SF-ul în secolul XXI: Unde sunt revistele pe hârtie?

Mă voi referi în continuare la faptul că există la Hugo-ul de anul acesta o situaţie fără precedent – la categoriile de proză scurtă a fost nominalizată doar o singură lucrare de la cele 4 reviste importante pe hârtie: Asimov’s, F&SF, Analog, Interzone.

Deşi publicul revistelor pe hârtie a scăzut constant în ultimii 30 de ani, acest lucru nu s-a reflectat în nominalizările de la premiile Hugo, unde acestea au dominat toate categoriile de proză scurtă până în 2010.

Totuşi, soarta acestor reviste arată destul de deplorabil dacă ne uităm la istoria lor. Şi Analog şi Asimov’s au atins vârful la începutul anilor ’80, când fiecare aveau 100.000 de abonaţi, iar maximul abonaţilor F&SF a fost la începutul anilor ’90 – 70.000. Conform ultimelor date Locus, numărul abonaților F&SF a scăzut drastic de la 16.000 câți erau în 2003 la 8.000 în 2012, iar abonamentele Analog au scăzut și ele, de la 31.000 în 2003 la 24.000 acum. Asimov’s era şi ea în cădere libera, dar s-a redresat spectaculos o dată cu introducerea revistei electronice şi astfel, a ajuns ca în 2012 să deţină tot atâtea abonamente ca şi în 2003 – 22.000 (având şanse ca în acest an chiar să depășească Analog).

Mai mult, revistele online fac bani într-un mod mult mai potrivit pentru aceşti ani, spre diferenţă de cele pe hârtie pentru care abonamentul a rămas principala sursă de venit. Astfel s-a ajuns ca Tor.com să plătească de departe cel mai bine 25cenţi/cuvânt, mai mult decât dublu faţă de următorii – Clarkesworld cu 10 cenţi/cuvânt, care şi ei plătesc dublu faţă de revistele pe hârtie (Asimov’s, F&SF) cu 5cenţi/cuvânt.

Nominalizări Hugo la categoriile de proză scurtă în ultimii 5 ani:

An Reviste pe hârtie Reviste online Total reviste
2009 9/15 (60%) 0/15 (0%) 9/15
2010 4/16 (25%) 4/16 (25%) 8/16
2011 7/14 (50%) 5/14 (35%) 12/14
2012 9/16 (55%) 4/16 (25%) 13/16
2013 1/13 (7%) 3/13 (23%) 4/13

Revistele online au apărut prima data la premiile Hugo în 2010 când 3 dintre lucrările apărute în Clarkesworld au fost nominalizate. Este clar că cele 4 nominalizări ale revistelor online au rupt din cele ale revistelor pe hârtie (Asimov’s, F&SF, Analog, Interzone), care au avut în total cel mai scăzut număr de nominalizări din anii ’80 până în 2010. Interesant este că apoi revistele pe hârtie s-au redresat ajungând ca în 2012 să aibă acelaşi număr de nominalizări ca şi în 2009, în timp ce revistele online s-au păstrat la 4-5 nominalizări pe an.

Astfel, nimic nu prevedea ceea ce s-a întâmplat în 2013 când revistele pe hârtie au avut cel mai scăzut număr de nominalizări din întreaga lor istorie, dar şi revistele electronice, cu doar 3 nominalizări au stat mai rău ca niciodată.

Care ar putea fi explicaţiile? O dată, regulă stupidă care spune că pentru ca o lucrare să fie nominalizată ea are nevoie de minim 5% din numărul buletinelor valabile de la acea categorie. Această regulă poate îşi avea rostul în trecut când în 2007, de exemplu, la Cea mai bună povestire au fost doar 214 buletine valabile. Dar regula nu-şi mai are rostul în 2013, când pentru această categorie s-au trimis 616 buletine. Sunt sigur că au fost multe povestiri care chiar dacă nu au avut peste 30 de voturi, s-au aflat undeva pe aproape şi e păcat că nu au putut fi nominalizate.

Apoi e clar că fanii lui Mira Grant / Seanan McGuire au canibalizat din locurile pe care în anii trecuţi erau Asimov’s sau Subterranean la nuvelă şi Asimov’s, Analog sau Tor.com la nuveletă.

În total ar fi 5 locuri care în alte condiţii s-ar fi dus la revistele pe hârtie sau la cele online. Dar nici lipsa acestor locuri nu explică diferenţa din nominalizările din aceste an – 4 şi cele de anul trecut – 13.

Explicaţia ar fi alta şi cred că rezidă în peisajul extrem de volatil şi nesigur încă al pieţei editoriale din aceşti ani. Ceea ce sare în ochi la nominalizările din 2013 sunt nuvelele şi nuveletele publicate ca şi volumaşe frumoase pe hârtie, dar mai ales publicate şi electronic. Lumea se pare că preferă să dea aceeaşi bani pe o carte electronică scrisă de unul dintre autorii preferaţi, decât să de-a 3-4 dolari pe o revistă lunară. Iar ebook-ul este şi mai plăcut la citit decât nuveletele din Subterranean Online sau Tor.com. Surprinzător, aceste cărţi, publicate de edituri sau chiar de autori, sunt cele care domină anul acesta, şi nu revistele pe hârtie sau cele online. Însă e foarte greu de spus dacă acest trend va domina, pentru că tot ceea ce înseamnă piaţă de carte este încă extrem de instabil. Oricum este un trend la care, după părerea mea, şi scriitorii şi editorii români ar trebui să reflecteze. Unele dintre cele mai bune lecturi din aceşti ani pentru mine, au fost, de exemplu, nuveletele Anticopernicus de Adam Roberts şi Cave & Julia de M. John Harrison, publicate de autori. Dau fără probleme câţiva bănuţi pentru lucrările lui Roberts sau Harrison şi acelaşi lucru l-aş face şi pentru autorii români preferaţi. Sigur că piaţa noastră de carte electronică este încă destul de redusă, dar a crescut mult în ultimii 2 ani şi va creşte vertiginos în următorii. Producerea unui ebook de 15.000 de cuvinte nu consumă nici multe resurse financiare, nici foarte mult timp şi oricât de puţini cumpărători ar avea, tot ar fi mai mulţi bani pentru scriitor decât publicarea în majoritatea revistelor online de la noi. Revistele rămân foarte bune pentru povestiri, dar pentru lucrări mai mari de 10.000 de cuvinte formatul de carte electronică este ideal şi ajunge cu mult mai mare uşurinţă  şi precizie directa la fanii fiecărui scritor.

4 Comments

  1. sincer, in ultima perioada, eu am mai incercat sa citesc niste Asimoave, F&F-uri, dar nu s-au prins nimic…

    pai daca textele sunt inegale ca valoare la ce sa te astepti…

    mai bine citesc best of-uri, ca e de autor, de gen, etc. nu are importanta.

    si iti dau dreptate, piata de carte electronica de la noi o sa creasca in continuare.

    exista cerere.

    mai ales pentru volumele autorilor romani. se poate specula, pe linga piata celor din tara, si dorinta celor din afara de a citi un autor roman.

    si cea mai rapida posibilitate e prin e-book.

    sincer abia astept sa apara noul (probabil e reeditare) Corn de la MP in format ebook si s-o adaug si pe ea in cos.

    vroiam sa fac un apel la cititori, intr-un articol, sa dea niste voturi pe elefant.ro sa avem si volumele romanestii de la Nemira in ebook-uri, dar in curind.

    • Pai nu e nici o diferenta intre o revista si “best of” whatever. Tot un om alege povestirile alea… si tot de gusturi depinde. N-o sa mai scriu si eu o recenzie, dar am terminat de citit Argos nr. 1 si, desi pot sa imi dau seama ca oamenii aia scriu bine, mie nu mi-au placut textele. Prea space opera, prea istorie alternativa, prea… ce-or fi ele, n-au rezonat la mine. Asa cum tie ti s-a parut geniala povestea lui Oliviu, mie mi-ar fi placut de 2 ori mai mult daca n-ar fi fost space opera. Asta inseamna ca Oliviu scrie prost sau ca Mike a ales o povestire proasta? Nu, inseamna ca oamenii au gusturi diferite si e imposibil sa faci ceva care sa placa tuturor.

      • pentru mine e…

        ca macar stiu, ca daca e best fantasy citesc fantasy, daca e space, daca e new, daca e de autor…
        ma simt mai sigur cu o antologie.

        cu revista e mai greu. ca depinde si de gusturi si asta e adevarat.

        da, bine ai punctat la Argo.

        dar cred ca si eu am zis ca nu mi-ai placut mie, nu ca am eu ceva cu autorii. si am mai adaugat ceva motive

        scurte care sa-mi sustina parerea.

        nu am infierat pe nimeni 😀 si oricum abia astept si numarul urmator.

  2. Nebula a avut în 2000 prima povestire nominalizată care a apărut într-o revistă online.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu