Sergey Dyachenko, Marina Dyachenko – The Scar

 The Scar este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Este genul de roman fantastic greu de incadrat intr-o anumita categorie, desi la o prima vedere ar putea fi identificat ca un sword & socery light, insa unul mai special, strabatut de multe elemente  neconventionale (pentru categoria in sine).

Eroul negativ, dar care ulterior se metamorfozeaza intr-unul mai mult neutru (suna ciudat, nu? ca asa si este), se numeste Egert Soll, un soldat de cariera desavarsit, si una dintre elitele orasului militar Kavarren. Avand o abilitate deosebita cu armele si o incredere in sine de neclintit, Egert este increzut, infumurat si pripit in actiunile sale, considerand ca toate lucrurile i se cuvin si ce isi doreste, trebuie sa si aiba cu orice pret. Si treaba asta ii merge, pina cind, intr-o zi, realizeaza eroarea vietii sale. Si, in urma unui duel cu un strain misterios, intitulat sugestiv The Wanderer (care se pare ca este personajul central al tetralogiei- de care o sa amintesc mai jos-) se alege cu un blestem nemilos. Din neinfricatul si ingamfatul soldat se transformat intr-o persoana lipsita de incredere, foarte tematoare,  ce trebuie sa faca adevarate eforturi doar pentru a iesi pe strada, ce sa mai vorbim de alte situatii.

Cartea urmareste  in amanunt toate trairile sale generate de aceasta neputinta, pe care el o constientizeaza, dar nu si-o poate infringe cu niciun pret. Daca la prima vedere pare o pedeapsa nedreapta, trebuie stiut ca actiunile sale necugetate au distrus pentru totdeauna viata altor doua personaje. De aici se poate face si o discutie interesanta cum ar reactiona fiecare in parte daca ar fi participant activ la drama eroinei romanului, Toria. Probabil, majoritatea nu ar ezita, si-ar opta pentru pedepsirea lui Egert, motivand ca si-a meritat soarta, ca doar pina nu vezi si tu ce cauzezi, ce trebuie sa sufere altii, nu constientizezi in totalitate cursul actiunilor tale.

The Scar radiografiaza foarte atent trairile si transformarea eroului urmarind aproape obsesiv relatia sa cu restul personajelor si impactul actiunilor sale prezente si trecute.  Dar nici celelalte doua personaje cu greutate in roman, Troia si tatal sau Luayan, un magician puternic si Decan al Universitatii locale, nu sunt neglijate. De astfel este mai mult un roman al personajelor, al constructiei acestora, totul li se subordoneaza, pentru o imagine cat mai perfecta, actiunea (pe alocuri imprevizibila) alunecand usor in plan secund.

Si desi nu se insista prea mult asupra tablourilor descriptive, evenimentele se petrec in marea lor majoritate de-a lungul a doua orase, oferindu-se doar esentialul cat sa introduca cititorul in lumea fantastica a lui The Scar, scriitura este armonioasa si desavarsita cu adevarat. Mai rar intalnesti un asemenea stil. Si daca avem in vedere ca tinem in fata o traducere, va dati seama cum suna in limba autohtona!

Elementele magice sunt si ele mai mult sugerate si avem:  blestemul invocat de necunoscutul mag The Wanderer, asupra caruia planeaza un mare semn de intrebare, o societate misterioasa si tenebroasa de magicieni, Order of the Lash,  ale carui scopuri sunt invaluite in necunoscut (desi in mod cert nu sunt cele mai umanitare) sau chiar omniprezenta sugerata a unui dezastru iminent ce ar ameninta intreaga lume.

The Scar a fost publicata initial in 1997 in Rusia si reprezinta de fapt continuarea unui alt roman, The Gate-Keeper, ambele facand parte din tetralogia The Wanderers . La prima vedere pare ciudata alegerea publisher-ului Tor de a incepe seria direct de la al doilea roman, insa se zvoneste ca acesta este considerat a fi mult mai bun ca precedentul. Si probabil ca, cum se intampla de obicei, este si o tactica de marketing, si incep cu ce e mai bun, pentru a-si construi publicul si fanii, urmand ca in viitor sa vina si continuarea. Cind, nu stim, ca deja a trecut ceva timp de la traducere si publicare.

Pentru mine a fost genul de carte greu de lasat din mina.Un roman perfect imbinat si o lectura  cu o profunzime cum doar  la Margaret Atwood am mai intilnit.

Cei doi scriitori ucrainiei, dar stabiliti la Moscova, cu o lista lunga de premii in spate, dovedesc fara nicio indoiala ca si literatura fantastica europeana are varfurile sale, insa uneori bariera lingvistica de netagaduit, face imposibil accesul la aceste valori inestimabile. Cu pierderi nebanuite pentru cititorii de gen.

Merita admirata si coperta volumului realizata in stilu-i caracteristic de artistul Richard Anderson. Meserie!

2 Comments

  1. Felicitări pentru prezentare!

  2. Multumesc frumos pt apreciere!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu