Despre The Explorer şi cartea audio

Azi mi-a apărut prima recenzie a unei cărţi lansate în 2013: The Explorer de James Smythe. Din păcate, deşi aşteptările au fost destul de mari, nu s-a ridicat l-a înălțimea primelor cărţi din 2012 şi 2011 – In the Mouth of the Whale de Paul McAuley, respectiv Among Others de Jo Walton.

În altă ordine de idei, am dat peste un interesant articol semnat de John Scalzi despre diferitele formate sub care s-a vândut ultimului lui roman, Red Shirts. Dacă piaţa de carte electronică de la noi a început să se mişte, după unii prea încet, după alţii binişor, cartea audio este ca şi inexistentă. Şi e mare păcat. Eu caut de mulţi ani carte audio de ascultat pe maşină, mai ales în drumurile prin Europa, dar, din păcate, nu a apărut aproape nimic la noi în acest format. Astfel, sâmbătă când o să plec spre Austria, voi asculta Fatherland de Robert Harris în engleză, în ciuda faptului că restul maşinii ar prefera carte în româneşte. Şi sunt sigur că la fel ca şi mine, mai există foarte mulţi doritori de carte audio, pentru drumurile pe autostradă, dar şi pentru orele de vârf din oraş. Sper ca editurile noastre să se aplece şi asupra acestui format. Ce bine ar suna, de exemplu, Armata moliilor citită de Marin Moraru sau Între bariere în lectura lui Florin Zamfirescu!

7 Comments

  1. ” Azi mi-a apărut prima recenzie a unei cărţi lansate în 2013: The Explorer de James Smythe. Din păcate, deşi aşteptările au fost destul de mari, nu s-a ridicat l-a înălțimea primelor cărţi din 2012 şi 2011 – In the Mouth of the Whale de Paul McAuley, respectiv Among Others de Jo Walton. ”

    Nu pricep care este legatura dintre cele 3 carti !

    • Este adevarat ce nu prea sa intelege 🙂 Among Others a fost prima carte dintre cele aparute in 2011 pe care am citit-o si recenzat-o. La fel cu cartea lui McAuley in 2012 si cu The Explorer in 2013.

  2. Se intelege legatura daca se citeste articolul din Galileo 😀

    Am incercat si eu anul trecut prima data o carte audio (Last argument of kings a lui Abercrombie) pe perioadele de condus impletite cu perioadele de reading din metrou si chiar mi-a placut. Mi se parea ceva aiurea initial, dar chiar a fost placut si parca a adus ceva in plus cartii prin diferitele accente folosite in intepretarea personajelor.

  3. Eu “fac fata” la audiobooks doar pentru texte scurte. Am ascultat si cateva romane pana acum, dar (in afara de unul) pe toate le citisem pe hartie inainte. Cand audiobookul a fost prima “citire” a cartii, am cam pierdut sirul si n-am inteles mare lucru din actiune. Probabil depinde si de carte – in cazul meu a fost Neverwhere a lui Gaiman, care e plina de denumiri de locuri din Londra si pe care nu le-am inteles cum trebuie. Mi-a placut mult mai mult atunci cand am citit-o pe hartie (ma rog, pe tableta).

  4. Legat de audiobooks, pentru mine Alastair Reynolds va ramane legat de vocea superba a lui John Lee, seria Dune de vocile lui Simon Vance si Scott Brick. Citisem seria Dune in romana, dar audiobook-ul chiar “a adus ceva in plus cartii” cum spunea Skandalouz mai sus.

  5. John Lee este poate cel mai bun. La fel Scott Brick si Simon Vance aduc o noua dimensiune universului Dune. Pentru mine cel mai bun audiobook ramane I Am Legend in lectura lui Robertson Dean. Ceea ce face naratorul acolo este absolut fenomenal. Aproape la fel de buna este si The Scar al sotilor Dyachenko in lectura lui Jonathan Davis.

  6. Am uitat de Michael Kramer citind seria Mistborn de Brandon Sanderson si de Stefan Rudnicki citind Orson Scott Card. M-ai facut curios cu I Am Legend. O sa incerc si eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu