Locus All-Time Best Polls 2012

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am aşezat să completez listele cu nominalizările mele, a fost să mă gândesc ce înseamnă „the best novels and short fiction of the 20th and 21st centuries”? Primele mi-au trecut prin minte cărţile care m-au influenţat pe mine cel mai mult. Dar a fost clar că ceea ce m-a schimbat de-a lungul diferitelor perioade prin care am trecut, nu prea are legătură cu „best of”. Apoi m-am gândit la cărţile SFF care mi-au plăcut cel mai mult. Însă acestea au oareşce legătură cu cele care m-au influenţat şi mi-a fost clar că Tudor cel de azi, sâmbătă 17 noiembrie, nu mai are aceleaşi preferinţe cu cel care mi-a băgat în minte în ultimii 20 de ani tot felul de amintiri plăcute despre o lectură sau alta. Atunci poate ar trebui să fie cărţile care, judecate cu mintea adultului de azi, au rămas cele mai frumoase şi interesante? Nu, pentru că să mă bazez pe asemenea senzaţii subiective, ar însemna ca peste 1 an, poate aceste liste să nu mai fie deloc valabile. Am ajuns într-un final la singura modalitate prin care eu pot alcătui cât de cât obiectiv un best-of al SFF-ului: nominalizând acele lucrări despre care aş putea să argumentez că pot sta alături de cele mai bune cărţi ale literaturii în general. Până la urmă asta ar trebuie să reprezinte un astfel de best-of: o lista de cărţi cu care literatura speculativă să poate ieşi fără probleme în lumea “literaturii mari”.

Zis şi făcut. Am răsuflat apoi uşurat pentru că m-am gândit că ceea ce a fost greu a trecut. Nici pomeneală! Aveam în cap o lista foarte clară de cărţi pe care urma să le nominalizez şi m-am gândit că acest lucru nu o să-mi ia mai mult de vreo 15 minute. Dar în momentul în care am început să le scriu mi-am dat seama că, cel puţin la cele mai bune romane science-fiction ale secolului XX, cărţile despre care eram sigur că vor fi prezente pe lista de 10, erau în jur de 25. Din fericire abia apoi mi-am dat seama că două best-of, adică Frankenstein şi The Time Machine, erau din secolul XIX. Apoi m-am hotărât să nominalizez A Canticle for Leibowitz şi Flowers for Algernon (şi Mythago Wood, de altfel la categoria fantasy) la proză scurtă (de fapt chiar cred că cele 3 nuvele sunt puţin mai bune decât romanele care le-au urmat). Dar şi aşa, tot am rămas cu vreo 20 de romane SF. Am început să le întorc pe toate părţile, dar tot nu am reuşit să elimin 10 dintre ele. Dacă aveam vreo 5 cărţi care erau puţin deasupra celorlalte, mai jos de locul 6 îmi păreau cam de aceeaşi valoare. Le-am tot schimbat, dar nu am ajuns la nici o soluţie. Până când am găsit salvarea evidentă. La un concurs, dacă prin absurd, sunt clasaţi 15 concurenţi pe locul 6 atunci toţi 15 vor fi pe locul 6, iar clasamentul se continuă apoi cu locul 21. Deci soluţia era să le nominalizez pe toate 20 pentru că oricum toate erau, din punctul meu de vedere, între primele 10. Şi aşa am făcut. Scriindu-mi numele şi prenumele invers şi dându-mi cel de-al doilea email, am trimis încă o listă de 10, doar la categoria science-fiction din secolul XX. O-i fi trişat? Poate puţin, dar până la urmă nu am încercat să nominalizez aceeaşi lucrare de două ori, ci pur şi simplu am avut mai mult de 10 cărţi de nominalizat.

Care sunt listele:

20th century novels

Science-fiction

Dacă ar fi trebuit să trimit doar 10, posibil ca lista să fi arătat ceva de genul astă sau probabil că nu:

 

  • Dune, Frank Herbert (1965)
  • Babel-17, Samuel R. Delany (1966)
  • The Left Hand of Darkness, Ursula K. Le Guin (1969)
  • Ubik, Philip K. Dick (1969)
  • DyingInside, Robert Silverberg (1972)
  • Roadside Picnic, Arkady&Boris Strugatsky (1972, 1977)
  • Wild Seed, Octavia E. Butler (1980)
  • Use of Weapons, Iain M. Banks (1990)
  • China Mountain Zhang, Maureen F. McHugh (1992)
  • Mirror Dance, Lois McMaster Bujold (1994)

 

A două listă cu 10 romane SF a fost:

  • The City and the Stars, Arthur C. Clarke (1956)
  • Solaris, Stanislaw Lem (1961, 1970)
  • Lord of Light, Roger Zelazny (1967)
  • Stand on Zanzibar, John Brunner (1968)
  • The Forever War, Joe Haldeman (1974)
  • Cyteen, C. J. Cherryh (1988)
  • Hyperion, Dan Simmons (1989)
  • Red Mars, Kim Stanley Robinson (1992)
  • Random Acts of Senseless Violence, Jack Womack (1993)
  • Revelation Space, Alastair Reynolds (2000)

Fantasy

Aceasta a fost o listă mult mai uşor de compus, ceea ce este încă o dovadă a faptului că sunt în primul rând un pasionat al SF-ului. Mi-am impus să nominalizez un autor doar o singură dată per listă, când am văzut că puteam să completez lista numai cu romanele lui Stephen King. O observaţie ar fi că am pe listă doar două romane epic-fantasy, care după părerea mea sunt mult deasupra a tot ceea ce am citit în acest subgen: The Lord of the Rings şi A Storm of Swords. Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că doar Ursula K. Le Guin şi Roger Zelazny sunt prezenţi pe amândouă listele şi cred că se poate argumenta destul de serios că cei 2 sunt cei mai mari scriitori de SFF ai secolului trecut:

  • The Forbidden Forest, Mircea Eliade (1954, 1978)
  • The Lord of the Rings, J. R. R. Tolkien (1955)
  • A Wizard of Earthsea, Ursula K. Le Guin (1968)
  • Nine Princes in Amber, Roger Zelazny (1970)
  • The Book of the New Sun, Gene Wolfe (1980)
  • In Viriconium, M. John Harrison(1982)
  • Replay, Ken Grimwood (1987)
  • It, Stephen King (1987)
  • Perdido Street Station, China Mieville (2000)
  • A Storm of Swords, George R.R. Martin (2000)

Păcat că nu au făcut topul pentru secolul XX până în anul 1999, pentru că Alastair Reynolds şi China Mieville este clar că aparţin de fapt generaţiei din ultimul deceniu şi nu ar trebui să se afle pe listele din secolul trecut.

20th century short fiction

Proza scurtă mi-a venit uşor, în fiecare categorie lucrările aşezându-se foarte natural. Aproape nu a trebuit să elimin nimic. Ceea ce se observă este că corespondenţa dintre premii şi lucrările nominalizate, este mult mai pregnantă la proza scurtă. Probabil, datorită faptului că povestirile sunt mult mai numeroase decât romanele, le-am selectat pentru lectură pe cele care au câştigat Hugo sau Nebula. Ce am mai observat este faptul că doar pe doi autori i-am nominalizat la mai mult de o lucrare de proză scurtă şi la roman: Octavia Butler şi Robert Silverberg. Iar cum Butler nu poate fi considerată prin prisma celor doar 7 povestiri scrise un scriitor de proză scurtă, ajungem la concluzia, pe care am bănuit-o de mult, că Robert Silverberg este probabil autorul de science-fiction cu cea mai bună medie între calitatea romanelor şi cea a prozei scurte.

Nuvele

  • H. P. Lovecraft: The Case of Charles Dexter Ward (1941)
  • Robert Silverberg: Nightwings (1968)
  • James Tiptree Jr.: Houston, Houston, Do You Read? (1976)
  • John Varley: The Persistence of Vision (1978)
  • George R. R. Martin: Nightflyers (1981)
  • Lucius Shepard: R&R (1986)
  • Nancy Kress: Beggars in Spain (1991)
  • Robert Reed: Marrow (1997)
  • Greg Egan: Oceanic (1998)
  • Ted Chiang: Story of Your Life (1998)

Nuvelete

  • H. P. Lovecraft: The Call of Cthulhu (1928)
  • Isaac Asimov: Nightfall (1941)
  • Walter M. Miller Jr. : A Canticle for Leibowitz (1955)
  • Daniel Keyes : Flowers for Algernon (1959)
  • Cordwainer Smith: The Ballad of Lost C’Mell (1962)
  • Ellison, Harlan Ellison: A Boy and His Dog (1969)
  • James Tiptree Jr. : The Girl Who Was Plugged In (1973)
  • Robert Holdstock: Mythago Wood (1981)
  • Greg Bear: Blood Music (1983)
  • Octavia E. Butler: Bloodchild (1984)

Povestiri

  • Theodore Sturgeon: Thunder and Roses (1947)
  • Ray Bradbury: There Will Come Soft Rains (1950)
  • Harlan Ellison: ‘Repent, Harlequin!’ said the Ticktockman (1965)
  • Samuel R. Delany: Aye, and Gomorrah… (1967)
  • Robert Silverberg: Passengers (1968)
  • James Tiptree Jr. : And I Awoke and Found Me Here on the Cold Hill’s Side (1972)
  • James Tiptree Jr. : Love Is the Plan the Plan Is Death (1973)
  • John Varley: The Pusher (1981)
  • Octavia E. Butler: Speech Sounds (1983)
  • Greg Egan: Axiomatic (1990)

Aici a fost singurul loc unde mi-am încălcat regula şi am nominalizat două povestiri de Tiptree. Dar până la urmă vorbim de cel mai mare scriitor de proză scurtă SF şi doar o singură încălcare a unei reguli nu se pune.

21st century novels

Drept să spun, nu consider că aceasta este o categorie nici reală şi nici necesară. Este mult prea devreme să putem spune care este best-of-ul ultimilor 10 ani (Jo Walton a avut dreptate când s-a oprit cu analiza premiilor Hugo la anul 2000). Am nominalizat la categoria roman, dar doar aşa în joacă şi după cum era de aşteptat sunt cărţi mai degrabă apărute spre sfârşitul deceniului, pentru că amintirile sunt mai proaspete.

Science-fiction

  • Spin, Robert Charles Wilson (2005)
  • Blindsight, Peter Watts (2006)
  • Anathem, Neal Stephenson (2008)
  • The Quiet War, Paul McAuley (2008)
  • The Quantum Thief, Hannu Rajaniemi (2010)

Fantasy

  • The Scar, China Mieville (2002)
  • Jonathan Strange & Mr Norrell, Susanna Clarke (2004)
  • Palimpsest, Catherynne M. Valente (2009)
  • Under Heaven, Guy Gavriel Kay (2010)
  • Who Fears Death, Nnedi Okorafor (2010)

21st century short fiction

Habar nu am care sunt lucrările de proză scurtă cele mai bune ale deceniului. Au fost autori excepţionali de proză scurtă (Neil Gaiman, Paolo Bacigalupi, Kij Johnson, Caitlin R. Kiernan, Kage Barker, Ted Chiang, Robert Reed, Jeffrey Ford, Kelly Link, Ian McDonald, Alastair Reynolds, Marian Coman), dar îmi este imposibil să aleg un top 5 dintre scrierile lor.

Acestea au fost listele mele. Voi veţi nominaliza? Dacă da (şi dacă nu), care consideraţi că sunt lucrările care merită să facă parte din best-of-ul SFF-ului? Seamănă cu cele nominalizate de mine?

24 Comments

  1. exact in ordinea asta le-ai trimis?
    daca da lucrarile mai vechi o sa primeasca mai multe puncte decat cele mai recente, sperca stiai asta

    • Nu, nu asa le-am trimis. In articol nu am scris decat topurile 5 si 10, nu si ordinea lor. Poate ai dreptate si ar trebui sa scot numerotarea din fata titlurilor 🙂

  2. Cred ca trebuie sa imi trec niste carti pe lista de lectura… nici macar n-am auzit de cateva dintre nominalizarile tale! Eu nu am acum inspiratia sa fac liste, dar pot sa comentez 😛

    De exemplu, am citit Babel-17 acum cateva saptamani si mi s-a parut cea mai proasta carte pe care am citit-o anul asta. Ma asteptam la mult mai mult, in special pentru ca Einstein Intersection mi-a placut. Am citit Hyperion si Fall of Hyperion cu greu, doar pentru ca erau laudate peste tot, si nu mi-au placut deloc, deloc… cu toate ca Simmons scrie bine. Imi pare bine sa vad ca il mai apreciaza cineva pe Holdstock, care e practic necunoscut pe la noi! In rest, in linii mari sunt de acord cu tine, desi as fi nominalizat The Sheep Look Up de la Brunner si Dark Tower (sau volumul 2 sau 3, daca trebuia sa aleg) in loc de It pentru King.

    Trebuie sa recunosc ca nu am citit aproape nimic de James Tiptree Jr… doar Houston, Houston, acum foarte multi ani, din care am uitat tot. Poti sa imi recomanzi o colectie de proza scurta care sa se gaseasca pt Kindle?

    • Mie Einstein Intersection nu prea mi-a placut, dar Babel-17 si Nova mi-au placut la nebunie si cred ca nici peste 50 de ani nu o sa aiba ceva expirat in ele, nici din punct de vedere al science-ului, nici din cel al fiction-ului 🙂

      Mi-a placut atat de mult Hyperion, incat o data la cateva saptamani mai citesc cate o povestire la intamplare din el 🙂

      De Holtdstock m-am indragostit din Almanahul Anticipatia despre care am mai discutat si nu cred ca omul asta a scris vreodata ceva prost. Cam ca si Christopher Priest. Acum cand ma gandesc, cred ca puteam lejer pune in topuri si The Affirmation sau The Separation ale lui Priest.

      Trebuie sa o citesti pe Tiptree. Pentru mine este clar cel mai bun scriitor de proza scurta. Din pacate nu exista nici o colectie pentru Kindle. De fapt nu prea exista nimic de ea pentru Kindle 🙁 Exista o colectie excelenta a ei, cu prefata de Michael Swanwick – Her Smoke Rose Up Forever, dar nu se gaseste decat pe hartie, insa chiar merita sa dai banii pe ea. Eu o tin pe noptiera 🙂

      http://www.bookdepository.co.uk/Her-Smoke-Rose-Up-Forever-James-Tiptree/9781892391209

      • De fapt, teoria conform careia limba influenteaza perceptia nu prea mai e acceptata de lingvisti, din ce am inteles eu 😛 Nova n-am citit, dar dupa experienta Babel-17 cred ca o sa mai astept…

        Eu am dezgropat (pe Kindle) niste romane vechi de-ale lui Holdstock. Pana acum nimic impresionant, citesc unul SF, dar am ajuns doar pe la pagina 10. In schimb, majoritatea fantasy-urilor lui pe care le-am citit au fost foarte tari. Probabil ca intr-o zi va trebui sa recitesc si Merlin Codex, care acum cativa ani mi s-a parut mult, mult sub celelalte carti ale lui… dar poate era doar momentul nepotrivit. In momentul asta citesc seria Mythago intr-o ordine putin mai neobisnuita, probabil ca o sa vina si o recenzie zilele astea, dupa ce termin Avilion.

        O sa caut Tiptree, si poate si Priest, ca n-am citit nimic nici de el. In alta ordine de idei, prietenul meu e mai amator de SF ca mine, asa ca am gasit la noi in biblioteca multe carti din lista ta si nu va trebui sa le mai cumpar 😀 (Nu i-a venit sa creada ca n-am citit Forever War… oops?)

  3. Ce conteaza daca teoria este adevarata sau nu 🙂 Ca si in Embassytown, conteaza ce explorezi pornind de la o anumita teorie. Pana la urma asta inseamna SF: consecventa universului cartii si a evenimentelor raportate la legile formulate de scriitor, fie ca se refera la o viteza a lumii infinita ca la Greg Egan, fie la limba care influenteaza perceptia. Nova este foarte diferita de Babel-17, desi este si ea la fel de Delanyiana. Te-as sfatui sa mai incerci ceva Delany, poate chiar Babel, peste cativa ani. S-ar putea sa ai surpriza ca o sa-ti placa foarte mult.

    Eu nu am citit de Holdstock decat proza fantasy.

    Trebuie neaparat sa citesti Priest. Ti-as recomanda The Affirmation. Face 8 parai pentru Kindle si e perfecta.
    http://revista-galileo.ro/visind-la-visele-visate-de-insulele-arhipelagului-visului/

    Nu ai citit Forever War?! Deplorabil 🙂 Este cea mai frumoasa metafora care s-a scris vreodata despre instrainarea pe care o simt combatantii unui razboi cand se intorc acasa. Este si peste Trilogia Regenerarii a lui Pat Barker.

    Ti-as mai recomanda si Random Acts of Senseless Violence, care face tot cam atata pentru Kindle. Este fenomenal ce face Womack cu vocea eroinei intr-un inceput de Apocalipsa. Stiu ca ai scris acum un an, pe Galileo, ca vrei sa o citesti. Ai citit-o?

    Daca vrei sa ma mai intrebi de anumite carti, eu sunt pregatit 🙂 Nu de alta, dar am scris ca am facut topul din romanele pentru care am argumente ca pot sta alaturi de cele mai bune carti ale literaturii 🙂

    • Uitasem complet ca am citit recenzia ta la Random Acts of Senseless Violence… a trebuit s-o caut ca sa ma asigur ca eu eram aia care a comentat! Intre timp mi-am comandat-o si probabil ca o sa o citesc cand termin cu mitago-urile.

      Cu cartile cu subiect militarist nu ma prea impac. In afara de seria Wess’har a lui Karen Traviss, nu cred ca mi-a mai placut vreo chestie de genul asta. O sa incerc si Forever War intr-o zi, dar prietenul meu mi-a recomandat-o ca fiind “nu asa hard SF, mai degraba genul Heinlein”… ceea ce a fost o idee proasta, pentru ca mie nu-mi prea place Heinlein 😀

      (Intre timp am descoperit ca avem si Replay in biblioteca… ma intreb daca am cumparat-o eu cumva si am uitat de ea. Imi place cand am surprize dintr-astea placute!)

  4. Trebuie să fie liste doar de lucrări publicate de edituri sf&f? E bună metoda ta, de a alege o listă de cărți cu care literatura speculativă să poată ieși în lumea literaturii mari, dar sunt o mulțime de cărți f&sf care au fost mereu chiar ÎN literatura mare. Împăratul Muștelor și Moștenitorii ale lui Golding, apoi Lem, Brautigan, Palhniuk, Atlasul Norilor a lui Mitchell, Kadare, Bulgakov, bla bla bla.

    Oricum, din mare curiozitate, dacă ar fi fost să faci o listă lipsită de anglo-saxoni, cine ar fi fost în ea?

    • Pe “reference list”ul de pe pagina nominalizarilor, exista si Maestrul si Margareta, Atlasul Norilor, etc. Insa eu am nominalizat lucrari scrise de autori care se considera de SFF. Daca iesi in literatura mare cu autorii de care spui tu, mainstreamul o sa-ti spuna ca ei oricum sunt mainstream, nu SFF. Ce rost ar fi avut sa fac o lista formata din si sa ma bat pentru Metamorfoza, Un Veac de Singuratate, Maestrul si Margareta, Imparatul Mustelor, Atlasul Norilor, Drumul sau Camerista. Ce rost ar avea un top Best-of SF cu Never Let Me Go pe primul loc? Eu nu sunt dintre aceia care e nemultumit de faptul ca SF-ul e un gen separat de restul literaturii si nu vreau sa aduc argumente cum ca Delany scrie ca si Joyce, ci vreau sa arat ca Delany folosind ustensilele pe care SF-ul i le pune la dispozitie, poate sa scrie carti la fel de bune ca si cele ale lui Joyce. Daca vrei, am pus carti pe care literatura speculativa le-a nascut si nu carti pe care le-a adoptat fortat ca si atunci cand i-a dat Clarke-ul Cameristei de Atwood 🙂

      • Dar… revista Locus nu e una a fandomului? Pare cumva că încerci să-i vinzi mărar zarzavagiului.

        • Nu inteleg exact la ce te referi asa ca voi face un ghiveci 🙂

          E ciudat ca Locus sa intrebe oamenii care citesc SFF, care sunt cele mai bune carti SFF? Ca doar nu era sa intrebe cititorii New Yorker, care si daca citesc carti SF, le considera mainstream 🙂

          Never Let Me Go si Cyteen se folosesc amandoua de tema clonarii. Dar prima este un foarte bun roman mainstream, iar cea de-a doua un foarte bun roman SF, din motive pe care le pot insira daca vrei. Eu nu voi vota niciodata Never Let Me Go intr-un top SF pentru nu este un roman SF.

          De Locus ai auzit si tu, desi nu te consideri din fandom si poti vota chiar daca nu esti abonat Locus sau din fandom. De fapt cred ca vor vota unii care au citit doar Harry Potter, de exemplu.

          Castigatorii topurilor vor fi discutati nu numai in fandom ci si pe site-urile sau revistele mainstream. Dune a ajuns sa fie cunoscuta in fandom si in afara lui, ca si cel mai tare roman SF, tocmai datorita topurilor Locus care au declarat-o cartea SF a secolului. Eu sunt sigur ca daca Locus si topurile lui nu ar fi existat, nu am fi avut atatea filme, seriale, jocuri, carti facute dupa Dune.

          • Nu e nimic în neregulă cu topul sau cu Locus. Dar revista respectivă este destinată fandomului. Nu e greșit ca fandomul să aleagă un top dintre cărțile îmbrățișate de fandom, dar nu mai e vorba tocmai de o recomandare, cum mi s-a părut mie că ziceai că vrei să faci. Mai degrabă de un soi de celebrare, de altfel o chestie cu care sunt foarte de acord. Nu cred însă că are o importanță prea mare pentru cititorii care nu fac parte din fandom.

            Eu, într-adevăr, nu fac parte din fandom, dar nu pentru că îmi displace, ci pentru că nu fac distincția de care spui tu, între ce exact e sf și ce nu e. Cred că citesc destul de puțin sf după definiția fandomului, așa că sunt mai marginal, așa.

    • Probabil ca o lista fara anglo-saxoni as judeca-o diferit. Hai sa zicem si fara romani. Ar putea fi pe lista: Lem (Solaris, Ciberiada), Strugatsky (Picnic la marginea drumului, Scarabeul in musuroi), Boulle (Planeta maimutelor), Kapek (R.U.R.), Rosny-Aine (Xipehunzii), Gerard Klein (Lorzi razboiului), Saramago (Eseu despre Orbire), Italo Calvino (orasele invizibile, Le cosmicomiche), Zamiatin (Noi), Hesse (Jocul cu margelele de sticla), Glukhovskii (Metro 2333), Dyachenko (The Scar), Michal Ajvaz (The Golden Age).

    • Ce treaba are Imparatul Mustelor cu SF&F-ul?

      • E o poveste despre copii izolați în urma unui conflict nuclear, numai că nu e haioasă ca YA-urile de acum.

        • Eu chiar nu am retinut amanuntul cu razboiul nuclear, credeam ca se intmpla in timpul WW2 .

          • A, pai ai si tu dreptate. Nu e o carte care sa fie preocupată de premiza sf. Cred că Golding a folosit însă genul ăsta de conflagrație nu întâmplător, tema violenței extreme a omului împotriva omului e o chestie recurentă la el.

            Adică, romanul are treabă cu sefe-ul, dar pentru un fan serios, nu respectă convențiile genului. Așa cred.

            • Razboiul nuclear este esential pentru ceea ce vrea sa faca Golding in Imparatul Mustelor. El a vrut sa obtina un grup izolat de tineri educati si civilizati din anii 60 si nu putea sa faca asta decat folosind acest element science-fiction. Spre diferenta de 2 Ani de Vacanta a lui Jules Verne, in anii 60 e greu de crezut ca un grup de copii naufragiati nu ar fi fost gasiti in cateva zile de autoritati si parinti. Singura solutia era ca si autoritatile si parintii sa dispara. Si asta Golding nu putea sa faca decat apeland la SF.

              Spre diferenta de Never Let Me Go, unde clonarea, desi are o prezenta importanta, este neesentiala, Ishiguro putand scrie despre temele pe care le dorea, folosind linistit si mainstreamul, conflictul nuclear in Imparatul Mustelor, are o prezenta discreta, dar esentiala. As spune ca, privita din acest punct de vedere, este o carte mult mai SF, decat Never Let Me Go sau Camerista. Sigur ca dupa aceea se transforma intr-un mainstream pur, ea neexplorand si efectelele razboiului atomic, ci numai pe cele ale izolarii.

              Cred ca pana la urma si Golding si Ishiguro si Atwood si-au ales foarte bine drumul, folosirea unor elemente SF si abtinerea de la altele, pentru ca au iesit 3 carti mainstream extraordinare.

    • E off topic, dar a fost pomenit mai sus. A murit Boris Strugatsky.

      http://www.sfsignal.com/archives/2012/11/rip-boris-strugatsky/

    • L-am uitat pe Murakami 🙂

  5. SFINTA TREIME
    Herbert, Frank : Dune (1965)
    Herbert, Frank : Dune Messiah (1969)
    Herbert, Frank : Children of Dune (1976)

    ELEGANTII, ARTISTII, SCRIITURA
    Le Guin, Ursula K. : The Left Hand of Darkness (1969)
    Aldiss, Brian W. : Helliconia Spring (1982)

    CLASICII DE AUR
    Asimov, Isaac : The Foundation Trilogy (1953)
    Heinlein, Robert A. : Stranger in a Strange Land (1961)
    Bester, Alfred : The Demolished Man (1953)

    CLASICII DE ARGINT
    Sturgeon, Theodore : More Than Human (1953)
    Anderson, Poul : The Broken Sword (1954)
    Clement, Hal : Mission of Gravity (1954)

    SLAVII
    Strugatsky, Arkady & Boris : Roadside Picnic (1972)
    Lem, Stanislaw : The Cyberiad (1974)

    FANTEZIILE
    Tolkien, J. R. R. : The Lord of the Rings (1955)
    Holdstock, Robert : Mythago Wood (1984)
    Martin, George R. R. : A Game of Thrones (1996)

    REBELII
    Burgess, Anthony : A Clockwork Orange (1962)
    Brunner, John : Stand on Zanzibar (1968)

    RAZBOINICII
    Haldeman, Joe : The Forever War (1974)
    Card, Orson Scott : Ender’s Game (1985)

    SI TOTUSI, UMORUL
    Pratchett, Terry : Small Gods (1992)

  6. Damn it, am uitat Gibson. Tocmai Gibson… 🙂

    REBELII (completare)
    Gibson, William : Neuromancer (1984)

  7. Pingback: Câteva gânduri despre rezultatele Locus All-Time Best » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu