Kameron Hurley – God’s War (Bel Dame Apocrypha) #1

A mai scris si Tudor pe blog ( in ianuarie 2012 ) despre primul volum din seria Bel Dame Apocrypha si oscilam intre a mai scrie un alt articol sau a raspunde cu un comentariu direct la articolul deja facut. Dupa o perioada de gindire am ales sa-mi fac un pic de timp si sa va vorbesc si eu,  despre romanul de debut, la acea vreme, a lui Kameron Hurley. Sa nu uit sa adaug ca nu am citit in intregime articolul postat de Tudor, decat o fraza la inceput si finalul, pentru a nu aborda chiar aceleasi aspecte.

Din primele pagini ale volumului iti dai seama ca vei avea parte de ceva cu totul special. Nu stiu de ce, dar cartile bune (pentru mine) se observa de la primele rinduri pe care le citesti. Au trecut cativa ani de cand am citit Perdido Street Station de China Mieville. Abia acum am reintilnit acel sense of wonder de care vorbesc multi, de care m-am lovit mai greu in ultima vreme si care apare atunci cind un autor reuseste sa creeze ceva cu adevarat special – intr-atat de special incat pot spune ca mi-au trecut melancolia si speranta ca se va mai adauga (intr-un viitor) un roman seriei Bas-Lag. Cum am mai scris in articolele mele despre China Mieville, mi se pare ca acesta s-a departat mult de succesul debutului si nu a mai reusit cu niciun volum ulterior sa atinga succesul romanului de debut. Indiferent de ce spune critica si premiile luate, eu am parerea mea. Dar acum vorbim de un alt scriitor si sa nu-i fur din spatiu.

Povestirea e destul de liniara si nu surprinde prea mult. Pe o planeta, Umayma, cu doi sori, din care unul e albastru, populata de umanoizi, cu aceeasi religie la baza ( musulmana ),  dar cu interpretari diferite, avem o mercenara nemiloasa, Nyx, o Bel Dame, retrasa fara voia ei (dar nu degeaba, ci pentru afacerile necurate in care era implicata) dintr-o organizatie a elitelor militare ale statului matriarhal Nasheen. Dupa ani de puscarie, reuseste sa-si refaca viata construindu-si o echipa de vanatori de recompense si in momentul in care primeste un mesaj tocmai de la regina statului, ca deh, era destul de renumita pentru perseverenta si eficacitatea sa, ne dam seama ca vom lua parte la vanatoarea vietii ei.

In fundalul acestei vanatori se desfasoara un razboi religios crincen intre doua dintre statele acestei lumi (barbatii in floarea varstei fiind aproape o raritate in ambele state, majoritatea jertfindu-si viata pe front) , ceea ce evident ca va complica cu mult lucrurile. Si daca mai adaug ca apar si niste extraterestri prin fundal se observa ca avem cu ce ne “distra” si ne ocupa timpul.

Insa cartea nu se citeste pentru povestire, ci pentru tablourile extraordinare pe care le construieste autoarea si pentru personajele colorate la care apeleaza. Motorasul romanului il constituie gandacii utili in absolut toate domeniile, fiind folositi atat drept combustibil pentru vehicule, ca si la producerea curentului electric, la transmisiile radio, la  inlocuirea de organe si membre umane (transplantul acestora fiind la ordinea zilei), ca mijloace de imobilizare sau arme, etc. – totul sub controlul atent al unor magicieni specializati in manipularea acestora.

Se mai insista mult si pe aspectul dramatic si sechelele lasate de razboiul nesfarsit asupra locuitorilor celor doua tari, carora li se adauga si  motivatiile eroinei (si ale celorlalte personaje), care a fost participant activ la lupta si a ramas marcata pe viata de ororile lui, devenind ucigasul nemilos de acum.

Inca din primele pagini, God’s War arata foarte mult ca o carte ce s-ar inscrie cu succes in curentul New Weird chiar autoarea preferand ca romanele sale sa fie considerate ca apartin curentului Bug Punk sau Bug Fictiune. Cei care mi-au urmarit articolele inca de la inceput stiu ca ii apreciez foarte mult pe cei care reusesc sa ma uimeasca cu imaginatia lor, insa sa fie clar ca nu doar stranietatea romanului m-a atras.

Autoarea, o debutanta, reuseste sa construiasca, pentru mine, romanul perfect. Incepe cu doua capitole de introducere a personajelor principale, in care le cunoastem motivatiile si visurile, si continua abia apoi cu evolutia actiunii propriu-zise.  Probabil a avut si niste redactori si indrumatori foarte buni. De fapt ii si multumeste in final (printre altii) lui David Marusek (care nu stiu de ce nu mai scrie nimic) si Jeff Vandermeer, pentru cuvintele de ajutor si sprijinul oferit.

God`s War e genul de carte pe care nu vrei sa o termini si doar  iti doresti sa savurezi cu nesat noutatile fiecarui capitol in parte, pentru ca fiecare pagina intoarsa mai adauga cite un detaliu ce completeaza tabloul general.

Citatul preferat:

Rhys: Have I murdered monsters only to save something worse?

Si ce fericire pe mine ca mai sunt inca doua volume in aceeasi serie, care se pare ca se ridica (cat de cat, cu micile scapari aferente) la nivelul acestui debut din anul (ohoo!! ce departe!!) 2011.

Cei de la FanSf (Blog-ul fanului science fiction: Casa virtuală a lui Bebe, Voicu, Liviu și Cristi) au facut si un interviu cu autoarea si pe care il puteti citi aici (varianta in engleza), sau traducerea, aici.

“God’s War was part slow burn, part explosive action… in the end the novel was utterly compelling.- Tor.com

 

Kameron Hurley’s a brave, unflinching, truly original writer with a unique vision–her fiction burns right through your brain and your heart. –Jeff VanderMeer, author of Finch

 

 

3 Comments

  1. Ce mi-a mai placut la carte a fost si modul foarte interesant si finut in care Hurley rastoarna rolul sexelor. De atatea ori in SF se scriu doar oribilitati in care femeile sunt doar un fel de barbati sau in care negrii sunt doar un fel de albi, etc.

    Raman totusi la parerea din recenzie ca ar fi fost mult mai fain ca aceasta carte sa fie clar un SF sau un weird fantasy. Ar fi fost foarte interesant daca Hurley ar fi explorat SF gandacii si tot ceea ce rezulta din folosirea lor sau la fel de interesant ar fi fost daca s-ar fi cufundat in explorarea stranietatii lor, cam ceea ce face Mieville in Perdido. Dar pana la urma este un debut excelent si e chiar greu, daca nu chiar de nerecomandat, sa existe un debut perfect.

    Un articol interesant scris de Hurley pe blogul lui Scalzi despre geneza acestei lumi
    http://whatever.scalzi.com/2011/01/18/the-big-idea-kameron-hurley/

  2. da, l-am citit si eu acum.

    sunt curios sa vad cum sunt si volumele urmatoare.

    poate vorbeste mai mult despre gandaci in ele.

  3. te lasa mut copertile lui Scalzi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu