Nominalizările Hugo 2013 – proza scurtă

Cea mai bună nuvelă:

  • After the Fall, Before the Fall, During the Fall de Nancy Kress (Tachyon Publications)
  • The Emperor’s Soul de Brandon Sanderson (Tachyon Publications)
  • On a Red Station, Drifting de Aliette de Bodard (Immersion Press)
  • San Diego 2014: The Last Stand of the California Browncoats de Mira Grant (Orbit)
  • The Stars Do Not Lie” de Jay Lake (Asimov’s, Oct-Nov 2012)

Nimic din ceea ce am nominalizat nu se găseşte pe listă. 2012 a fost, după părerea mea, un an foarte bun pentru nuvele, dar din păcate este un an foarte prost pentru nominalizări.

Nu am citit nuvela pre-, peri- şi post-apocaliptică a lui Nancy Kress, pentru că nu a fost publicată online sau în revistele la care sunt abonat, dar am auzit lucruri bune despre ea. Emperor’s Soul se petrece în universul Elantris, care a fost publicată în România la Tritonic, iar San Diego 2014 a lui Mira Grant în universul Newsflesh. Nuvela lui Aliette de Bodard face parte din istoria ei alternativă în care universul este dominat de asiatici. The Stars Do Not Lie este o poveste reuşită despre creaţionism vs. ştiinţă, dar nu e cea mai bună nuvelă a lui Lake din 2012.

Cea mai bună nuveletă:

  • The Boy Who Cast No Shadow” de Thomas Olde Heuvelt (Postscripts: Unfit For Eden, PS Publications)
  • Fade To White” de Catherynne M. Valente (Clarkesworld, August 2012) (versiunea audio)
  • “The Girl-Thing Who Went Out for Sushi” de Pat Cadigan (Edge of Infinity, Solaris)
  • In Sea-Salt Tears” de Seanan McGuire (Self-published)
  • “Rat-Catcher” de Seanan McGuire (A Fantasy Medley 2, Subterranean)

Despre Heuvelt nu am auzit nimic. Fade To White este o metaliteratură despre America şi SF-ul anilor ’50, bine scrisă, dar prea puţin interesantă. Nuveleta lui Pat Cadigan, singura lucrare de ficţiune de pe buletinul meu care se găseşte printre nominalizări, face parte din excelenta antologie Edge of Infinity a lui Jonathan Strahan. Seanan McGuire este numele sub care Mira Grant scrie literatura pentru tineret. Nu am absolut nimic cu Grant, însă am cu fanii ei care cumpără participarea la World Con numai şi numai pentru a nominaliza absolut toate lucrările scrise de ea în anul respectiv. Sunt sigur ca atunci când se vor da publicităţii numărul nominalizărilor vom vedea, ca şi în anii trecuţi, că toate lucrările ei au acelaşi număr de nominalizări atât între ele, cât şi faţă de cele din anii trecuţi.

Cea mai bună povestire:

  • Immersion” de Aliette de Bodard (Clarkesworld, Iunie 2012)
  • Mantis Wives” de Kij Johnson (Clarkesworld, August 2012)
  • “Mono no Aware” de Ken Liu (The Future is Japanese, VIZ Media LLC)

Această regulă care cere ca o povestire să aibă măcar 5% din numărul total de nominalizări începe să devină ridicolă. Şi e chiar păcat având în vedere numărul mare povestiri publicate în fiecare an.

Immersion, după cum am spus în articolul despre nominalizările mele, s-ar fi aflat pe buletinul meu, dacă nu aş fi fost sigur că va fi nominalizată. Am preferat, în această categorie unde nominalizările sunt mereu la limită, să ofer un vot unor lucrări cu şanse mai mici. Din păcate doar votul meu nu prea a ajutat. Povestirea lui Kij Johnson este sinistră şi frumoasă, ca şi majoritatea scrierilor autoarei americane. Mono no Aware a fost cea mai apreciată şi antologizată povestire a lui Liu din 2012, dar nu am citit-o.

Concluzii:

Singurul lucru pozitiv pe care îl văd eu legat de aceste nominalizări este numărul mare de femei (9 din 13) şi relativa diversitate rasială. Însă, din păcate, această diversitate nu prea e însoţită şi de diversitate sau calitate artistică.

Ceea ce şochează cel mai mult este faptul că doar una dintre lucrările nominalizate vine de la unul dintre cei 3 mari: Asimov’s, Analog sau F&SF. Lista este dominată de volumele subţiri de nuvele publicate pe hârtie de editurile specializate în SF şi de lucrările de la Clarkesworld. Cred însă, că e prea devreme să putem trage ceva concluzii din asta.

Anul acesta, nominalizările Nebula arată mult mai bine decât cele de la Hugo, atât la roman, cât mai ales la categoriile de proză scurtă (nuvela Katabasis a lui Robert Reed este o capodoperă şi mă bucur că acest lucru a fost recunoscut de membrii SFFWA; aproape la fel de bune sunt şi Portrait of Lisane da Patagnia de Rachel Swirsky şi The Bookmaking Habits of Select Species de Ken Liu).

În rest, eu nu voi vota aceste liste şi voi face astfel o economie, atât de bani, cât şi de timp pentru citit.

4 Comments

  1. Ah, ce interesant mi se pare că ajungi la concluziile astea. Te mai las un an, doi, și organizăm și noi o nominalizare de Hugo pentru Ro, cum face Resnick de ani de zile, și cum face și Grant mai recent, și cum fac scriitorii de la codex, și etc? Cred că ai făcut și singur calculul, și nu e o sumă chiar gravă… ei? Ai mail-ul meu, când te hotărăști… 😛

    • Hai sa vedem. 5% din 662 voturi inseamna 33 de voturi pentru a intra in finala. Supporting membership este 50$. 50×33=1650. Deci cu 1650$ ii bagam in finala din 2014 pe toti 3 romanii din prima ediţie a antologiei International Speculative Fiction 🙂

      • Suma e puțin mai mare, ca să mergi la sigur, marja adăugată e de vreo 50%. Asta din cauză că mai sunt și alții care fac asta, în fiecare an. Deci eu zic 2.500 de dolari și 50 de membership-uri. Și nu bagi doar în 2014, ci și în anul următor.
        Pe de altă parte, ca investiție, nu merită făcut acest lucru dacă autorii nu pot profita din asta, adică dacă nu au deja publicate cărți în engleză, fie și self-published. Nu autorii din ISF trebuie sprijiniți, ci cei ca Ioana Vișan și Marian Coman. Sau orice scriitor care încearcă să vândă publicului american.

  2. acum inteleg si eu 😀

    pai 50 de dolari nu e mare scofala.

    cred ca se gasesc 30 de oameni in toata Romania care sa-i dea, daca ne mobilizam.

    daca ii spunem si lui Voicu ca asa o sa-si vada preferatii pe listele Hugo sigur o sa cotizeze cat 3 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu