Jeff Salyards – Scourge of the Betrayer (Bloodsounder’s Arc #1)

Dupa ce m-am lamurit cu mai renumitul Richard K. Morgan, caruia i-am citit cate un volum de fantasy si mai recent am “debutat” si cu unul SF (Altered Carbon, la care ideea e interesanta, dar Asimov a construit ceva asemanator mai putin plictisitor si in (mult) mai putine pagini decat Morgan), am aflat de Jeff Salyards.

Trebuie sa recunosc ca am stat vreo 5 – 6 nopti la rand cu 2 – 3 pagini din volumul de fata, si pentru ca de fiecare data ma lovea somnul si nu reuseam sa absorb nimic… si noaptea urmatoare o luam de la capat.

Spre “norocul” lui Salyards, am fost perseverent de data asta si pina la urma nu am avut de  pierdut – dar nici nu pot spune ca scriitorul reuseste sa imprime aceleasi note de entertainment pe care le construieste Abercrombie. Cu toate astea, autorul isi impune stilul sau, intunecat, singeros si dramatic, strabatut de un umor usor, de situatie, insa fara a se relaxa niciun moment.

The Scourge of the Betrayer  se inscrie pe aceeasi linie a debuturilor interesante, cu mici scapari, dar citibile – vezi Brent Weeks, Scott Lynch, poate si Brandon Sanderson.

Faptul ca romanul este destul de scurt nu il ajuta prea mult (doar 232 de pagini cu tot cu multumiri si restul !!! un 300-350 de pagini mi se parea mai in regula ). E la mintea cocosului ca daca se mai adaugau o serie de idei, descrieri, explicatii, ar fi intregit mai bine tabloul si ar fi ajutat mai mult cititorul. Pai volumele lui George R.R.Martin sunt adevarate DEX-uri pe linga “fituica” lui Salyards. Dar inchidem o juma` de ochi si mergem inainte.

Atunci cind un scrib obisnuit, Arkamondos, este angajat de capitanul Killcoin, conducatorului unui grup militar apartinand rasei Syldoon, acesta se gaseste angrenat dintr-o data in aventura vietii lui.

Si asta mai ales ca pe unde trece Killcoin nu prea isi face prieteni, ci mai degraba zboara capete. Arki uita astfel de povestile banale ale negustorilor sau primarilor pe care le inregistra zilnic, luand acum direct parte la planurile secrete si intunecate ale Imperiului (din care mai aflam si noi cate ceva pe parcurs, dar nu prea mult, pentru ca autorul ofera in mod deliberat doar frinturi de idei). Sunt destui care mor in volumul de fata, asa ca actiunea nu lipseste chiar deloc (si nici singele nu curge altfel decat in valuri) si putinele momente de respiro sunt folosite pentru a oferi  pe tava chiar aceste farmituri de necunoscut, specifice lumii lui Salyards. Din descrierile sumare reiese ca ne gasim intr-o varianta de Ev Mediu presarata ici-colo cu elemente (mai mult sugerate) de magie si misticism, menite a sugera  ca va exista si ceva mai complex pe viitor. O strategie interesanta si de efect, de ce sa nu recunoastem adevarul.

Povestirea este vazuta prin ochiul naiv si de literat a lui Arki si de aici uneori si comicul de situatie cauzat de inexperienta eroului in tainele luptelor de strada, ale strategiei militare si mai ales ale luptei pentru supravietuire cu orice pret. Normal ca e chiar un soc pentru cineva sa se trezeasca in situatia lui, iar unii considera ca in aceasta alegere inspirata a povestitorului sta si vitalitatea aparte a volumului. In orice caz, se vede ca si autorul stie un pic de meserie si construieste voit un roman scurt (baietii de la marketing stiu mai bine) si cu multe semne de intrebare, care sa te convinga ca merita sa-l citesti si mai departe.

Farmecul initial al romanului si potentialul ascuns printre rinduri il nominalizeaza pe scriitorul sau ca pe unul de avut in vedere pe viitor.

Scourge of the Betrayer is as harsh and profane as anything Richard K. Morgan or Joe Abercrombie serves up. Fortunately, Salyards has the skills–and the humor–to pull it off. Snappy dialogue, political intrigue, shady characters, gripping action sequences, a poor guy that has no idea what he’s gotten himself into… Yeah, there’s a lot to like about this debut.”

–David Anthony Durham, author of The Acacia Trilogy

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu