Terry Pratchett – The colour of magic & The light fantastic (BD)

Romanul The colour of magic  este prima carte din seria Discworld  si a fost publicat pentru prima oara in 1983, in Marea Britanie, in timp ce The light  fantastic a iesit pe piata trei ani mai tarziu, in 1986. Despre The colour of magic autorul a declarat ca este “an attempt to do for the classical fantasy universe what Blazing Saddles did for Westerns“. Editia de fata a volumului ce imortalizeaza in banda desenata cele doua romane a fost publicata pentru prima oara in 2008 la Doubleday in Marea Britanie si Harper & Collins in SUA.

Povestea ne arunca intr-o alta dimensiune, unde gasim o lume plata, asezata pe spatele a patru elefanti uriasi, calauziti prin spatiu si timp de o broasca testoasa gigant. Aceasta lume paralela cu a noastra, dar totusi foarte diferita, se intituleaza Discworld.

Scurta introducere se adreseaza mai mult celor tineri, ce nu au apucat  sa citeasca vreo carte de Pratchet si nu pentru fanii infocati ce-i urmaresc cu sufletul la gura  fiecare miscare editoriala. Trebuie sa recunosc ca eu nu ma numar printre acestia (surpriza! sau nu) si nu reusesc sa savurez scriitura lui Pratchett. Aceasta debordeaza prin prezenta unui fantastic usor, strabatut de la un capat la altul de un puternic curent  de umor al  situatilor, limbajului si al personajelor. Romanele sale par mai degraba o joaca, in care se sparg  cu orice ocazie tipare ale fantasticului conventional si se invelesc subtil intr-o latura anecdotica, caracteristica majora cartilor situate in lumea scriitorului.   

Ambele volume vorbesc despre aventurile primului turist (cam bogat) al Discworld-ului, Twoflower, aflat in tovarasia unui magician, aparent ratat, Rincewind, si a unui cufar magic cu o vointa proprie. Magician ce, pe linga ca e un fricos notoriu fugind mincand pamantul din fata pericolului cu orice ocazie, nu stie decat o vraja (din totalul celor 8 ale Discwordului) si aceea o are blocata in minte. Totusi e una destul de importanta, dupa cum vom vedea pina la final.

Ambele romane, atat The colour of magic, cat si The light fantastic, sunt impartite in patru capitole, illustrate in marea lor majoritate de Steven Ross, complet in cazul primului volum, la cel de-al doilea desenatorii se schimba de la unul la altul, cu ceva efecte diferite in plan vizual, insa nimic radical.

E adevarat totusi ca imaginatia autorului te poarta  de pe pamantul Discworld-ului pina  in ceruri (totul intamplandu-se rapid, de la un panel la altul), pe insulite magice suspendate in aer, prin labirinturi magice fara iesire, apoi pe marea agitata a continentului, pentru ca intr-un final sa se ajunga pina chiar si in spatiul cosmic sau pe taramul de dincolo,  in intunecatul Hades (unde moartea e la o petrecere). Si personajele intalnite sunt care mai de care mai colorate, regi si printese razbunatoare, barbari in cautarea gloriei dar fara prea mult creier, spirite malefice (la prima vedere) ale apei, pirati singerosi, driade ale padurilor, dragoni, zei, druizi,  troli de piatra, si pina si moartea cu coasa are un cuvant de spus in toate aventurile eroilor nostri.

Cuvantul imposibil nu exista la Pratchett si la fiecare pagina ce urmeaza te poate astepta o surpriza de proportii, ce schimba total mersul evenimentelor de pina atunci. 

Cititorii ce prefera textele ce nu se iau neaparat in serios (cel putin asa imi lasa mie impresia), insa bine puse la punct din punct de vedere al worldbuilding-ului (marturie stau si gramada de romane publicate in lumea Discworld-ului), cu situatii gandite inadins pentru a obtine acest umor de calitate, vor savura indelung munca depusa de Pratchet cu aceasta serie de romane.

 

Replica preferata: Rincewind: I think she`s rather Taken with you

Barbarul batran, dar inca in vina si fara dinti: If I wash twenty yearsh younger…

Rincewind: Yes?

Barbarul: I`d be Shixty-Seven

Imaginea preferata

Si desi nu sunt un fan al seriei nu pot nega ca totusi am gasit interesant efortul punerii in banda desenata a romanelor sale, impactul vizual avand si el partea lui de vina. Insa recunosc ca  volumele sale imi pare ca au parte de unele dintre cele mai bune coperti pe care le-am vazut vreodata. Parca te imbie sa le citesti. Totusi eu nu ma las pacalit. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu