“Paradigma Bioshock”

Ascultând episodul 24 al unui excelent podcast – The Writer and the Critic, am ajuns la un articol scris de Adam Roberts, intitulat – The Bioshock Paradigm. Post-ul lui Roberts are la bază un eseu al lui John Lancaster din London Review of Books, care se întreabă dacă jocurile video sunt artă sau nu. Eseul lui Lancaster este interesant şi merită citit şi discutat, dar eu vreau să mă refer la observaţia fascinantă a lui Adam Roberts (care are o oarecare legătură cu întrebarea în legătură cu arta) şi anume, la faptul că oamenii care preferă dificultate cât mai mare la jocuri, doresc cărţi cât mai uşoare.

Observaţia mi s-a părut interesantă datorită faptului că eu joc jocurile întotdeauna la nivelul de dificultate cel mai uşor, dar prefer să citesc cărţi cât mai complicate şi grele, ca şi cele scrise de Greg Egan, China Mieville, Caitlin R. Kiernan, M. John Harrison, Cat Valente sau Hannu Rajaniemi. Explicaţia mea ar fi că atunci când mă joc doresc să fug din realitate şi să mă relaxez. Iar cu lectura este tocmai invers, pentru că doresc să citesc cărţi care să pretindă foarte multă muncă de la mintea mea, să mă facă să cunosc mai bine atât realitatea, cât şi oamenii din jur sau pe mine însumi. Deci de la jocuri vreau relaxare şi de la cărţi o anumită cunoaştere şi evoluţie.

Mă întreb mai departe, dacă nu cumva fanilor care preferă jocurile grele nu li se întâmplă aceleaşi lucruri, dar invers. Adică, dacă nu cumva ei citesc ca să fugă din realitate şi să se relaxeze, şi se joacă la niveluri de dificultate cât ridicate, pentru că doresc, semiconştient sau inconştient, să-şi dezvolte acele atribuţii pe care se bazează jocurile de calculator: atenţie, reflexe, coordonare, gândire tactică, interacţiune socială, etc.

Voi ce părere aveţi şi ce preferaţi în materie de jocuri pe calculator şi de lectură? Faceţi şi voi parte din grupul meu, din cel opus sau din celelalte două variante posibile, în care şi de la jocuri şi de la cărţi, vreţi acelaşi lucru, fie el relaxare şi uşurinţă sau nivel de dificultate ridicat?

10 Comments

  1. Eu sunt la nivelul mediu cu toate: nu joc/citesc nici pe ‘easy’, nici pe ‘nightmare’.

  2. Eu nu mai am rabdare sa ma joc :(. In liceu nu intelegeam cum de “adultii” nu se joaca pe calculator, dar acum fac parte din categoria respectiva. In ultimii 5 ani am jucat pentru mai mult de 30 minute doar Bioshock (l-am si terminat).
    Acum prefer doar jocuri arcade gen Limbo, Botanicula, Machinarium.

  3. Off m-ai starnit acum…Chiar am urmarit evolutia jocurilor din ultima perioada si mi se pare ca majoritatea se doresc a fi chiar si pe easy mode reteta perfecta pentru un ulcer gastric sau un bilet la psihiatrie….Accentul se pune din ce in ce mai mult pe grafica in defavoarea storyline-ului si a gameplay-ului…Sunt perfect de acord cu tine cand spui ca jocurile ar trebui sa iti ofere cel putin un mod de relaxare…In ceea ce priveste cartile nu pot spune ca prefer o literatura dificila, preferand autori cum ar fi Robert Jordan, Orson Scott Card, Stephen R. Donaldson…Dupa cum poti observa predomina fantasy-ul…Gasesc fascinant de urmarit modul in care un autor isi construieste lumea si personajele pornind de la diverse curente filozofice, mituri etc…Oricum intentionez sa trec la o literatura care sa imi imogateasca cultura si in acelasi timp si sufletul…

  4. Oare cum o fi să citești o carte pe nivelul de dificultate “Very Hard”?!? Litere lipsă, pasaje intercalate aiurea, pagini întregi cu anagrame ale cuvintelor … 😀 😀 😀

    • LOL 🙂

      Ar fi un proiect interesant pentru M. John Harrison, de exemplu, sa scrie o carte in diferite niveluri de dificultate, cu proza din ce in ce mai complicata, cu metafore din ce in ce mai opace, cu personaje din ce in ce mai enigmatice sau cu stiinta din ce in ce mai complicata. Ar fi fost interesant de vazut ce ar iesi.

  5. Numara-ma si pe mine in grupul tau , Tudor .

  6. Jocurile, de obicei, le joc pe dificultate grea, in principal ca sa simt competivitate si cum ai spus, sa am impresia ca imi dezvolt atentia, reflexele, gandirea tactica (nu stiu daca chair e cazul sau doar ma face sa ma simt mai impacat cu ideea ca stau in fata calculatorului). Literatura nu stiu cum sa o clasific dupa gradul de dificultate, in afara de Fifty Shades of Grey si alte carti de genul, care e clar unde se incadreaza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu