin volume sau reviste, nu la aspiranți care apar pe bloguri ori saituri fără filtru)

          • Mai am 2 nume in minte, dar nu are rost sa amplificam fara rost discutia (oricum,
            si daca ar fi doar exemplul acesta, tot ar fi prea des). I-am scris lui Mike o groaza, insa
            m-a indispus tot ce am scris si am lasat-o balta. Ma intorc la lectura lui Guy Gavriel Kay.

            • Hai, nu te indispune. Doi și cu încă unul, hai doi, hai în total patru. Nu-i așa o marjă de speriat. Zic că putem face față. 🙂

            • (Michael e mai… călit așa. Nici nu știi cîte-a primit pînă acum și continuă să primească. Urîte rău, nu așaaa… o “bagatelă” cum sînt adjectivele alea trîntite de Dan Doboș. Probabil d-aia a-nceput să reacționeze mai spre “eh, asta e, gura lumii slobodă”. Te obișnuiești cu orice, cum obișnuia să zică un biet păcătos fiert în smoală. 😀

              • Tudor zice bine “of”, ca nu are rost sa te indispui.

                multe chestii le-ai zis chiar mai bine decat as fi reusit eu sa le

                scot in evidenta 😀

                pentru altii e si mai rau.

                ai tinut minte chestia cu Leviathan..sa stii ca i-am dat o stea

                pe goodreads.

                ce bine m-am simtit! 😀

  10. Ha ha, ce drăguț. Să știu și eu care e mersu. Că plănuiam să-ți trimit un e-xemplar din viitoarea mea colecție, când o fi. Deci, dacă scrii despre ea, și îi pui și o reclamă pe site, cu poză și link, eu am dreptul la rândul meu să te fac de cacao pe site-ul meu personal.

    WE WILL HAVE FUN.

    (chiar dacă o să semnezi articolul Bogdan Lascu, n-o să ai bască, sau ceva)

    • pai poti sa-mi trimiti, nu e problema, doar sa nu ma pui sa-l redactez 😀

      parca mi-ai mai semnalat ceva texte cindva, dar m-am luat cu altele 😀

      si nu e problema, o punem si de un banner…

      nu sunt eu lamurit pe cati ii conving reclamele de pe blog, dar suntem datori sa incercam .

      pai deja we`re having fun 😉

  11. Aia cu Dem Net e ca un Logan e o comparație puțin forțată. Că Loganul autoproclamat al lui costă tot atât cât Cadillac-ul lui Stephen King, și Ferrari-ul lui Italo Calvino. Cine naiba și-ar mai cumpăra Logan dacă la aceiași bani și-ar putea lua Rolls?

    Trăiască Dacia și dacii liberi. Kyo, iar n-ai bască?!!!

  12. Iar atunci când eu am scris de bine despre DemNet, lăsând la o parte aspectele negative și redactarea defectuoasă, n-a mai sărit nimeni cu gura sau să mulțumească. Nu, cele bune se trec sub tăcere, cele rele sunt atac la persoană.

  13. Din toată povestea asta mi-au părut interesante două chestii (or mai fi fost și altele, dar astea două chiar sînt de notat): că nu numai scriitorii, dar și cei care scriu despre ei trebuie să se aștepte la orice fel de reacții cărora, cu timpul, trebuie să învețe să le facă față (da, ne tăbăcim cu vremea, și înghițim din ce în ce mai multe; probabil pînă într-o zi în care îți bagi picioarele în tot). A doua e faza aia cu Demnetul și Fata modificată de pe noptieră. Corect, așa e. Competiția – cel puțin în fața cititorului – asta e: e problema ta că vii cu Loganul cînd ăilalți au Maserati și Lamborghini. Șingura șansă a Loganului e să fie tunat într-un fel care să dea clientului ceva ce ăilalți nu au. Habar n-am ce: scaune învelite în piele de cuc, Angelina Jolie pe bancheta din spate… Ceva.

    • Ai remarcat ca am pe noptiera si Mitago. Sa n-avem vorbe la proces 🙂

    • Eu cred ca am sarit de faza cu tabacitul si am ajuns la aia cu bagat picioarele. Am incercat sa-l conving si pe Kyo (pe Bogdan, ca sa nu mai spuna lumea ca suntem pseudonime) ca nu merita sa scrie recenzii la scriitori romani, dar el e mai putin sensibil ca mine 😀

  14. Am remarcat, am remarcat, dar n-am vrut să se spună că și pe cititori îi manipulez (în afară de Cititor SF și FanSF, că ăștia mi-s clar vînduți!). Of, nu mai știu cum să mă descurc să dirijez cele optspredouăsprezece reviste și cele 4-5 edituri ca să nu las lumea să publice și să le iau banii din buzunar autorilor români, pînă și de la revistele care nu plătesc! Vai de capul meu, greu e să fii mafiot!
    (am încercat să abat atenția de la faptul că ți-am băgat pe gît Mitago și te-am obligat s-o pomenești de fiecare dată cînd deschizi gura. Mi-a ieșit?)

    • Iti dai seama ce manipulare ai reusit cu mine, daca eu recomandam altora Mythago cu 10 ani inainte sa apara la Paladin! A fost un fel de campanie de teasing dusa la extrem, nu? 😀

  15. Recunosc, prima oara am auzit de carte de la Jen, dar nu banuiam amploarea conspiratiei. Ne-ati spalat pe creier ce sa mai 🙂

  16. comentarii kitchoase intre mafioti. 🙂 o placere sa citesc. da’ trecand peste asta: pretul chiar este un factor nasol. romanii nu pot publica ieftin daca strainii ies in tiraje de 10 ori mai mari, corect?
    si-atunci? trebuie sa scrie de 10 ori mai bine? intrebarea e: DE CE?
    de ce sa pierzi toate meciurile de fotbal, toate spectacolele, toate filmele.. etc, ca sa scrii o carte mai buna de 10 ori, sa castigi NIMIC, si sa te mai si imbolnavesti de nervi cand vezi ca altul se umple de premii?
    adica, cine e dementa/ul, nebuna/ul, cretina/ul (in definitiv) care sa faca asta?
    traim peste 10 ani, dupa ce vine recunoasterea (si aia cu un bulan de nemasurat, deocamdata) sau acum?
    orice performer din orice areal uman obtine IMEDIAT o recunoastere (macar cat sa continue sa manance, sa se imbrace, sa para uman pentru vecinii lui – sau pentru rude) e anul 2013, nu putem trata scriitorii dupa scheme pasoptiste.
    desertaciune e totul in ritmul asta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu