Nominalizările mele la Hugo plus cărțile citite și necitite din 2012

Am citit până acum 28 dintre romanele SFF apărute în engleză în 2012, ceea ce reprezintă de departe cele mai multe noi apariţii citite de mine vreodată într-un an.

16 sunt cărţi science-fiction şi 12 sunt fantasy, numere care reflectă preferinţa mea pentru SF, dar nu atât de pregnantă pe cât se aşteptau alţii probabil. Conform clasificării Locus, 14 sunt cărţi science-fiction (SF), 8 fantasy (F), 2 literatură pentru tineri (YA) şi 4 debuturi (D).

Doar un sfert dintre ele au fost scrise de femei (6) şi una de un scriitor, K.J. Parker, de gen necunoscut. Un procent, din nefericire destul de mic, salvat într-o oarecare măsură de faptul că jumătate din primele 8 cărţi sunt scrise de femei. Este clar că apreciez foarte multe ceea ce scriu femeile, numai că, din diferite motive, nu ajung să citesc foarte multe cărţi scrise de ele. Din păcate nu am citit nicio carte science-fiction scrisă de o femeie în 2012; dincolo de toate discuţiile din ultimii ani, realitatea este că acest subgen al literaturii speculative nu prea este abordat de scriitoare. Dacă aveţi astfel de recomandări din 2012 aş fi fericit să le aud. În acest moment singura carte SF din 2012 scrisă de o femeie care ar fi pe lista de citit este vN de Madeline Ashby.

Categoriile sunt în ordinea descrescătoare a cât de mult mi-au plăcut cărţile, dar ordinea în cadrul categoriei va fi alfabetică a numelui autorilor. Deşi am un clasament aproximativ în minte, mă bucur că nominalizările nu necesită o clasificare (ca şi la Locus) şi că pot amâna să pun pe hârtie o ordine exactă pentru atunci când voi vota lista finală. Citatele sunt din recenziile mele din Galileo sau Cititor SF.

Nominalizările la Hugo

Empty Space by M. John Harrison (SF) (BSFA) (Kefahuchi Tract, #3)

Complexă şi poetică, Empty Space este la fel de prezentă în mintea mea ca şi acum aproape o lună când am citit-o şi sunt sigur că această trilogie va rămâne o parte integrantă din fiinţă mea toată viaţa. Nici una dintre frazele acestei cărţi nu sunt uşor de citit, dar cât de plăcută este această muncă şi de mare este răsplata finală.

Din fericire, SF-ul nu are atât de multe trilogii ca şi fantasy-ul. Însă, tot din fericire, trilogia Kefahuchi Tract a fost scrisă, există şi astfel poate îmbogăţii în mii de feluri atât literatura speculativă, cât şi întreaga arta care se numeşte literatură în general.

The Drowning Girl by Caitlin R. Kiernan (F) (Bram Stoker, Nebula)

De când am terminat-o, nu a trecut cred că nici o zi fără să laud cuiva această capodoperă literară, în care Kiernan explorează ceea ce înseamnă cu adevărat să fii bântuit, nu de fantome în pod, ci de boli psihice, părinţi absenţi sau prea prezenţi, iubiri trecute, nevoia de a crea artă şi multe, multe altele.

The Drowning Girl este, până la urmă, povestea ficţiunii, a călătoriei prin care ne poartă ea din realitate până în genunile mitului şi înapoi, din conştient până în negura nebuniei inconştientului şi înapoi, din ceea ce am fost înainte să deschidem cartea până la ceea ce am devenit după ce am întors ultima pagină.

Sea Hearts/The Brides of Rollrock Island by Margo Lanagan (YA)

Am avut surpriza să găsesc Sea Hearts pe lista Locus la categoria Young Adult. Nici un moment cât am citit această explorare formidabilă a rolului femeii în societate, nu mi-a trecut prin minte că este literatură pentru tineri, în ciuda faptului că mai multe dintre părţi sunt privite prin ochii unor copii-adolescenţi. Însă acum, dacă mă gândesc mai bine, este o carte pe care aş oferi-o tinerilor fără probleme. Aceştia nu vor înţelege chiar aceleaşi lucruri pe care le-am găsit eu în ea, dar ceea ce le va releva lor poate că este chiar mai important, pentru că s-ar putea să contribuie la adulţii care vor deveni.

Având o temă foarte interesantă, personaje surprinzătoare şi foarte vii, un stil minunat şi o proză care vă va bântui multe zile,Sea Hearts a fost, pentru mine, unul dintre primele cinci romane ale anului 2012; cred că ar fi meritat nominalizat la toate premiile literare, nu numai la cele de literatură speculativă. La fel ca şi în legătură cu Drowning Girl, cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie această carte. Citiţi-o, convingeți-vă, iar apoi recomandaţi această minunăție literară mai departe.

In the Mouth of the Whale by Paul McAuley (SF) (The Quite War, #3)

Cartea lui McAuley a fost prima dintre cărţile apărute în 2012 pe care am citit-o şi a rămas lejer între primele 3 ale anului şi acum. Această tetralogie va fi cu siguranţă una dintre cele mai bune serii space-opera, pentru că combină într-un mod aproape imposibil hard şi soft-SF-ul, creând un tablou al evoluţiei omenirii în acelaşi timp veridic din punct de vedere al ştiinţelor grele, dar şi foarte uman şi foarte atent explorat din punct de vedere al antropologiei, politicii sau sociologiei.

Ultimele trei romane ale lui Paul McAuley mi-au fost adevărată hrană pentru minte. Sunt în ele atâtea lucruri care te vor pune pe gânduri, atâtea întrebări ale căror răspunsuri, date de autor sau de te tine însuţi, te vor însoţi probabil toată viaţa: unde ne ducem ca omenire, ce înseamnă de fapt evoluţia, ce vom face cu controlul ei, unde se termină umanul şi de unde începe altceva, ce formează o conştiinţă, dar una artificială, unde e adevărul social – într-un singur individ pe o navă spaţială sau într-o inteligenţă colectivă, există sau nu un echilibru la mijlocul celor două, ar trebui să ne schimbă noi după mediul în care trăim sau invers? Aş putea să continui cu cel puţin încă o sută din întrebările pe care aceste trei romane mi le-au ridicat. Dar o sa mă opresc aici. Şi sper că nu mai există nimeni care să citească această încheiere… pentru că aţi alerga cu toţii să citiţi aceste minunate cărţi.

The Fractal Prince by Hannu Rajaniemi (SF) (The Jean le Flambeur Series, #2)

Pentru că am nominalizat The Quantum Thief acum 2 ani, nu s-a mai găsit pe lista mea de nominalizări anul trecut, când a apărut în State şi din păcate, s-a aflat la un singur vot sub linie, în spatele lui Leviathan Wakes. The Fractal Prince este o carte mai complexă şi mai minunat scrisă decât precedenta, aşa că nu ar fi putut să lipsească de pe lista mea în 2013. Ceea ce face Rajaniemi este unic în SF şi sper să aibă parte de mai multă apreciere.

Îmi este foarte greu să scriu o recenzie coerentă şi cuprinzătoare pentruThe Fractal Prince. Nu pot decât să vorbesc pe sărite despre câteva dintre cărămizile care o compun, pentru că impresia de la terminarea ei nu se poate descrie şi este, probabil, unică pentru fiecare. Cert e că acest roman are şanse să fie cea mai impenetrabilă carte din acest an, dar ce minunăţie de creaţie literară este! Îi dau perfectă dreptate lui Adam Roberts când susţine că „nu există nimic ca ea în SF-ul contemporan.

Anul acest am judecat puţin diferit nominalizările la Hugo. Astfel, nu m-am chinuit să clasific cărţile care mi-au plăcut cel mai mult, ci le-am ales pe cele mai puţin cunoscute şi care ar putea beneficia puţin, ca şi număr de voturi şi publicitate, de voturilor mele. Nici Mieville, nici Jemisin şi nici Bear (autorii din următoarea categorie) nu vor sta în votul meu. Aceştia sunt autori citiţi de foarte multă lume şi dacă cărţile lor sunt apreciate, atunci se vor califica foarte uşor în finală. Însă, având în vedere ceea ce am ales, nu cred că, la fel ca şi anul trecut, 3 dintre nominalizările mele se vor găsi pe lista finală. Dar voi fi mulţumit cu oricare roman din primele 5 categorii. Singurele care au cât de cât şanse sunt The Fractal Prince şi The Drowning Girl. Romanul lui Kiernan a fost deja nominalizat pentru Nebula şi Bram Stoker, şi se va găsi şi pe listă World Fantasy Award. O nominalizare şi la Hugo, va răscumpăra în ochii mei, toate decepţiile din ultimii ani legate de acest premiu.

Cărţi la fel de bune ca şi primele 5

Range of Ghosts by Elizabeth Bear (F) (Eternal Sky, #1)

Mi-a plăcut foarte mult ceea ce face Bear în acestă nouă serie epic-fantasy cu personajele, cu magia şi cu istoria Orientului Mijlociu; şi totul în numai 300 de pagini.

Alături de In the Mouth of the Whale a lui Paul McAuley, Range of Ghosts este a doua carte din 2012 căreia care pot să-i acord liniştit 5 stele. O carte perfectă este unul dintre cele mai minunate lucruri de pe lumea asta şi singura mea dezamăgire este că va trebui să aştept pentru a citi următorul volum.

The Killing Moon by N.K. Jemisin (F) (Nebula)

Precedenta serie fantasy a lui Jemisin nu m-a prea convins, însă această carte în care medicina egipteană se combină cu teoria visului lui Freud, m-a făcut alături de Range of Ghosts să mă re îndrăgostesc de epic/high-fantasy.

În ultimele săptămâni Elizabeth Bear, cu Range of Ghosts, şi N.K. Jemisin, cuThe Killing Moon, m-au făcut să mă reîndrăgostesc de epic-fantasy. Cele două autoare, alături de Saladin Ahmed, cu Throne of the Crescent Moon, aduc, după părerea mea, poate cel mai important vânt de schimbare în acest gen de la Tolkien până acum.

Railsea by China Mieville (YA) (Nebula)

Este interesant că de fiecare dată după ce citesc o nouă carte a lui Mieville, mi se pare că este cea mai bună creaţia a lui de până atunci; probabil datorită faptului că fiecare lucrare a lui este atât de diferită de precedenta. Iar minunată Railsea nu este diferită numai de celelalte cărţi pentru adulţi ale lui, ci şi total altfel decât celalalt YA – Un Lun Dun.

Poate că pentru unii cititoriRailsea nu va emite pe frecvenţa perfectă, încercând poate mult prea multe sau realizând prea puţine, dar sunt sigur că, chiar dacă nu veţi considera această carte una dintre capodoperele lui Miéville, va fi sigur cea mai spumoasă, jucăușă, distractivă şi plăcută la citit dintre cărțile lui.

5 SF-uri aproape la fel de bune ca şi primele 5

The Hydrogen Sonata by Ian M. Banks (SF) (Culture series, #10)

The Hydrogen Sonata nu este cea mai bună carte din seria The Culture, dar nu este departe, şi chiar şi aşa, este peste aproape tot ceea ce a apărut în acest an în science-fiction. O recomand cu căldură, mai ales acelora care se simt puţin obosiţi de literatura speculativă, pentru că îi va face să se reîndrăgostească de ea.

Dark Eden by Chris Beckett (SF) (BSFA)

Extraordinara deconstrucţie a umanului pe care o face Beckett în Dark Eden “a fost o surpriză extrem de plăcută şi mă bucur că şi acum, după ce am citit aproape 30 dintre apariţiile pe 2012, science-fiction-ul scris în acest an încă mă mai poate încânta, înfiora şi surprinde.

Intrusion by Ken MacLeod (SF) (BSFA)

Nu cred că există vreun fan de science-fiction, care să nu fie în totalitate fascinat de ceea ce face MacLeod în Intrusion, cu proza minunată care te înghite pe nesimţite, cu perspectiva lui unică asupra a ceea ce se întâmplă în zilele noastre sau cu călătoria pe care cele două personaje (Hope Morrison şi soţui ei, Hugh) o fac de la o rezistenţă uşoară până la teroare şi apoi la altceva ori cu statul animat de cele mai bune intenţii, în braţele căruia cititorul aproape că poate adormi. Alături deIn the Mouth of the Whale, Intrusion este cel mai bun roman SF apărut până acum în 2012, tocmai pentru că, la fel ca romanul lui McAuley, pune întrebările care contează cel mai mult.

Blue Remembered Earth by Alastair Reynolds (SF) (Poseidon’s Children, #1)

Optimismul actualului Reynolds în legătură cu explorarea spaţiului este contagios, Blue Remembered Earth fiind romanul perfect pentru cei care, ca şi mine, când e noaptea fără nori pornesc Google Sky Map şi se gîndesc la Olympus Mons, Titan sau Europa.

Jack Glass by Adam Roberts (SF) (BSFA, The Kitschies)

Bine scris, amuzant şi palpitant, interesant şi misterios,Jack Glass ne arată că SF-ul de tip Golden Age încă mai are colţi şi ne reaminteşte tuturor de ce ne-am îndrăgostit de science-fiction.

5 fantasy-uri foarte reuşite

The King’s Blood by Daniel Abraham (F) (The Dagger and the Coin, #2)

Însă acestea sunt neajunsuri minore, mai mult legate de genul epic-fantasy decât de cartea în sine, care dovedeşte încă o dată, dacă mai era nevoie, că Daniel Abraham devine, încet, dar sigur, prin prolificitate şi calitatea operei, unul dintre cei mai importanţi scriitori de SFF.

The Throne of the Crescent Moon by Saladin Ahmed (D) (Nebula) (The Crescent Moon Kingdoms, #1)

The Throne of the Crescent Moon este un excelent debut, pe care îl recomand din inimă tuturor acelora cărora nu le e frică să păşească într-o lume nouă, necunoscută şi care au curajul şi poate inconştienţa de a se lăsa schimbaţi de ea.

The Troupe by Robert Jackson Bennett (F)

The Troupe are rezistenţă la încadrare, ceea ce mie îmi place foarte mult, personaje extraordinare şi, deşi nu este cel mai bun fantasy pe care l-am citit în ultimii ani, cu siguranţă că este cea mai bună carte horror pe care am citit-o şi o recomand tuturor acelor care vor să reflecteze asupra dispariţiei magicului şi magiei din plăpânda şi abia născută lume industrială.

The Scar by Marina and Sergey Dyachenko (F)

Această carte este un lucru foarte rar: un sword & sorcery centrat pe psihologia umană mult mai mult decât pe acţiune, pe magie sau pe lupta dintre bine şi rău. Mă gândesc cu speranţă şi nerăbdare la următoarele traduceri ale cărţilor lor în engleză şi îi invidiez pe cei care ştiu ruseşte şi le pot citi în original.

Sharps by K.J. Parker (F)

Sharps este, fără îndoială, una dintre capodoperele ficţiunii speculative din ultimii ani, o formidabilă meditaţie pe tema conflictului, a raţiunii războiului şi a folosirii luptei de orice fel, la acelaşi nivel cu extraordinara Use of Weapons a lui Iain M. Banks.

Încercări care merită tot respectul

The Last City by Nina D’Aleo (D)

Sumarul ne spune că The Last City, o combinaţie între crime-noire, fantasy şi science fiction, este întâlnirea dintre Blade Runner şi Perdido Street Station. Însă Nina D’Aleo nu este nici Philip Dick, nici China Mieville (personajele ei negative sunt demoni şi vrăjitoare, şi nu molii vampirice, umbrele ucigaşe sau cârtiţe uriaşe) şi asta este un lucru bun, pentru că vocea ei este unică şi interesantă, şi spune lucruri minunate. Lumea este incredibilă, personajele memorabile, dar ceea ce este cu adevărat impresionant este abilitatea cu care scriitoarea jonglează cu aproape toate creaturile şi temele fantastice din ultimii 1000 de ani. Dacă aşa arată un debut, atunci abia aştept să văd ce ne va oferi în următorii ani.

The Eternal Flame by Greg Egan (SF) (Orthogonal Trilogy, #2)

Universul Orthogonal rămîne una dintre cele mai formidabile creaţii ale literaturii science-fiction, dar îi înţeleg şi pe aceia care nu au putut citi decât câteva pagini din aceste cărţi. Ce pot să vă spun este că, dacă sunteți fani înfocaţi Greg Egan, aceste cărţi vor fi o plăcere. Dar dacă abia acum începeţi să parcurgeţi opera lui, mai bine staţi departe deocamdată de ele şi citiţi Distress, Permutation City sau Diaspora.

Faith by John Love (D)

În ciuda câtorva mici defecte, Faith este cu siguranţă cel mai bun debut science-fiction din ultimii ani (în care debuturile fantasy au fost mult mai reuşite şi mai numeroase), iar întrebările pe care acest roman le ridică atât în legătură ştiinţa, cât şi cu natura umană, sunt extrem provocatoare şi de interesante şi vor rămâne mult timp să germineze în mintea oricărui cititor.

2312 by Kim Stanley Robinson (SF) (BSFA, Nebula)

Însă universul este atât de atent construit, Sistemul Solar colonizat este atât de frumos, întrebările legate de gen şi sex atât de interesante, încât aproape poţi trece cu vederea subţirimea personajelor şi poveştile lor prea puţin interesante. Pentru cei care vor face asta, va urma o fascinantă călătorie prin viitorul umanităţii, pe fundalul muzicii beethoveniene.

Scriitori de la care mă aşteptam la mai mult

The Thousand Emperors by Garry Gibson (SF) (Final Days, #2)

Dacă sunteţi în căutarea unor space opera moderne, dar pline de sense of wonder, cu personaje interesante, teme actuale şi fascinante, şi în plus să nu se întindă pe mai mult de trei, patru sute de pagini, atunci vă puteţi opri liniştiţi la cărţile scoţianului Gary Gibson.

Some Kind Of Fairy Tale by Graham Joyce (F)

Exact despre asta ne vorbeşte Joyce în această carte, despre lucrurile cu care ne „iluzionăm” fiecare, despre cum supranaturalul inexistent, dar real pentru noi, ne ajută să trecem peste greutăţile de zi cu zi. Dar să nu credeţi că romanul este o pledoarie pentru credinţa în supranatural. El doar ridică întrebările, răspunsurile aflându-se, ca în orice operă de artă bună, la cititor.

The Long Earth by Terry Pratchett, Stephen Baxter (SF) (The Long Earth, #1)

Neajunsul lui The Long Earth este că se simte că pare scris doar ca un cadru pentru romanul următor, iar finalul destul de grăbit ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Din câte ştiu, vom avea parte de o duologie, dar eu nu mă supăr dacă cei doi autori ne vor oferi mai multe cărţi în acest univers, pentru că The Long Earth este interesant, palpitant, inventiv şi captivant, şi va constitui, cu siguranţă, una dintre lecturile favorite ale acestei veri.

Dezamăgiri

Caliban’s War by James S.A. Corey (SF) (Expanse, #2)

Caliban’s War nu este o carte slabă. La fel ca Leviathan Wakes, este o space-opera bine scrisă, dar dacă primul volum al seriei era ridicat de prezenţa promisiunilor, acesta este coborât de neîndeplinirea lor. Însă voi aştepta, cu speranţă încă, şi al treilea volum pentru a-mi forma o opinie definitivă.

Redshirts by John Scalzi (SF)

Dacă totuşi ideea unei metaparodii la adresa Star Trek vă tentează, citiţi numai prologul. Şi dacă vreţi cu tot dinadinsul să parcurgeți Redshirts, măcar terminaţi-o înainte de cele trei code.

The Age of Miracles by Karen Thompson Walker (D)

Mi-e greu să recomand această carte pentru că sunt atâtea care fac ceea ce încearcă ea să facă şi o fac mult mai bine. Numai în 2011 au fost două foarte reuşite „Apocalipse Lente”: Soft Apocalyse şi The Testament of Jesse Lamb. Iar dacă aceste cărţi nu vă ajung, puteţi reveni oricând la cea mai sfâșietoare „Apocalipsă Lentă din literatură”: Jurnalul Annei Frank. Cu toate astea, având în vedere ceea ce se întâmplă în acest moment în lume, cu siguranţă că această carte va fi citită – iar emoţia ei simţită – de foarte mulţii cititori care caută răspunsuri. Numai că aceia care o vor citi trebuie să se pregătească să pătrundă într-o lume fără speranţă, această carte putând fi, dacă vreţi, bucata care lipseşte din The Road a lui Cormac McCarthy: cum a ajuns Pământul, de la natură şi până la oameni, în totalitate şi fără speranţă distrus.

Cărți pe care probabil le voi citi în viitorul apropiat

Angelmaker de Nick Harkaway (SF) (The Kitschies)

Angelmaker este a doua carte grea, la propriu şi la figurat, a lui Harkaway, după formidabilul debut care a fost Gone Away World, una dintre cele mai interesante romane post-apocaliptice din ultimii ani. Angelmaker tocmai a câştigat The Kitschies.

vN de Madeline Ashby (D) (The Kitschies)

Am auzit lucruri bune despre acest debut în care oamenii şi roboţii trăiesc împreună, formând chiar familii din care rezultă copii. Însă o primă încercare de lectură nu m-a dus mai departe de câteva pagini. Voi mai încerca.

A Natural History of Dragons: A Memoir by Lady Trent by Marie Brennan (F)

O carte neobişnuită ce pare scrisă pentru cei ca mine care iubesc dragonii şi ştiinţele naturii.

Serii la care am rămas în urmă dar probabil că le voi citi la un moment dat

The Apocalypse Codex by Charles Stross (F) (Laundry Files, #4)

Rapture de Kameron Hurley (SF/F) (Bel Dame Apocrypha, #3)

Captain Vorpatril’s Alliance by Lois McMaster Bujold (SF) (Vorkosigan Saga, #15)

Red Country by Joe Abercrombie (F) (The First Law World)

The Bronken Isles by Mark Charan Newton (F) (Legends of the Red Sun, # 4)

And Blue Skies from Pain de Stina Leicht (F) (The Fey and the Fallen, #2)

Cărți pe care e posibil să le citesc la un moment dat

Year Zero by Rob Reid (D)

Year Zero, în care extratereştrii sosesc pe Pământ pentru a se revanşa pentru copierea ilegală a muzicii umane, a fost numită cea mai bună încercare de umor SF de la The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy.

Alif the Unseen by Willow G. Wilson (D)

Aş fi citit cu siguranţă acest fantasy dacă nu ar fi fost scrisă şi ca şi justificare a unei femei albe convertite la islamism.

Shadowed Sun by N.K. Jemisin (F)

The Killing Moon a fost o carte atât de perfectă, încât nu am mai simţit deloc nevoia să mai citesc o alta care să se petreacă în acelaşi univers.

Cărți pe care probabil le voi citi în viitorul îndepărtat

Blinding Knife by Brent Weeks (F) (Lightbringer #2)

Această carte a fost cea mai de succes şi una dintre cele mai apreciate epic-fantasy-uri din 2012. Însă nu acest moment timpul nu-mi permite să mă mai apuc de o altă serie de mii de pagini.

Great North Wall by Peter F. Hamilton (SF)

O nouă carte de 1000 de pagini scrisă de Hamilton. Din păcate însă, nu una dintre cele mai reuşite ale lui.

Cărți pe care probabil nu le voi citi

The Drowned Cities de Paolo Bacigalupi (YA) (Ship Breaker #2)

Deşi aş recomanda această serie tuturor tinerilor, eu voi aştepta următorul roman pentru adulţi al lui Bacigalupi, care are şanse să apară chiar în 2013; primul volum mi-a fost de ajuns.

Bowl of Heaven de Gregory Benford & Larry Niven (SF)

Benford şi Niven au scris separat multe cărţi minunate, dar din păcate această colaborare este departe de a fi una reuşită. Mai bine citesc saga Galactic Center sau recitesc seria Known Space.

Existence de David Brin (SF)

Lăudată de unii pentru faptul că explorează cu foarte mare atenţie cele mai importante trenduri socio-tehnologice din aceşti ani, Existence este o carte mult prea groasă pentru a fi citită numai din acest motiv.

The Twelve de Justin Cronin (SF) (The Passage #2)

The Passage mi-a plăcut destul de mult, însă nu am simţit deloc nevoia să citesc şi al doilea volum, mai ales după ce am aflat că nu se întâmplă mare lucru în el şi că povestea nu prea avansează. S-ar putea să citesc direct ultima carte a trilogiei.

Rapture of the Nerds de Cory Doctorow & Charles Stross (SF)

Nimic din ceea ce am citit despre această carte, inclusiv recenziile pozitive, nu m-a convins că vreau să o citesc.

Blackout de Mira Grant (SF)

Zombii nu sunt pentru mine, indiferent cât este bine scrisă cartea în care apar. Poate că sunt eu ciudat, dar ceea ce simt pentru întregul concept de zombi este 100% repulsie şi 0% fascinaţie.

The Coldest War de Ian Tregillis (SF) (Milkweed Triptych #2)

În ciuda aprecierilor aproape unanime, primul volum nu prea mi-a plăcut.

Slow Apocalypse de John Varley (SF)

Întotdeauna l-am apreciat pe Varley mai mult pentru proza scurtă decât pentru romane, iar încă o carte despre Apocalipsă cu siguranţă că nu mă va convinge de contrariul.

5 Comments

  1. Pentru mine “Slow Apocalypse” a fost o dezamagire serioasa.

  2. Le am aproape pe toate, dar nu știu ce naiba aștept, poate Paștele Cailor, să le citesc!

  3. multumesc! datorita blogului tau am ajuns sa citesc niste carti deosebite, n-am dat gres cu nici o recomandare de carte de aici. Fiecare postare de-a ta e epica, aduce o multime de informatii noi despre carti pe care trebuie sa le citesc. “problema” daca ii pot zice asa e ca imi creste lista de carti pentru citit 🙂

    De fapt vroiam sa te incurajez sa nu te lasi de scris articole. Nu stiu acum care e numarul celor care apreciaza munca ta dar eu unu pot sa zic ca ma bucur cand ajung pe-aici si vad ca a mai aparut ceva.

    • Nu este blogul meu, eu sunt doar unul dintre Cititori 🙂 Oricum, iti multumesc mult pentru aprecieri si ma bucur ca articolele scrise de mine, din dragoste pentru literatura, carti si SF, sunt citite si sunt de ajutor.

    • Tudor e cititorul care mai si scrie 😀 Noi, ceilalti, ne-am lenevit rau de tot… deci toate meritele din ultima perioada ii apartin lui, clar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu