Argos Science Fiction & Fantasy nr.1

Sunt plecat de doi ani de zile din tara (nu stiu cand a trecut timpul) si a durat ceva pina sa se aranjezele apele aici, asa ca am facut o pauza de scris pe blog si nici nu am mai citit altele, nu am mai parcurs revistele online sau noutatile editurilor de profil. Pauza totala. Doar cu cititul nu m-am oprit. Asa ca  pina de curind am  cam fost in plop cu orice. Mi-a venit pe lume si primul copil, asa ca, vrei nu vrei, e de munca.

La reintoarcerea mea in lumea blogului am gasit un sf romanesc in plina ascensiune, cu o editura noua pe piata, Paladin, o revista ce se doreste bilunara, Argos,  cu o Nemira reinventata, dar cu niste coperti de-ti vine sa plingi ca exista asa ceva la o editura de calibrul ei, brat la brat cu Anticipatia relansata, o colectie science fiction la editura Trei sub obladuirea atenta a neobositului Mihai-Dan Pavelescu, o editura Millennium Books ce continua sa publice in continuare scriitori romani chiar daca unii sperau pe la colturi ca-si va termina motoarele cat mai curind, au si aparut site-uri ce vand cartile autorilor romani sub forma de ebook-uri (elefant.ro), tabletele au devenit ceva obisnuit in mediu lecturii romanesti si, spre surprinderea mea si banda desenata (o alta pasiune a mea, dar eclipsata de sf) se bucura de aceiasi evolutie ascendenta. Au inceput sa se organizeze si pentru Bd-uri conventii anuale, proiecte elitiste in care se ofera anumite sume de bani, si in functie de cat cotizezi primesti fie doar banda desenata simpla, fie si alte bonusuri, totul in editie limitata, exista o serie de reviste online si tiparite, au aparut ca ciupercile o multime de artisti, graficieni ilustratori talentati, pe facebook-ul pe care l-am ignorat aproape cu desavarsire, au aparut grupuri de discutii in care fanii se intalnesc si isi impart impresii. Se misca treaba. In bine. Scoatem incet, incet si noi capul in lume.

Care pare a fi cheia succesului ?

Ca peste tot, seriozitatea, un plan de bataie bine pus la punct, exploatarea tuturor mediilor de publicitate, de la bloguri pina la puternicul facebook, prezenta la targuri, si un staff cat mai bine pus la punct cu ce se misca in sf-ul romanesc. Sau macar capabil sa se adapteze si sa invete din mers. Etc.

Dar sa trecem la oile noastre.

Au trecut 5 ani fantastici in care ne-am zbatut sa promovam valorile sf-ului romanesc si sa sprijinim autorii ce merita a fi publicati. Uneori poate am mai facut vreo mica concesie, insa in general am ramas fideli principilor noastre. Am mai renuntat la rubrici, am mai venit cu unele noi.

S-au alaturat noi cititori, si altii au mai plecat. Daca mi-a placut o carte am scris despre ea. Acum nu mai am timp si rabdare sa citesc ceva care nu-mi place din primele pagini, doar in speranta ca va fi mai buna pe parcurs. Asa ca am toata stima pentru cei care se “tortureaza” si citesc (si comenteaza) in amanunt fiecare text publicat in revistele autohtone de profil. (Respectul meu se indreapta si spre semnatarul rubricii  Radar din Nautilus care, probabil e si angajat in proiectul Gazeta Sf, insa nu a binevoit sa-mi raspunda la intrebare, asa ca nu stiu sigur. Probabil exista impresia ca as fi fost pus pe harta. Nimic mai neadevarat. – update: intre timp mi s-a raspuns la intrebari, inainte de postarea articolului din cate am vazut ora).

Ce imi doresc eu de la Argos?

As vrea sa fie acea revista care sa-mi aduca in fata o serie de texte bune, care sa ma scuteasca sa-mi pierd vremea cu unii autori publicati in mediul online doar ca sa umple spatiul. Sa fim sinceri ca poate exista si situatia asta.

In general, din punctul meu de vedere, in 85-90% din cazuri imi dau seama de pe prima pagina a unui text daca exista sanse sa-mi placa sau nu. Asa ca mi se pare foarte important debutul povestirii/romanului, pentru ca daca esti in stare sa convingi pe cineva sa te citeasca si va gasi cateva elemente pentru care sa te aprecieze va inchide ochii la eventualele mici scapari din text. Daca nu, e cam nasol.

Cand am aflat ca va aparea o noua revista de profil, m-am bucurat mult, insa eram constient ca va fi mai greu cu cititul din cauza celor 900 de km care ne despart. Iar cind am gasit-o pe elefant.ro in format electronic mi-a sarit inima-n sus de bucurie. Pretul nu mai conta.Si e ceva infim oricum.

Probabil redactorul a vrut sa ofere o gama cat mai variata de texte pe gustul tuturor. Avem dark fantasy in cazul lui Oliviu Craznic, in textul Edana Rose care face parte dintr-o serie, dar voi reveni mai tarziu la el. Atavic a lui Liviu Surugiu pe care intamplator l-am vazut recent si pe o coperta veche de Anticipatia, deci nu e chiar asa de debutant cum banuiam, aduce un pic cu atmosfera din Altered Carbon de Richard Morgan. Liviu Radu recidiveaza cu un trecut alternativ in Fuga Domneasca, Narcisa Stoica vorbeste despre o expeditie spatiala, in Himera, iar Ioana Visan cu Un zambet de milioane ne prezinta o mica aventura extraterestra light .

Nu o sa dau note, si nici nu o sa disec cu frenezie textele care nu mi-au placut, pina la urma fiecare e cu gustul lui si  din moment ce au ajuns intr-o revista, povestirile nu au fost selectate degeaba.

Nu stiu daca a fost o intimplare sau nu, insa textul lui Oliviu Craznic, Edana Rose (acum si online), care este si primul al revistei, si de care nu am mai citit nimic pina acum, mi-a placut cel mai mult. Si daca si restul textelor din aceasta serie de autor sunt macar la fel de apetisante ca cel de aici, viitorul suna bine pentru scriitor.

Doua surori gemene se supun vointei sistemului si cresc separat una fata de cealalta. Insa posibilitatea ca una dintre ele sa puna la cale un complot impotriva reginei ii pune in pericol si viata celei nevinovate. Insa nimic nu este ceea ce pare la prima vedere.

Un text excelent. O lume construita atent si cu multe detalii ce m-au facut sa-mi doresc sa citesc mai mult. Mai bun decat multe dintre povestirile de prin Asimoave. Thumb Up pentru Oliviu.

In textul lui Liviu Radu avem descrisa fuga lui Voda Caragea, domnitor ce se foloseste cu succes de unele mijloace revolutionare ale tehnologiei. Un text pe aceiasi linie cu directia generala a scrierilor lui Radu, pentru care nu trebuie sa fii neaparat un fan al lumilor alternative ( ca eu unul nu sunt), dar care te prind totusi fara niciun fel de tagada.

La celelalte doua povestiri si un fragment de roman, as spune ca e o problema la nivelul constructiei frazei, a timpurilor, la dialogurile putin credibile, si pe mine nu m-au convins. Himera Narcisei are o idee interesanta, dar cam atat.

Mai sunt si trei articole in care sunt recenzate trei volume de science fiction romanesc. Despre volumul lui Marian Truta, A doua venire, (editura Nemira) vorbeste colegul Tudor Ciocirlie, autor despre care l-am citit si eu aici si care nu trebuie sa-mi mai spuna nimeni ca le are cu scrisul, Oliviu Craznic scrie despre romanul Narcisei Stoica, Taxidermie (Millennium Books), si recunosc ca m-a facut curios parerea buna despre el ( la asta a contribuit si articolul de pe blog al lui Tudor), si Dan Dobos scrie despre reeditarea la  Anul Terminal de Florin Pitea.

Mai sunt si doua articole interesante semnate de redactorul-sef, Michael Haulica, primul in care discuta despre necesitatea ca scriitori de sf sa fie mai incisivi si mai hotarati in dorinta lor de a fi publicati si alta in care lumea romaneasca de cultura nu prea baga in seama sf-ul, marginalizandul cu incapatinare. Cam cum face Pitzi pe la nationala. Desi altii ii spun ca a gresit, el o tine pe a lui.

Plus un interviu cu Dan Lungu. Despre care aflam in final cine este. Sau cel putin asa apare la ebook.

Per total, pentru mine, revista si-a meritat banii si, chiar daca  textele nu au aceeasi valoare, eu sunt fericit ca am descoperit (macar) un scriitor nou (desi scrie mai demult).

Succes echipei Argos!

Pe mine ma au abonat sigur si la numerele urmatoare.

22 Comments

  1. Mulțumesc frumos, Kyo. Sper să te citească și ceilalți colaboratori la acest prim număr din Argos. Și mai sper ca tu să ne citești și mai departe.

  2. Din ce tara ne scrii?

  3. Nu cred ca cineva care nu stie de unde scrii, ar putea sa ghiceasca 🙂

  4. am mai taiat o parte din text la redactare 😀 (chiar am taiat- dar partea cu redactarea e o gluma 🙂 ) si am uitat ca acolo spuneam si unde…

    Marian Coman pe blog are un widget care arata si steagul si orasul plus tara. si a aparut acolo corect.

    sa-mi infranez logorea mintala…

    in Albania m-au dus pasii…Tara vulturilor, Shqipëria cum ii spun ei, pe limba lor.

    Poate o fi si vreo legatura intre albanezi (shqiptari) si unul din romanele lui Karl May, In tara schipetarilor.

  5. Nu ghiceam in veci. Original!

  6. Felicitari pentru bebe 🙂

    E cu tine in Albania ?

    • Multumesc mult!

      Desi munca mea a fost mai importanta intr-o prima etapa 😀 stim cu toti cind. Apoi nu am dus eu greul.

      Da aici e, sotia e din Albania si bebe Iris are mai intai certificat de nastere albanez. In curand va avea si romanesc. 🙂

  7. Salut, kyodnb!
    Multumesc pentru recenzia (fie ea si de o fraza) pe care ai facut-o fragmentului meu de roman, Atavic. De fapt, nu a meritat mai mult, asa e. Mi-am dat seama ca ai citit, sau, cel ptuin, asa cum ai recunoscut, cand un text ti se pare slab, citesti doar putin. In ambele cazuri, ai dreptate: este genul cyberpunk. Da. Un text de aventuri, plasat in lumea reala, cu o secta care colectioneaza lacrimi, un erou care nu stie sa planga, urmariri cu elicoptere sau discutii intr-un birou… este genul cyberpunk, asa e.
    Asa e, sunt debutant, cum banuiai, dupa valoarea execrabila a textului. Ai ghicit.
    Si eu si autorii celorlalte doua texte la care te-ai referit, nu stim sa construim o fraza, sa manuim verbele, etc.
    Si e o problema foarte importanta pentru sf-ul romanesc tara din care ne scrii. Sincer, ne preocupa. Speram sa aflam, sa putem rezolva problema spinoasa a tirajului de carte romaneasca.
    Te invit (contracost) sa faci o recenzie serioasa fragmentului din ATAVIC. Daca ti se pare insa ca textul e execrabil, iar eu un analfabet, atunci, te rog, nu ma baga in seama.
    Inca o data, multumesc. Sincer, nu m-a deranjat ca nu ti-a placut (deci, serios, nu m-a deranjat asta, nu sunt grafoman!), m-a deranjat ca, in conditiile in care toti prietenii mei rad de mine zicand ca scriu ca Jules Verne dar un pic mai prost, aud acum ca scriu cyberpunk!
    In fine…, daca te-am jignit cu ceva, scuze. Daca vrei sa vorbim, ne putem contacta pe facebook, linkedin (Liviu Surugiu), pe yahoo (liv_sur@yahoo.com) sau la telefon 0765.58.58.18. Imi doresc din suflet sa imi arati greselile, nu pentru ca imi imaginez ca nu le am… Mike, Lenghel, Adi Banuta, Bugariu, Adrian Buzdugan, C. Tenita, si o gramada de multi alti oameni talentati mi-au facut observatii cu duiumul si mi le-am insusit, am modificat scene, am corectat exprimari, am moderat exagerari, am scos personaje, am introdus explicatii…
    Pe caurand.

  8. Multumesc revistei Argos pentru publicarea comment-ului meu.

  9. Asta nu inseamna, Kyodnb, ca iti pun la indoiala abilitatile. Dimpotriva, achiesez la ideea ca OLIVIU CRAZNIC e foarte bun. Sa fiu sincer, sa fim sinceri… la ora asta e cel mai bun autor roman. Citeste mai multe texte de Oliviu, ai unde le gasi, pe net. Viitorul foarte apropiat va confirma asta.
    Bun si, pana la urma, sunt de acord si cu ceea ce ai spus despre mine (gusturile nu se discuta, ar fi chiar culmea sa iti schimb eu parerea cu un comment-doua, mai ales ca n-ai citit si nici nu vei citi fragmentul de roman), dar, te rog, nu mai spune ca scriu cyberpunk. Urasc genul cyberpunk! Nici nu am citit romanul pe care l-ai indicat, am vazut doar, pe net, ca e genul asta. Pe bune, URASC GENUL CYBERPUNK !

    • comentariile au intrat la moderare si trebuie sa apara un admin si sa le accepte. asta se intampla cind scrii prima oara la noi pe blog. la fel e si pe revista Nautilus.

      nu trebuie sa te stresezi prea tare. din moment ce ai ajuns in paginile revistei inseamna ca ai o certa valoare si lumea din redactia Argos ti-a dat un vot de incredere.

      Acum, nu poti multumi pe toti cititorii. Eu am spus doar ce mi s-a parut, nu am afirmat ca nu stiti sa scrieti. Nu am zis niciodata ca esti analfabet. Si nici articole contracost nu fac si nici nu sunt la momentul de fata interesat sa fac. Mai degraba am in minte organizarea unui concurs pentru scriitori romani de sf & f, dar e inca in stadiul de idee, si o am demult in cap. Mai trebuie sa treaca ceva timp si sa am o anumita stabilitate.

      Nu am zis neaparat ca e o problema importanta de unde scriu si nici ca ar trebui sa-i pese cuiva.

      Cititorsf e un blog de sf cu accente personale. Scriem articole, dar ne mai si exprimam liber. Toti colaboratorii si membrii acestui mic grup pot scrie ce vor, nu s-a impus niciodata vreo directie evidenta pentru articole.

      Nu am zis raspicat ca scrii cyberpunk, am incercat sa te inscriu intr-o anumita categorie si din cele 2,3 pagini citite mi s-a parut ca aduce un pic cu romanul mentionat.

      Nu ma consider un reper in peisajul sf-ului romanesc, si dupa cum ti-am zis mai sus, nu trebuie sa te afecteze (negativ) parerea mea.

      La unii o sa le placa cum scrii, la altii, nu. Riscurile meseriei.

      Eu cu greu am reusit sa citesc un roman de Ian McDonald, unul din reprezentantii cyberpunkului si la fel am gandit la inceput. Ca cyberpunku e naspa. Si nu e chiar pentru toti.
      Chiar marele Maestru Bradbury a spus, dupa cum am aflat din video-ul de la lansarea volumului de la Paladin: “As for cyberpunk, it’s crap — you can’t read it”.

      Insa dupa ce am terminat-o nu am mai gandit la fel. Si sa nu mai vorbesc de bijuteriile cyber scrise de Danut Ungureanu si Sebastian A.Corn.

      Dar, cum ai spus si tu, gusturile nu se discuta 😀

      Doar se comenteaza 🙂

  10. M-ati facut curios, voi citi si eu Atavic, sa vad cum e. Deci, Liviu, ai castigat un cititor! Pana la urma, dracul nu e asa de negru, pe cat il fac calugarii.

  11. Salut, Kyo!
    Desi nu pot sa ma prefac (pentru ca nu pot) ca n-am prins ironia din “…deci nu e chiar debutant, cum banuiam”, pana la urrma orice publicitate e publicitate, iar dl Valmon poate acum, doar dand un click pe numele meu, sa acceseze un colaj de fragmente din ATAVIC, fragmente ce au fost foarte pe plac multor persoane din stafful Nemira si nu numai.
    Pe de alta parte, chiar imi doream critica, dar critica la sange, daca exista sange, frate. Asa ca raman in continuare cu garda deschisa, la acest capitol.
    In privinta concursului, felicitari, poate vom colabora la organizarea lui. In 1994 eu am CREAT primul concurs de literatura sf din Romania care a oferit premii in bani. In conditiile in care in Rosiori de Vede (orasul meu natal) un apartament costa, atunci, intre 2000 si 3000 de dolari americani (10.000 in Bucuresti, zona Unirii, “la fantani”), premiul I pe care l-am acordat lui Gramescu pentru “Apocrifa dupa Maria” a fost de 101 dolari. Concursul s-a numit Liviu Surugiu si Ultimul Concurs SF al Anului. In colectia JSF din noiembrie/decembrie 1994 sunt o gramada de detalii despre desfasurarea lui, Costi Gurgu a luat si el un premiu, a fost TVR-ul, Antena… in fine, au trecut 20 de ani, lucrurile frumoase se uita… Eram tanar si nelinistit pe atunci, nu batran si moale, ca acum…
    Dar nu ma retrag, pana nu canta doamna cea mare. Arunc provocarea deci: CITITI colajul de fragmente care va apare dand click pe numele meu.
    Discutam dupa aceea.

    • Nu sunt Kyo, dar nu inteleg de ce ti-e tie “clar” ca era o ironie. Eu sunt cat de cat la curent cu SF-ul romanesc si nu stiam daca esti debutant sau nu – adica n-am auzit de tine pana cand am citit pe diverse bloguri stirile despre Atavic. Iar eu chiar sunt bucuresteanca si pot sa merg la toate targurile de carte, sa cunosc oameni, sa aud nume noi. Kyo nu e din Bucuresti si acum nici macar nu locuieste in Romania. De ce ai impresia ca toata lumea ar trebui sa stie daca esti debutant sau nu? Iar in 1994 eu aveam 10 ani si Kyo tot pe acolo, asa ca nu prea citeam altceva decat Fratii Grimm.

    • Am zis ca nu esti debutant pentru ca s-a nimerit sa am la indemina vreo 4 numere din Anticipatia veche, doua numere chiar s-au nimerit redactate de Jen :D, si in numarul 568 este cuprins un text semnat de Liviu Surugiu, intitulat , Adevarul despre Woopy, Premiul Pozitronic ‘ 95, sectia horror ( J.S.F, nr 118 Anul IV, 1-8 mai).

      si m-am gandit ca e prea mare coincidenta sa nu fii tu…

    • Am zis ca nu esti debutant pentru ca s-a intamplat sa am la indemina vreo 4 numere din Anticipatia veche, doua numere chiar s-au nimerit redactate de Jen, si in numarul 568 este cuprins un text semnat de Liviu Surugiu, intitulat, Adevarul despre Woopy, Premiul Pozitronic ‘ 95, sectia horror ( J.S.F, nr 118 Anul IV, 1-8 mai).

      si m-am gandit ca e prea mare coincidenta sa nu fii tu…

      later edit: si uite ca e textul si pe la Gazeta SF…

    • normal ca e laudabil ca ai organizat un concurs pe banii tai…

      insa ar mai fi o chestie. in general, prietenii si amicii evita sa-ti spuna adevarul gol-golut si din punctul meu de vedere nu ar trebui sa cauti confirmarea acolo.

      cititorii sunt cei care hotarasc. daca ai primit semnale pozitive de la ei nu trebuie sa-ti bati capul cu unul caruia nu i-a placut ce ai scris.

  12. Perfect de acord, Kyo. Oricum, pentru mine, si nu cred ca e o greseala, oricine m-a citit e un CITITOR, indiferent ca e si critic sau nu, ori, si mai grav, prieten. Parerile sunt diferite, fireste, oricat am incercat eu ca ATAVIC sa se adreseze la cat mai multe nise si sa fie pe cat mai multe gusturi…
    Orice autor, cat de slab, e deranjat cand nu sare toata lumea sa se minuneze “vai ce text de Nobel ai comis!”, numai ca nu vrea sa recunoasca asta. Eu poate ca am fost nemultumit ca nu ai zis mai multe…
    Acum, cel putin, ai zis. Poate ca in subconstient asta am si vrut.
    Pe viitor n-am sa ma mai deranjez asa repede. De exemplu, articolul MORTOF de la rubrica CONTRAPUNCT din ultimul Helion nu m-a suparat. Dimpotriva, urmare a scurtei si, de ce sa nu recunosc, placutei, “conversatii” cu tine, am inteles din critica povestirii mele “Gradina din sicriu…” cateva lucruri interesante (pe care singur nu le-as fi vazut).
    Iti urez bafta in continuare si sa auzim de bine.
    Nu e usor sa traiesti in alta tara. Am lucrat intr-un birou de avocatura din Madrid timp de sase ani (per total, opt ani am fost plecat) si am o fetita care s-a nascut in strainatate.
    Sper sa nu ma ierti daca, pe viitor, vreunul din textele mele ti se pare nelalocul lui.
    O zi buna!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu