Noiembrie 2012 – cea mai bună lună pentru romanul românesc de după ’89?

Radu Aldulescu – Cronicile genocidului (Cartea Românească)

Robert Diavolul, ingerul incalecat, se intoarce in locurile pe care le luase in stapinire in urma cu mai bine de 30 de ani. Vremurile s-au schimbat, oamenii isi duc traiul mizer de pe o zi pe alta, apasati de spectrul somajului si de credite la banci; locul colibelor rudarilor a fost luat de blocuri famelice din beton, debransate de la apa si caldura. Pe dealuri se intorc dupa soare vile luxoase, cu piscine si terase, cursele burdusite cu navetisti se intersecteaza cu jeepuri si limuzine sclipitoare. Nevoit sa paraseasca Bucurestiul impreuna cu tinara sa sotie si cu fiul lor, barbatul de aproape 60 de ani incepe o viata noua. Intr-un mediu ostil si corupt, prielnic viciului, Robert, Andreea, Laurian Susanu si Brindusa – un patrulater toxic – intra intr-un joc diabolic pe viata si pe moarte.Cronicile genocidului continua sa inregistreze, spre aducere aminte, povestile timpurilor noi, din virtejul carora se salveaza doar cei puternici.

Cătălin Dorian Florescu – Iacob se hotărăşte să iubească (Polirom)

O carte despre viata si suferinta, unde istoria europeana si povestile personale se contopesc intr-o mare epopee. In Banat, un amestec de neamuri format din romani, nemti, francezi, sirbi, unguri traiesc impreuna de secole. Aici s-a inventat sistemul binelui facut din iubire: „Inca nimeni nu refuzase vreodata sa dea ajutor si nu se impotrivise vreodata acelui lucru care definea viata de aici: indatorirea binelui facut din iubire. Asta era datoria fata de ceilalti. Datoria ii tinea pe toti impreuna”. Asadar, si Jacob iubeste – insa si pentru ca asa ii sta in fire. El isi iubeste marunta viata, mizera si dura; invata sa-si iubeasca tatal, care insa il tradeaza mereu; le iubeste pe Katica, sirboaica, si pe Ramina, tiganca cea grasa, insa una este ucisa si cealalta deportata. O poveste despre duritate si saracie, dar si despre sensibilitate si tandrete, o poveste emotionanta si palpitanta in care iubirea devine o arta a supravietuirii.

Filip Florian – Toate bufniţele (Polirom)

Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intimple insa prea curind, nici saptamina viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. Inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si risete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sint povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti.

Michael Haulică – Transfer (Millennium Books)

Conceptul de transfer, trecerea în corpul altui om, contra cost, o prostituție dusă la paroxism, distracție a celor bogați (în circumstanțele sale safe), dar și a celor săraci (pe piața neagră), nu este altceva decât o deghizare sub hainele scifi a unui fenomen identificabil în 70% din apartamentele bucureștene. Fie că vorbim despre RPG-uri, fie că vorbim despre bloggeri care nu-și asumă propria identitate. Pierderea identității, cu varianta sa extremă din acest volum, nu mai este de mult o umbră a viitorului. Iar pentru a fi anticipat acest lucru, William Gibson merita, într-adevăr, acest monument pe care i-l ridică Michael Hăulică. Aș putea merge atât de departe încât să afirm că Transfer e o carte realistă (și mi-aș putea susține afirmația cu argumente destul de puternice), iar ceea ce-i conferă stranietatea sunt tocmai elemente despre care în ziua de azi mai mult vorbim, fără a mai avea o bază reală.

Bogdan Hrib – Ultima fotografie (Cartea Românească)

Ce faci atunci cind, peste citeva saptamini, implinesti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut si nu mai crezi in nimic? O calatorie lunga pe o luxoasa nava de croaziera, inconjurat de necunoscuti, poate fi o solutie? Alexandru Zaharia, fost fotoreporter si fost proprietar de agentie de publicitate, crede ca da. Crede ca se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, ca isi poate cauta salvarea in anonimat si in singuratate… Greseste. Diana lucreaza pe vas si i-a fost colega in clasa a doua primara. Navaleste in viata lui cu toate amintirile ei, cu toate infringerile si cu toate frustrarile. Ca intr-un remake al celor 1001 de nopti, cei doi incearca sa scape de amintirile dureroase. Dar amintirile lor sint puternice si pot fi fatale. Zi dupa zi, povestile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o noua exacerbare a lipsei de motivatie, de speranta, duc spre deznadejde… Alex Zaharia are o lista cu 50 de cuvinte; 50, ca anii pe care ii va implini curind. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de povesti in 50 de capitole. Nici aparitia tinerei Caja, nici capitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amina inevitabilul si nu pot schimba destinele lor. O calatorie incredibila, o intilnire improbabila, o iubire imposibila.

Florina Ilis – Vieţile paralele (Cartea Românească)

Florina Ilis reconstituie, intr-un roman-document care sfideaza legile timpului, mai mult de 150 de ani din existenta lui Mihai Eminescu – antuma si postuma –, din secolul al XIX-lea pina in prezent, asa cum a fost ea traita, consemnata, idealizata, maculata, imaginata. Viata, boala si moartea poetului continua sa fie subiecte actuale de dispute, de intrebari fara raspuns, de teorii ale conspiratiei. Poetul a fost un geniu? A iubit? A fost nebun? A existat Marea conspiratie? A fost asasinat? Etc. etc. Intr-un efort dramatic de a se apropia de adevar, Florina Ilis recurge la nenumarate documente autentice, foi medicale de observatie, surse apocrife, jurnale, legende urbane, marturii ale contemporanilor, corespondenta, manuscrise, dosare si note informative ale Sigurantei si ale Securitatii, dezbateri aprinse in reviste de cultura, cotidiene si bloguri, dar si la jocul subtil al imaginatiei. Un geniu poetic precum Eminescu, ale carui „vieti paralele”, pe cit de reale istoric, pe atit de metafizic visate, se confunda cu insasi Romania moderna, avea nevoie de o viziune pe masura, capabila sa viseze, dincolo de epoci, ca intr-o me-tempsihoza nationala, documentele de arhiva ale unei „politii politice” fara virsta. La sapte ani de la aparitia bestsellerului Cruciada copiilor, noul roman al Florinei Ilis va lua prin surprindere nu doar lumea romanului romanesc contemporan, ci si teoria si istoria literaturii.

Radu Paraschivescu – Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas)

 Cei care pornesc la drum sunt de obicei exploratori, emigranţi sau turişti. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, cel care-şi croieşte drum prin lume, străbătând veacuri, vremuri şi continente, este un cântec. El se aude pentru prima dată în timpul foametei din Irlanda secolului al nouăsprezecelea, unde versurile lui exprimă compasiune pentru un deţinut închis pentru furt de porumb. Pe urmă, cuibărit în memoria deţinutului, cântecul ia calea coloniei din Macquarie,Tasmania, unde se transformă în protest împotriva abuzurilor penitenciare. Un jurnal de detenţie ţinut atunci este publicat în zilele noastre de un editor englez şi intră în atenţia unui anticar. În acest fel, cântecul se întoarce în Europa, unde devine, prin strădaniile unui fan, talismanul coral care-o însoţeşte pe Liverpool într-o finală de Liga Campionilor. Astăzi este maîinele de care te-ai temut ieri este un roman despre suferinţă şi solidaritate, despre spaimă şi vinovăţie, despre succes şi eşec. Dar în primul rând este o poveste despre foamea de libertate pe care o simţim indiferent dacă suntem închişi în celula unei temniţe sau între zidurile convenţiilor şi prejudecăţilor.

Ioana Pârvulescu – Viitorul începe luni (Humanitas)

Aventură, umor şi poezia clipei trecătoare în Bucureştiul anului 1898. Toată lumea pare vinovată şi toţi au ceva de ascuns. Iar dragostea, oarbă şi imprudentă, nu ajută prea mult la limpezirea lucrurilor. Conu Costache, un poliţist elegant, pasionat de ceea ce face, trebuie să dea rapid de urma adevăraţilor răufăcători. Marile ziare rivale, Universul şi Adevĕrul, sunt implicate, fiecare în alt fel, în ceea ce se pune la cale. Personajele principale din Viaţa începe vineri sunt prinse în noi întâmplări: escrocherii, politică, dezordine şi poveşti de dragoste care nu exclud escrocheria, politica şi dezordinea. Le leagă un singur lucru: obsesia pentru viitor. Fiindcă, dacă aşezi în altă ordine cifrele secolului XIX, dai, cu totul pe neaşteptate, de secolul XXI. Într-o singură săptămână, începând de luni, 23 februarie, şi până duminică, 1 martie, Capitala e zguduită de o mulţime de evenimente. Şi totul porneşte de la o conferinţă ştiinţifică ţinută la Ateneu de un doctor tânăr şi ambiţios.

Liviu Radu – Armata moliilor (Nemira)

Taravik este curier independent şi caftangiu contractual. Duce o viaţă palpitantă – cărând colete şi scrisori prin pustiu, cu ajutorul lui Kostik, pegasul său cu o singură aripă. Mai o alergătură prin deşert, mai o bere rece, mai un salt într-o râpă – timpul trece într-un mod interesant. Până în dimineaţa în care Marieţa, iubita lui, îl izgoneşte de acasă pentru că nu-i manierat şi nu ştie să se poate. Nu i-a făcut niciodată un cadou – măcar un ineluş din bronz, că de unul de aur nici nu poate să fie vorba. Aşa începe aventura lui Taravik. Căutând un inel pentru Marieţa, curierul caftangiu pune în mişcare forţe oculte, trezeşte simpatia zeilor şi se ia la întrecere cu vrăjitori de pe alte tărâmuri. Dar, mai ales, face să reînvie Armata Moliilor! Taravik trece cu nevinovăţie prin tot haosul declanşat involuntar chiar de el, pălăvrăgind liniştit cu Kostik, în timp ce în jurul lui se duc bătălii incredibile. Pentru că, aşa cum spune Marieţa, „Voi, bărbaţii, vedeţi viaţa ca un joc plin de durere. Vă plac meseriile în care puteţi să vă daţi cu ciocanul peste degete, vă plac jocurile în care adversarul are dreptul să vă dea la gioale şi vă plac distracţiile care vă provoacă o mahmureală cumplită a doua zi. Aşa că nu puteţi să cultivaţi flori prea mult timp fără să începeţi să tânjiţi după drumuri prin pustiu şi sărituri în râpe.“

Corina Sabău – Dragostea, chiar ea (Polirom)

In viata lor apare dragostea. Atit de puternica, atit de neasteptata, incit ii face sa lase totul in urma. Teo uita cit a suferit dupa despartirea de Lily, fosta lui nevasta, Mia nu-si mai plinge conditia de functionara oarecare intr-un minister prafuit. Isi paraseste sotul, care se retrage la tara si se dedica apiculturii. Avind de infruntat o multime de piedici si un trecut dureros, cei doi isi imagineaza ca traiesc o iubire eroica. Intre ei intervine insa Lily; parasita de iubit, femeia isi vrea inapoi sotul. Abandonata, Mia planuieste, la rindul ei, sa se intoarca la mai vechea sa iubire. Cum si-ar putea imagina ca intre timp Vlad s-a indragostit de o femeie pe care a intilnit-o la liturghia de duminica?

Simona Şora – Hotel Universal (Polirom)

Fictiune autobiografica si exercitiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi disparute, o lume amestecata, cosmopolita si cruda, insa cu valorile esentiale intacte. Se spune ca, la inceput, Hotelul Universal se afla exact in centrul Bucurestilor. Loc straniu, cu nenumarate cotloane si pivnite incurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieti: a ars de citeva ori, s-a refacut si a fost martorul unor dramolete consemnate in cronicile vremurilor. A supravietuit, cu multe modificari, perioadei comuniste, iar dupa 1989 a devenit camin studentesc, traind o a treia viata, la fel de imprevizibila, pina sa fie revendicat de fostii sai proprietari si inchis recent.

Narcisa Stoica – Taxidermie (Millennium Books)

Jaer Verron: un tînăr expert în taxidermie, pornit în căutare de faimă şi aventuri spre capitala imperiului, unde primejdiile pîndesc la fiecare pas, iar rivalii nu au nici o milă. Mizurro: fiica împăratului Raghmen, o femeie frumoasă şi inteligentă, care îşi pune în aplicare cunoştinţele de strategie dobîndite pe ascuns din tomurile prăfuite ale bibliotecii imperiale în competiţia cu fraţii săi pentru preluarea titlului de moştenitor al tronului. Destinele celor doi se vor întrepătrunde atunci când Mizurro îi va încredinţa lui Jaer o misiune ce-l va purta în cele mai îndepărtate satrapii ale imperiului, dezvăluindu-i resorturile care mențin într-un echilibru fragil o lume extrem de complexă şi taine de care depinde nu doar viitorul lui Mizurro ca succesor la tron, ci însăşi supravieţuirea Imperiului.

Marian Truţă – A doua venire (Nemira)

În 1960, Gagarin ratează aterizarea și ajunge pe undeva pe lângă Calafat, într-un sat din Lunca Dunării. Numai că România este regat, URSS nu există, iar harta politică a lumii arată cu totul altfel decât știm. Undeva în București, prin anii ’80, un radioamator este prins într-o încleștare bizară dintre două tabere: o lume a unui trecut probabil, dar inexistent, și o lume a unui viitor virtual, dar improbabil. În 1989, Ceaușescu a câștigat partida. Suntem în anul 2010, în plină dictatură comunistă și asistăm la zbaterile unui obscur scriitor de science fiction. În ciuda inocenţei sale, acesta se face vinovat de „gânduri dușmănoase împotriva orânduirii“. „A doua venire“ ne arată o Românie care face și desface jocurile politice din Europa și din lume cu ajutorul alchimiștilor. Avem o altă Românie, în care Biserica Ortodoxă și Vaticanul se opun din răsputeri planului elveţienilor de a porni Mașina lui Dumnezeu, un accelerator de particule gigantic menit să grăbească a doua venire a lui Iisus pe Pământ. Patru feţe diferite ale României, patru istorii alternative, în care personajele încearcă să-și construiască o oază de normalitate, în ciuda întâmplărilor pe care sunt nevoite să le trăiască.

Daniela Zeca-Buzura – Omar cel orb (Polirom)

Exotismul oriental ori febra pasiunii din Istoria romantata a unui safari sau din Demonii vintului lasa acum loc luciditatii amare fata de lumea controversata si uluitoare a Iranului contemporan. Omar cel orb este o carte palpitanta despre paradis si infern, iubire, credinta si moarte, prin care Daniela Zeca anuleaza un mit: acela care ne convingea ca un autor scrie cel mai bine despre lucrurile, evenimentele sau oamenii care ii apartin in mod nativ. Acest ultim roman al trilogiei orientale, semnate de prozatoare, afirma raspicat ca, in mileniul al treilea, subiectele, dar si problemele lumii globale sint ale tuturor si nu le putem rezolva decit impartasindu-le.

Sergiu Someşan – Apocalipsa după Ceauşescu (Vremea)

Ce poţi să-ţi doreşti mai mult în momentul în care devii un proaspăt profesor ieşit la pensie, decât să lecturez întreaga mie de cărţi adunate şi necitite timp de câteva zeci ani. Şi cât de naturală este dorinţa a trăi cât mai mult pentru a reuşi să le termini pe toate. O dorinţă atât de simplă şi de tandră cu siguranţă că nu-ţi va face rău nici ţie, nici restului locuitorilor României. Însă vei descoperi că drumul de la mica dorinţă până la Apocalipsă nu este deloc unul lung. Vei descoperi că dorinţele, temerile şi nostalgiile tale vor rezona şi se vor amplifica cu cele ale restului românilor, şi vor declanşa Apocalipsa după Ceauşescu.

5 Comments

  1. Faină înşiruire. De menţionat că atît volumul lui Mike cît şi cel al lui Marian Truţă sînt culegeri de proze. În cazul lui Mike, eticheta de roman s-ar potrivi, întrucît personajele şi întîmplările lui călătoresc dintr-un textîn altul, toate fiind situate în acelaşi univers ficţional.

  2. Pingback: În ce ordine să citim seriile SFF? » Cititor SF

  3. Poate şi romanul “Apocalipsa după Ceauşescu” s-ar încadra aici. Chiar dacă a apărut la editura Vremea poate fi citit integral aici:

    http://sergiusomesan.wordpress.com/romanul-apocalipsa-dupa-ceausescu/

  4. Mii de mulţumiri!

    Promit ca din viitoarea Apocalipsă – cea după Virgil – să pun una deoparte şi să o trimit cu autograf – ma refer la carte bineînţeles 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu