Joe Abercrombie – Red Country

A trecut ceva vreme de la ultimul meu articol dedicat unei carti. Cam in jur  de 8 luni de zile. Mult mai putin decat estimarile mele. Intre timp m-am detasat total de orice are legatura cu fandomul science fiction romanesc, nu prea mai am idee ce se mai discuta si unde (si nici nu ma intereseaza prea tare), ce se mai publica si cum prin Romania, si ultima mea vizita scurta din toamna la doua librarii Carturesti nu m-a lamurit prea tare. Las treaba asta in seama altora. In schimb, din fericire, am continuat sa citesc si sa colectionez (cumpatat ce-i drept) carti in limba engleza. (Tot nu m-am lamurit de ce nu ma pot abtine, cind am alternativa ebook-urilor “moca” la dispozitie.) In plus, am reusit sa parcurg si o lista consistenta de comics-uri, lucru mare in ceea ce ma priveste. Dar despre asta o sa discut mai pe larg in curand.

Desi am fost sceptic o buna perioada de timp dupa ce am parcurs prima carte a lui Joe Abercrombie, recunosc cu mina pe ultima sa carte ca am devenit fan infocat pe viata.

Din fericire, nu este un scriitor care sa se opreasca la un singur volum. Gasesc ca a fost o idee excelenta sa plaseze mai multe romane in cadrul aceluiasi univers si nu s-a oprit doar la prima trilogie cum, din pacate, a facut China Mieville cu universul Bas-Lag (unde mai era o paine de mincat), si apoi s-a ambitionat sa-si dovedeasca talentul literar si inzestrarea prin cat mai multe “experimente”, sarind de la o idee la alta (experimente nu neaparat foarte fericite).

Abercrombie detine intr-adevar cheia succesului, lucru dovedit si de vanzari, contracte, etc. – nu doar de spusele mele – si demonstreaza ca nu trebuie sa fii neaparat tentat de ideea de a creea diversitate cand mai ai inca povesti de spus in universul cu care ai debutat. Si mai important este ca publicul chiar este de acord si ti-o cere. Pina la urma, aceasta cheie nu e un mare secret, pentru ca doar asa-zisa  dezvoltare a universului initial a fost exersata si de alti scriitori in jdemii de volume, mai mult sau mai putin reusite. Chiar si asa, exista unele voci ce considera ca autorul a riscat, experimentand intr-o o directie cu totul noua pentru el, prin introducerea unor elemente ce fac trimitere clara la universului western.

Desi in unele momente se simte ca firul narativ ramane usor in aer si ca povestea s-ar fi putut termina mai repede decat e hotarat, Red Country ramane un roman important in universul fantasy al britanicului. S-au pastrat aceleasi rasturnari de situatii si momente imprevizibile ca in volumele precedente, singele si omorurile (aproape) gratuite (dar necesare pentru credibilitate) “imbogatind’ majoritatea cadrelor, plusandu-se si cu o mina de personaje dragi cititorului si intrate intr-un con de umbra in ultimele volume. Ceea ce e de bine. Pe deasupra, sunt construite si altele noi, suficient de spirituale si sarcastice cat sa fascineze cu repeziciune.

Pentru a intretine suspansul prefer sa nu dezvolt nimic despre actiune si sa va pun la dispozitie doar descrierea oferita de orice distribuitor, cu mentiunea ca eu nici pe asta nu am parcurs-o cind m-am apucat de lectura. O sa va reintalniti cu personaje indragite, prezente chiar in prima serie, dar eu nu voi dezvalui niciun nume.

They burned her home.

They stole her brother and sister.

But vengeance is following.

 

Shy South hoped to bury her bloody past and ride away smiling, but she’ll have to sharpen up some bad old ways to get her family back, and she’s not a woman to flinch from what needs doing. She sets off in pursuit with only a pair of oxen and her cowardly old step father Lamb for company. But it turns out Lamb’s buried a bloody past of his own. And out in the lawless Far Country the past never stays buried.

 

Their journey will take them across the barren plains to a frontier town gripped by gold fever, through feud, duel and massacre, high into the unmapped mountains to a reckoning with the Ghosts. Even worse, it will force them into alliance with Nicomo Cosca, infamous soldier of fortune, and his feckless lawyer Temple, two men no one should ever have to trust . . .

 Totusi, daca ar fi sa fac o comparatie cu unul din romanele anterioare, Best Served Cold de exemplu, as spune ca Red Country este mai jos pe scala, insa acest lucru nu va deranja in niciun caz cititorul de ocazie sau pe cel pasionat de clasamente (ca sa nu mai zic de fanul Abercrombie). Daca va place sword fantasy-ul (ca sorcery-ul se regaseste intr-o masura foarte mica in lumea Circle of the World – este mai mult sugerat decat oferit), Abercrombie cu seria sa de volume este o coordonata de neratat pentru orice (cititor) amator.

“Terrific fight scenes, compelling characters (some familiar, some new), and sardonic, vivid prose show Abercrombie at the top of his game.”

(Publishers Weekly (Starred Review) )

 

“Pointed, driven, and sharp.” (Locus )

7 Comments

  1. Daca vei afla raspunsul, te rog share it!!! Vreau si eu solutia 😀 😀

    Referitor la seria “The first law”, eu am facut pauza de un an si jumatate dupa ce am citit prima carte pentru ca nu prea mi-a placut. I-am mai dat o sansa apoi cu “Before they are hanged” si bine am facut. Mi-a placut mult. Acum m-am apucat de “Last argument of kings” si abia astept si celelate carti din universul trilogiei. 😀

  2. Vad ca nu a aparut quote-ul. Ma refeream la “Tot nu m-am lamurit de ce nu ma pot abtine, cind am alternativa ebook-urilor “moca” la dispozitie.”

  3. da, ma prinsesem si fara citat 😉

    eu am parcurs mai intai o povestire, cred ca de “The Fool Jobs” e vorba si nu am fost impresionat la momentul respectiv.

    Insa acum ca am idee de personaje si evenimente privesc cu alti ochi intregul efort depus de autor.

  4. și mie îmi place abercrombie foarte mult. cred că a reușit să găsească acel echilibru între definirea stilului lui și comercial… are niște personaje foarte faine, memorabile, umor și răsturnările de situație de care ai și pomenit. am citit tot ”first law”-ul apărut până acum, în afară de acest ”red country”, pe care sper să-l capăt și eu de moș, căci l-am cerut 😛
    și așa poate voi începe anul nou pe tempo-ul îndrăcit al luptelor marca abercrombie.

  5. pai iti tin pumnii…sa-l primesti 😉 ca ar fi pacat sa nu profiti de situatie 😀

  6. haha, l-am primit 😛 și deja sunt pe la jumătate. îmi era dor de un anumit personaj pe care-l așteptam de câteva cărți… persoană importantă, nu spui cine, ca să nu stric surpriza… oricum, îmi place mult și atmosfera construită aici, chiar dacă aveai dreptate spunând că ”Best Served Cold” are/este o poveste ceva mai elegantă și mai armonios închegată.

  7. da, nici eu nu am precizat despre cine e vorba 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu