SF-ul în sec.XXI: Despre premii sparte şi necesitatea adaptării

M-am gândit că tot vorbesc despre ceea ne arată cărţile în legătură cu lumea în care trăim şi cu schimbările permanente din ea, dar nu mă refer destul de des la ceea ce ne spune comunitatea SFF despre ea. Şi deşi tot ceea ce reprezintă comunitatea şi piaţa de carte SF, prin ceea ce consumă şi ceea ce vând, ar trebuie să se afle pe vârful valului adus de schimbările tehnologice, culturale şi sociale, de multe ori ceea ce înconjoară literatura speculativă este mai conservator, mai inadaptat şi mai depăşit, decât multe alte domenii. Aş vrea să mă refer în următoarele articole despre aceste schimbări şi impactul lor asupra comunităţii SF.

Şi cum tocmai s-au anunţat nominalizările la premiile Hugo, voi începe cu acestea.

La nominalizările pentru premiile Hugo 2013 s-a întâmplat ceva fascinant care merită studiat şi care face regulamentele Hugo irelevante şi complet depăşite pentru secolul XXI – un vot în bloc de o anvergură nemaiîntâlnită și care până acum câţiva ani nu era posibilă.

Mira Grant doreşte Hugo-ul

Dintr-un motiv numai de ea ştiut şi în ciuda faptului că este un autor de mare succes şi extrem de bine vândut unui public de zeci de ori mai mare decât fanii SF, Mira Grant / Shannon McGuire pare că doreşte să fie prezentă la premiile Hugo mai mult decât orice de lume, chiar şi în condiţiile în care ia locul unor autori care ar putea să profite de creşterea notorietăţii şi vânzărilor, care însoţesc aceste premii. Ea merge până la a oferi pe blogul personal pe lângă rugămintea adresată fanilor de a o nominaliza şi toate informaţiile şi link-urile pentru a face acest lucru. Ce-or fi crezând fanii ei despre un premiu cu un nume aşa ciudat, nu ştiu (poate au crezut că are legătură cu filmul lui Scorsese), dar cert este că s-au conformat aşa cum e normal pentru nişte fani devotaţi. Şi fanii au fost aşa de cuminţi încât pe lângă faptul că au dus un episod din Fringe pe lista finală (altfel ar fi fost probabil 4 episoade din eternul Dr. Who), au făcut ca Mark Oshiro să fie nominalizat ca şi Best Fan Writer. Oshiro, pe blogul Mark Reads, face o analiză lui Blackout, capitol cu capitol, fiind absolut îndrăgostit de tot ceea ce scrie Grant / McGuire.

Multă lume crede că nominalizările la Hugo se cumpără foarte uşor şi este adevărat că cu 2000 de dolari poţi intra cu uşurinţă în finala la povestiri, cumpărând 40 de Supporting-membership. Poate că acest lucru s-a întâmplat până acum câţiva ani, dar nu cred că Mira Grant şi-a folosit banii pentru a cumpăra influenţă (voturi) la Hugo. Pur şi simplu ea este unul dintre autorii adaptaţi la tehnologia secolului XXI şi foloseşte universul online şi conexiunile făcute acolo, pentru a obţine o influenţă mult mai mare decât ar fi putut vreodată să-i aducă banii.

Şi în ciuda semnelor apărute în ultimii ani, cei care gestionează premiile Hugo refuză să schimbe ceva, acestea devenind pe zice ce trece mai irelevante şi mai expirate.

Şi dacă ar fi existat numai votul în bloc sub oblăduirea lui Mira Grant care a adus vreo 7 nominalizări, nu ar fi fost aşa de grav. Însă a mai exista un vot în bloc mult mai spectaculos.

Un american adevărat cu puşca în mână

Drept să spun nu am auzit niciodată de Larry Correia, dar se pare că este un autor de SFF foarte bine vândut în SUA. Acest domn supărat pe „SMOSF (secret masters of science-fiction)” s-a hotărât să determine nominalizarea tutor celor apropiaţi şi cu care colaborează. Astfel a dus o campanie furibunda (1 2 3 4 5 6 7 8 9) atât pentru propria nominalizare (singura care nu s-a concretizat), cât şi pentru prieteni şi colaboratori unde a avut un succes aproape total determinând nominalizările prietenului Howard Tayler pentru Best Related Work – Writing Excuses Season Seven şi pentru Best Graphic Story – Schlock Mercenary: Random Access Memorabilia, editorului lui Toni Weisskopf pentru Best Editor, artistului cu care colaborează Vincent Chong pentru Best Artist şi blogului Elitis Book Review realizat de Steve Diamond, cel cu care colaborează la romane, pentru Best Fanzine.

Larry Correia şi-a justificat acţiunile (în comentariile unui articol foarte bun pe această temă) după anunţarea nominalizărilor, prin faptul că a dorit să arate cât de uşor se pot fractura premiile Hugo. Însă în acelaşi timp Correia, un vaşnic republican şi suporter al armelor, este extrem de mulţumit că prin aceasta s-a ajutat pe sine şi a determinat nominalizarea prietenilor săi. Mi se pare că domnul Correia ar fi bucuros dacă premiile ar rămâne aşa, atâta timp cât preferinţele lui s-ar găsi printre nominalizări.

Mai poate fi salvat Hugo-ul?

Este aproape înfiorător cum regulile de la Hugo, care au fost mai mult sau mai puţin valabile câţiva zeci buni de ani, au fost făcute praf în numai câţiva ani prin faptul că cei care se ocupă de aceste premii au fost complet depăşiţi (ca şi mulţi alţii din aproape toate domeniile) de mersul tehnologiei şi de tot ceea ce înseamnă universul online. Singura şansă de supravieţuire este modificarea drastică a regulilor şi transformarea întregului proces de nominalizare fie printr-o deschidere mult mai mare spre publicul care citeşte SF, prin printr-o restrângere care să facă ca nominalizările să fie alese de un juriu şi doar acestea să fie votate de către participanţii la World Con. Dar, e posibil ca nici astea să nu salveze Hugo-ul. O altă variantă ar fi să fie lăsat să moară în linişte şi să se formeze un alt premiu care s-ar apropia mai mult de ceea ce înseamnă Cel mai bun SF din întreaga lume (propunerea lui Adam Callaway nu este rea deloc).

Premii româneşti?!

Mi-ar fi plăcut să pot vorbi şi despre premiile SFF româneşti, dar din păcate ele practic nu există. Pentru a organiza un premiu adevărat ai nevoie fie de o convenţie naţională serioasă pentru un premiu de popularitate, fie de un juriu de specialitate care să ofere un premiu pentru calitate. Însă acest juriu ar trebui să conţină scriitori, editori, critici şi să se schimbe mereu (ca şi la premiile Arthur C. Clarke sau World Fantasy), ceea ce mi-e frică că în mica noastră lume SF este imposibil de realizat. Comunitatea noastră de SF este prea mică şi iar cei care o alcătuiesc mult prea legaţi unii de alţii, pentru a putea alcătui un juriu anual. Cum ar fi fost să participe cineva de la Nemira sau Millennium Books la nişte ipotetice premii pentru 2012? Ar fi însemna excluderea unei părţi importante dintre şi aşa puţinele cărţi apărute anul trecut.

Persoana-online

După părerea mea, nu este o altă modalitate pentru ca premiile populare de SFF, atât de la noi din ţară cât şi de aiurea, să iasă din impas decât îmbrăţişarea cu adevărat a ceea ce este specific pentru cititorii acestor ani, şi anume persoana-online, persoana Goodreads, persoana Facebook, persoana Twitter, etc. La premiile Goodreads de la sfârşitul anului trecut au votat 1.156.852 din utilizatori şi numai la secţiunea de SF 42.600, de 40 de ori mai mulţi decât la Hugo. Formatul acestui premiu şi numărul uriaş de voturi îl fac imposibil de spart şi de influenţat. Din păcate încă există o reticenţă sau o imposibilitate de a accepta schimbările uriaşe ce s-au produs de la naşterea internetului şi acest lucru se vede cel mai bine la Hugo, care interacţionează cu cititori de SF la fel ca şi acum 50 de ani, singura diferenţă fiind că buletinul este electronic şi nu pe hârtie. Şi pentru că nu lucrează direct cu persoana-online, ca nu interacţionează aproape deloc cu ea, aceasta poate influenţa liniştită premiile în cele mai diverse moduri.

Vă propun un joc

Eu voi începe un experiment sâmbătă sau mai degrabă un joc pentru că persoanele noastre online sunt încă la stadiul de copil-mic. În ultimii ani au fost mai multe încercări de sondaje pe diferite site-uri şi bloguri, însă până la urmă a fost destul de clar că acesta nu este, din foarte multe motive, un format bun pentru clasamente, topuri şi premii. Ce voi încerca în următoarele zile de sâmbătă este să folosesc reţelele de socializare, una clasică – Facebook-ul şi una de cărţi – Goodreads, pentru a realiza mai multe sondaje despre cărţile româneşti de SFF apărute în 2012. Este posibil ca şi aceste sondaje să fie un eşec, dar reţele de socializare sunt aici pentru a rămâne într-o formă sau alta probabil până la sfârşitul umanităţii. Şi chiar dacă în acest moment nu permit ceea ce aş vrea eu, ele trebuie interogate şi explorate mereu, pentru că evoluţia lor ulterioară va oferi cu siguranţă utilizatorilor posibilităţi infinite. Trebuie numai ca aceştia să se adapteze la ele şi să forţeze în acelaşi timp şi reţelele să se adapteze lor.

19 Comments

  1. mie mi se pare simplu:

    Daca vrei premii de popularitate si influenta foloseste goodreads si facebook si blogul….daca vrei ceva mai

    serios, pe criterii stilistice, valoare etc, apeleaza la un juriu facut din critici, oameni care au citit la viata lor si

    stiu sa faca diferenta intre ce scrie MIra Grant si Margaret Atwood (de exemplu). ..

    Pai am vazut, in scurtele mele vizite pe goodreads, ca Ioana Visan la Human Instincts ( o folosesc drept exemplu), oferita spre citire utilizatorilor englezi, avea vreo 3 recenzii pozitive cu 4,5 stele si apoi una cu 2 stele. Tocmai de aceasta variatie mi-e frica la un premiu. Si de asta il identific in cazul asta ca unul mai mult de popularitate.

    Si mie nu mi se pare imposibila ideea de a se forma un juriu pentru un premiu SF romanesc. Poate doar ca

    lipseste omul care sa-i adune pe toti sub aceeasi umbrela.

    Daca s-ar stabili niste criterii acceptate de toti jucatorii de sf de pe piata, si nu neaparat impuse de un

    anumit grup de interese sau altul, ci doar supuse la vot in prima instanta, nu vad de ce nu ar fi realizabil.

  2. 1. Kyo, e frumos să vorbești despre criterii, dar spune tu vreo trei care ar trebui să se aplice. Vreau doar să dai niște exemple, ca să văd cam ce s-ar putea înțelege prin “criterii” în cazul jurizării.
    2. Din cîte știu eu, există un juriu care funcționează de niște ani buni: juriul premiilor Vladimir Colin.
    Problema cu acest juriu e că se lasă în afara jurizării cărțile membrilor juriului, ceea ce face ca premiile să nu fie acordate cu adevărat celor mai bune cărți, ci celor mai bune în afara cărților membrilor juriului. Am formulat cîndva o propunere de îmbunătățire a activității și o repet aici: pe lîngă cei 5 – Mircea Opriță (președinte), Cătălin Badea-Gheracostea, George Ceaușu, Liviu Radu, Lucian-Vasile Szabo – ar mai trebui cooptați să zicem încă 3 membri supleanți, care să-i poată înlocui pe membrii juriului care au cărți apărute în perioada jurizată. Pentru că nu s-a făcut așa ceva, n-au intrat în competiție cărțile lui Mircea Opriță, Liviu Radu și Cătălin Badea-Gheracostea din ultimii ani.
    3. Cu premiile de popularitate e complicat, pentru că trebuie asigurată unicitatea votantului și mai trebuie împiedicată apariția a 20 de inși care vin doar ca să voteze o carte (aici mai trebuie și un regulament de vot foarte bine formulat). Un exemplu bun îl avem la premii Galileo, unde votează doar cei care s-au abonat la revistă (plus redactorii-șefi de la revistele F&SF – cel puțin li se solicită votul), asta înseamnă că există o adresă de mail unică, o identitate precisă.
    Probabil se pot găsi și alte metode de a asigura unicitatea și buna-credință și, foarte important și asta, un număr cît mai mare de votanți.

  3. Kyo:
    Scriitorii care se ocupă singuri de publicarea și vânzarea operei proprii fac tot felul de giveaway-uri și oferte gratis de cărți în schimbul recenziilor, sau trocuri de genul: tu scrii despre cartea mea iar eu despre a a ta. În situația asta, rating-urile sau părerile oferite sunt mereu modificate de factori de marketing. E foarte bine că scriitorii care-și administrează propriile afaceri fac asta, dar pentru mine face toată chestiunea cu rating-urile și review-urile destul de irelevantă.

    Tudor:
    Acum vreo 30 de ani apărea o revistă de sf americană unde Resnickj avea o serie de editoriale, numită Ask Bwana, editoriale re-editate de Baen Books mai recent. Acolo am citit prima oară despre tactica cu plătitul nominalizării, ca și despre tactica formării unui grup de scriitori-fani pentru bloc-votare. Editorialele aveau vreo 25 de ani când le-am citit eu, iar Resnick vreo 30 de nominalizări.
    Dacă apelezi la site-uri de socializare pentru sondaj, o să îl obții alterat exact din cauză că site-urile alea sunt folosite intensiv de autori pentru promovare. Și când e vorba de cârți românești, mă tem că majoritatea cititorilor fiecărui volum constă în grupuri apropiate, rude, prieteni ai autorului. Deci o să obții informații despre autor (că-și face marketing mai bine, că are mai mulți cunoscuți pe facebook), mai degrabă decât despre carte.

    Eu am o sugestie. Site-ul vostru conține mai ales recenzii, deci cred că se poate presupune că majoritatea cititorilor voștri vin aici pentru ele, și că citesc bună parte din cărțile recomandate. Ați putea aduna recenziile pe 2012 într-o listă, și să îi rugați pe cititori să voteze care a fost cartea lor preferată dintre alea. Sigur că n-a citit toată lumea ce recenzați voi, dar trebuie să existe o oareșce suprapunere. Astfel, veți afla ceva despre cititorii voștri, nu despre câți fani sau prieteni are pe facebook cutare scriitor. Și ajută comunitatea voastră, care e una de comentatori de cărți.

    • Cind am dat exemplul, nu am vrut sa fiu rautacios sau stiu eu mai ce (ca puteam sa aleg orice alt scriitor- asa s-a nimerit) ci doar sa spun ca ce vrea Tudor sa faca pare mai mult un clasament de popularitate.

      Si cu o relevanta minora pentru autor. Cam ce spui tu in continuare.

      De asta am spus in comentariile de la articolul cu Argos ca daca redactorul si factorii de decizie de acolo au pus povestirile alea in revista, au vazut ceva la ele. Ca doar nu e ca nu au avut de unde alege si le-au pus intr-o ora. Ca nu mi-au placut mie toate, si poate mai sunt cazuri, dar prefera sa nu se exprima, asta depinde de mai multe variabile.

      Pe 2012 recunosc ca nu am citit prea multe volume romanesti si nici nu am scris, asa ca nu am cu ce sa ajut. In caz de ceva 🙂

      • “ce vrea Tudor sa faca pare mai mult un clasament de popularitate…Si cu o relevanta minora pentru autor.”

        Arata-mi scriitorul pentru care popularitatea cartii sale are o relevanta minora 🙂

        • vorbim de cei romani…

          pai daca, ipotetic vorbind, la un concurs serios isi cheama toata familia in ajutor si familia familiei, atunci

          nu vad (eu) ce rost are. poate, pentru ei, o fi avand.

          ca sa fim seriosi, putini ar rezista tentatiei de a-si invita sustinatorii in ajutor.

    • De asta am spus ca va fi un experiment/joaca. Oricum la sondajul de pe Facebook cred ca o sa poata raspunde doar cei 350 care au dat like paginii Cititor SF. Pentru a raspunde trebuie sa dea like inainte si asta o sa se vada. Experimenta si invatam. Experimentele nereusite sunt la fel de importante ca si cele reusite 🙂 Plus ca vreau sa-l combin si cu ceva de pe Goodreads. O sa vedem.

      • Asta e un moment bun sa adunam mai multe like-uri pe FB!

      • Nu, poate să voteze oricine de vreme ce sondajul e public. [eu am votat de ex. fără să dau like paginii – și apoi mi-am șters votul pentru că n-am citit nici unul din romane]

        • eu am spus in comentariul de mai jos, chestia asta…

          ca poate e mai sigur contul personal, ca acolo

          nu are cum sa voteze oricine.

          si facea reclama pe pagina CititorSf si apoi directiona la el.

          oricum e proiectul lui Tudor 🙂 el stie invartelile…

          • Nu mai exista optiunea de vot pe contul personal. A ramas doar pentru pagini si grupuri.
            Nu exista alta modalitate de vot pe FB decat asa sau prin tot felul de aplicatii, care
            nu-si aveau rostul pentru un astfel de vot.

  4. Pt Mike (ca nu am mai dat reply) :

    1.Pai ceva de genul: originalitatea ideii, calitatea constructiei textului, corectitudinea gramaticala, coerenta si usurinta in exprimare .

    Bine eu nu zic neaparat sa stea cu creionul pe o foaie si cu romanul in fata si sa bifeze, asta are, asta nu.

    Pur si simplu sa se ghideze dupa ele. Eu sunt de parere ca cineva care a citit ceva la viata lui, mai e si implicat in fenomen, indiferent de gusturi, poate face diferenta intre un volum cu oarecare valoare si ceva mediocru.

    Cel putin asa vada eu lucrurile. Poate ma si insel.

    2.Ideii sunt, din cate vad. Mai trebuie timp si ceva disponibilitate si sa si porneasca procesul de jurizare. Ca degeaba este juriu, daca nu este premiu.

    3. In mod normal n-ar trebui sa para un premiu de popularitate, dar in esenta asta sunt. Ca e posibil ca sa fie cazuri in care persoane ce nu au citit romanul, dar la indemnul unuia sau altuia, sa voteze ca sa ingroase lista.

    Ca sa se elimine impresia asta s-ar putea face o lista cu cei implicati la nivel vizbil in fenomenul Sf romanesc si sa se voteze pe baza de nume: cei de la editura Millennium Press, cei de la Gazeta SF, de la Nautilus, etc, apoi sa se ia blogurile la rand.

    Cineva le centralizeaza vizibil, le numara si da ‘sentinta’, si atunci esti sigur ca macar nu s-a facut nicio chestie “necurata”.

    Buna ideea la Galileo.

    • Și tu crezi că cei 5 din juriul Colin au aruncat la plesneală un titlu? Sau au stabilit cîștigătorii premiilor prin tragere la sorți? Bineînțeles că au avut și ei niște criterii. Așa cum și tu ai niște criterii cînd judeci o carte. Nu de criterii ducem lipsă, ci de onestitate. Dacă noi trei facem un juriu ca să-l premiem pe cel de-al patrulea prieten al nostru și-apoi mai facem un juriu cu încă do și-l mai premiem o dată… e ceva în neregulă.
      La fel cum și dacă se face vot pe net și intru de cinci ori, cu cinci nick-uri, tot o aiureală se cheamă că este.
      Problema cu voturile populare e cu unicitatea identității celor care votează și cu buna-credință a lor. Bună ideea cu votul pe pagina de FB. Dar ar merge, cred eu, numai dacă votează cei îscriși pînă ieri. Ca să nu vedem cum azi, cînd se anunță votul, vin 1000 de inși să dea LIKE și să voteze, deși habar n-au despre ce e vorba, dar au un prieten a cărui carte vor s-o “ajute”.

      • pai nu, dar initial am pornit de la ideea ca nu exista juriul de la V Colin

        si daca tot am fost intrebat, am raspuns 😀

        nu stiu daca pe facebook putem inchide like-urile…ca la pagina e si mai usor de votat , like-ul ala te face instantaneu prieten fara sa mai fie nevoie de acceptul nostru.

        la conturile personale e mai simplu. pui sa voteze doar cei care ii ai in lista de prieteni.

        da, si mie mi se pare o idee buna, doar daca voteaza cei deja existenti in lista.

  5. nu voteaza mii de insi, ca sa fie greu sa le verifici identitatea. teoretic poate sa vina fiecare cu cate un CV (pentru ca trebuie SA VREI sa votezi) si atunci, daca exista timp de afectat verificarii lor, ai un esantion cat de cat statistic. problema reala este cea a conditiilor diferite de plecare. daca ai o cursa de 100 de m si unul pleaca de la 30 m se numeste cursa cu handicap. apoi mai e problema omogenitatii grupului votant. criteriile geografice sunt pentru evul mediu, criteriile de mici si bere sunt pentru nesimtiti, dupa parerea mea trebuie sa ai un grup neomogen, care sa acopere toata plaja de pareri. daca esti sef de club cu ce esti mai bun decat altii? sunt fani care cumpara toate cartile, indiferent de criteriile oricui, daca se pozeaza cu cartile cumparate in brate poate sa-mi spuna cineva ca parerea lui conteaza mai putin decat a celor care primesc cartile gratuit numai sa scrie de bine despre autorii respectivi? hai sa nu ne mai ascundem dupa degete… multi primesc cartile gratuit TOCMAI pentru ca-s in cateva pozitii considerate de forta. autorii au nevoie de un clasament real, de conditii cat de cat egale. cum faci cel mai usor treaba asta? pai… simplu, ii pui sa dea 1 milion de lei ca sa-si ofere votul. nu e o suma chiar mica. doare, dar nu stiu cati autori ar “ajuta” fanii dandu-le suma asta si apoi convingandu-i sa-i dea votul. alta metoda, costisitoare si ea, e derivata din metoda lui Bucheru, ii pui pe toti autorii sa scrie despre toate celelalte carti si sa le noteze (asta e un criteriu cat se poate de rezonabil) dar ii doare pe cei care propun premiile (nu-s toti ca Bogdan) totusi ar trebui sa ramana PRINCIPALUL CRITERIU. si sa spunem ca trebuie musai sa aiba o pondere de MACAR 70%. de restul de 30 % bagi FANI care se pozeaza cu toate cartile cumparate in brate si-ti dau si toate datele din buletin (astia trebuie sa intre in absolut toate criteriile). nu vor fi multi pentru ca e destul de greu sa pui la cale sedinta foto si sa mai si insisti sa-ti dai cu parerea (completezi si cu o parere curta despre fiecare carte in parte si le reduci si mai mult numarul, practic vei avea parte numai de fanatici). apoi ar trebui sa intre cei care au popularizat (prin articolele lor, daca tot erau in pozitia de forta care le permitea asta) TOATE CARTILE DEOPOTRIVA. si trebuie sa zici din start UNDE sunt articolele respective, ce reviste, radiouri, siteuri… se califica. pentru ca una e sa faci asta pe facebook, alta intr-o revista deja cunoscuta. sa zicem ca ai 10 pretendenti, 10 fani, 10 critici (pui conditii drastice, pentru ca ai nevoie de acea egalitate a sanselor) si zici din start cum va fi LA ANUL !!! astea fiind doar idei, desigur. cum e la worldconuri? banii inainte de toate, nu? si voteaza cei care au platit banul cu un an in urma, in anul in curs, si pentru anul care urmeaza. bine gandita toata treaba! acum hai sa vedem cum altcumva se poate face. esti SPONSOR, aiidei despre cine “combate”… vorbesti cu autorii si obtii cartile (musai). una la mana le oferi fiecaruia dintre ei… cartile scrise (intre ei) apoi alegi pe cei dispusi sa scrie despre acele carti in cele cateva reviste (Ghido sef de turma peste partea radiofonica poate vorbi in fiecare saptamana, sau cum are emisiunile, de fiecare data 2 minute despre toate, mentionandu-le, si in urmatoarele 3 minute despre una dintre ele, 5 minute din fiecare emisiune poate face asta). dar alegi revistele si imparti constiincios articolele (asupra carora mai si atragi atentia ca vor conta pentru premiul cel mare). iar oamenii ii alegi cat mai variati (sa avem scuze, dar daca zici de bine despre Harul, cum a facut Liviu Radu, nu cred ca te mai poti astepta sa-ti ofere careva un rol in jurizarea asta). pe cine alegi? pe vreun prieten? sa fim seriosi, distrugi credibilitatea premiului. evident ca pui CRITERII din start, cazi de acord asupra 10-20-50 daca trebuie. si cei care jurizeaza isi prezinta PUBLIC punctajele respective. deci cateva categorii de votanti: scriitorii, Ghido (ca-i singur), cei care fac recenzii in revistele agreate DIN START, clientii care le-au cumparat pe toate, cei care le cumpara pe toate SPECIAL ca sa voteze (si aici ar trebui insistat in mod special, trebuie sa ai posibilitatea sa cumperi un PACHET cu toate cartile dintr-un loc a carui reclama sa fie prezenta in toate publicatiile) si sponsorul. cate un vot de caciula. si cu O LUNA INAINTE (timp rezonabil pentru cei care cumpara PACHETUL – oameni inregistrati cum se cuvine, cu date din buletin, ca toti ceilalti votanti, dealtfel) anunti ca-s 56 de insi care voteaza (sa zicem asa)… si acolo unde se strang voturile (pe un site special, desigur) cei 56 (cu poza si ceva date despre dumnealor) au urcate TOATE PARERILE lor, la fiecare concurent in parte (concurentii, cei 10-20, prezentati si ei frumos). ok, am facut o varza din toate astea, cum mi-au venit in minte, printre doua telefoane primite aiurea in noapte… dar asta cu site, categorii de votanti, pareri, o luna, pachet, prezentari… pare ok, pentru mine.

    • Ti-am citit propunerea sambata noapte in garda si nu am priceput nimic din ea 🙂 La recitire odihnit am gasit multe lucruri logice la care o sa ma refer in articolele despre sondaj.

  6. e foarte greu de gasit o formula prin care sa te apropii de cea de votare a premiilor hugo. fiindca la noi, daca ai cere bani ca sa voteze lumea, nu cred ca ar fi cineva dispus. la premiile galileo am avut o solutie cit de cit rezonabila. am permis sa voteze celor care au platit un abonament la galileo si, prin urmare, stiam sigur ca sint oameni dispusi sa dea bani (si) pe sf romanesc si in consecinta erau sanse sa fi citit cu adevarat cartile. ce zice ben mai sus (in stilu-i caracteristic alambicat) e foarte ok, ca principiu, si-ar fi bine sa se poata face cam asa. dar nu e fezabil, daca n-ai un concediu (lung) in care sa te ocupi strict numai de asta, sau o armata de gopheri care sa te ajute cu scris de mailuri etc. concluzia mea: sintem prea putini ca sa o putem face ca la hugo. si-atunci isi stabileste fiecare criteriile proprii. n-o sa poti niciodata, in romania, sa dai un premiu care sa multumeasca pe toata lumea.

  7. Pingback: SF-ul în secolul XXI: Final de sondaj » Cititor SF

  8. eh… doar cei calificati (cumva vizibil) vor juriza.
    iar “calificarea” trebuie sa fie “la vedere” si “stabilita” din vreme, dar si “standardizata” (urcata in tot on-line-ul care sustine premiile respective, pa peste tot LA FEL).
    pentru ca pacatul cel mai mare nu e ca unul sau altul are prieteni (un lucru bun, dealtfel) ci ca e musai sa se reflecte in vanzari (ca sa fie multumit tot lantul de care e legata… zgarda).
    pana la urma, cel care scrie bine… trebuie sa aiba bani de-o cinste, familiei si, de ce nu?, prietenilor care l-au sustinut (atentie!!! cumparandu-l).
    multumesc ca ati avut rabdare sa cititi ce-am scris.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu