În ce limbă să citim? (O scurtă pledoarie pentru traducători şi pentru limba română)

Vă avertizez de la început că ceea ce veţi citi mai jos nu va fi ceea ce aţi gândit când aţi citit titlul.

O discuția interesantă, care a luat naştere pe Blogulul de Cărţi în legătură cu traducerea cărţii Rainbows End de Vernor Vinge, m-a dus cu gândul la una dintre iluziile prezente de obicei în viaţa unui cititor legată de lectura unei cărţi în limba străină în care a fost scrisă.

Există credinţa că, în general, lectura unei cărţi în limba originală oferă o mai mare apropiere de cuvintele autorului şi implicit o experiență de lectură mai adevărată, în înţeles artistic al cuvântului. La prima vedere pare o concepţie logică, dar este în esenţă total greşită.

Acum câţiva ani s-a efectuat un studiu în Anglia şi Franţa, pe elevii unor licee din aceste ţări. Lotul A a fost format din elevi englezi, lotul B din elevi francezi, iar lotul C din elevi francezi fluenţi în limba engleză. Cu toţi au citit cartea lui Charles DickensA Tale of Two Cities, lotul A şi C în limba engleză, iar lotul B în limba franceză. Apoi au fost puşi să răspundă la un chestionar complex în legătură cu cartea citită. Rezultatele au fost destul de surprinzătoare, dar nu şi pentru neurologi: cartea a fost interpretată la fel nu de englezi şi de francezii care au citit-o în original, ci de englezi şi de cei care au citit-o în traducere.

Acest lucru s-a întâmplat pentru că zonele din creier în care se învaţă limba maternă şi limbile străine sunt total diferite. Acest lucru se bănuia de mult, pentru că unii pacienţi cu accident vascular cerebral pierdeau capacitatea de a vorbi limba materna, dar nu şi pe aceea legată de limbile străine învăţate. În ultimii ani prin RMN-uri cerebrale au fost cartografiate foarte clar aceste zone.

Faptul că aceste zone sunt diferite, va face şi ca legăturile dintre ele şi alte zone ale creierului să fie diferite, deci şi ceea ce simţim sau raţionăm în legătură cu o carte va fi diferit funcţie de limba în care o citim. Iar experienţa citirii lui A Tale of Two Cities în limba noastră maternă, s-ar putea să fie mult aproape de ceea ce simt englezii când o citesc şi poate chiar mult mai aproape şi de ceea ce a vrut Dickens să facă cu acest roman, decât dacă am citi-o în engleză.

Aşa că îi rog pe traducători să traducă, pe editori să editeze şi pe redactori să redacteze cât mai multe cărţi străine, pentru că eu unul voi citi, dacă am ocazia, aproape întotdeauna cărţile în româneşte. Din păcate, cel puţin în ceea ce priveşte literatura speculativă, parcă situaţia, de la an la an, este tot mai sumbra în România. În 2012 traducerile se numără pe degetele de la maxim două mâini, cărţile noi sunt şi mai puţine, iar reeditările (tipice pentru o piaţă de carte în stagnare sau declin) sunt în floare. Păcat că trebuie să dăm banii editurilor străine, în loc să plătim traducătorii, editorii sau tipografii noştri.

28 Comments

  1. fain articol, bravo. interesant pusă problema.

  2. Stii care e problema? Avem traducatori prosti. E trist, dar adevarat. Din punctul de vedere al cititorului nu se vede asta, nu sunt greseli majore, totul suna frumos in romana… dar, daca ai curiozitatea sa compari cu originalul, iti dai seama ca sunt de fapt 2 carti diferite! Nu pot sa inteleg de ce o persoana care nu stie limba engleza (franceza, spaniola…) ar vrea sa traduca din limba respectiva. Eu o stiu si nu m-as incumeta la asa ceva. De ce sa rescrii o carte pentru ca tu de fapt nu pricepi despre ce e vorba? Iar editurilor nu le pasa… munceste redactorul sau corectorul sau nimeni, ca doar nu s-or prinde cititorii ca in volum sunt cai verzi pe pereti. Trebuie sa ne platim traducatorii, dar doar pe cei care merita.

    Inainte sa lucrez cu chestiile astea, citeam si eu in romana. Dupa un an de redactat m-am hotarat sa n-o mai fac daca nu cunosc traducatorul. Eu vrea sa citesc ce a scris Dickens, nu ce si-a imaginat Vasile ca a vrut sa scrie Dickens.

    • Ca sa fie clar: vorbesc doar despre traducerile noastre SF&F si nu spun ca nu avem *nici un* traducator bun. Avem cativa foarte buni… dar prea putini.

  3. @Jen “Eu vrea sa citesc ce a scris Dickens”

    Nu cred ca vrei asta 🙂 Vrei sa citesti ceea ce a vrut sa-ti spuna Dickens cand a scris. Ceea nu este acelasi lucru. Iar traducatorul trebuie sa faca in asa fel incat frazele traduse sa fie percepute in acelasi fel de romani, precum sunt cele in original de catre englezi. Si asta inseamna ca trebuie sa cunoasca mult mai multe decat doar cele doua limbi la perfectie.

  4. “In a hole in the ground there lived a hobbit.”

    “Într-o gaură în pământ, acolo au trait un hobbit.” traducere google translate

    “A fost odata un hobbit care locuia intr-o gaura in pamant.” traducere Catinca Ralea

    “Candva, intr-o vizuina sapata in pamant traia un hobbit.” traducere Junona Tutunea

    Cand traduci propozitia de mai sus trebuie sa cunosti foarte bine cele doua limbi, apoi sa stii ca aceasta carte este scrisa pentru copii, ceea ce va schimba radical traducerea pentru ca exista (sau ma rog, au existat) diferente fundamentale in felul in care arata si se spun povestile in romanesti si in engleza. Apoi trebuie sa cunosti felul in care basmele, istoria, trecutul, legendele sunt percepute in Anglia unde familia regala isi cunoaste arborele genealogic pana prin anul 700 si multi englezi isi cunosc stramosii cel putin cu vreo jumatate de mileniu in urma. Astfel exista diferente majore in modul in care cuvintele englezesti sugereaza trecutul indeparta si felul in care limba romana o face. (Asta e legat si de ceea ce am scris mai sus, de modul in care cuvintele in engleza patrund in cu totul alte cotloane ale creierului nostru, decat cuvintele pe care le-am invatat de la mama)

    Cred ca un traducator slab schimba cuvintele si distruge cartea, unul mediu traduce corect dar schimba cartea (prin carte inteleg nu ceea ce scrie pe foaie, ci ceea ce se petrece in momentul in care cuvintele autorului ajung in mintea cititorului), iar cel bun schimba putin cuvintele si frazele, dar pastreaza astfel cartea.

  5. @ Jen

    Nu cred ca am spus, dar sunt de acord cu tine 🙂 Comentariile mele sunt mai mult o completare a articolului.

  6. Si eu sunt de acord cu tine, doar ca nu cred ca asta se poate intampla – cel putin nu aici, acum, cu traducatorii si editurile pe care le avem.

  7. Foarte interesant articolul. Relevant si studiul descris. Cat priveste traducatorii nostri, ei sunt buni si chiar foarte buni. Singura problema este timpul Presiunea editurilor pentru o traducere cat mai rapida isi arata coltii in diversele scapari, vizibile uneori si la cei foarte buni. Iar presiunea timpului, vine si însoţită de tarifele prea mici oferite de edituri.

  8. Articolul mi se pare cam SF. In primul rand pentru ca nu exista francezi fluentzi in engleza, deci experimentu a fost prost gandit din capul locului. In al doilea rand e cat se poate de adevarata afirmatzia ca citind o carte tradusa de fapt citesti ce a intzeles traducatorul din ea. Stiu mai multe cazuri in care elemente cheie, gen poanta de final a unei povesti, au fost nu prost traduse, ci de-a dreptul neintzelese si distruse de traducator.

  9. Frumoasa interpretare redata in acest articol! In sfarsit ma intelege cineva de ce nu ma apuc sa citesc o carte intreaga in franceza ( devenita limba mea de exprimare de cativa ani buni), ci prefer toate cartile care imi trec prin mana sa fie in romaneste! Cu exceptia povestilor care le citesc fiului meu, care are doua limbi materne ( ii este mai usor sa se exprime in franceza, avand in vedere ca face scoala in franceza, iar acasa ii vorbim romaneste). Felicitari Tudor, bine interceptata si transpusa pe hartie aceasta realitate!

    Doi la mana: Zicea cineva ca nu exista francezi fluenti in engleza? Se insela! Exista! 🙂 Nu ii intalnesc chiar zilnic, dar sa stiti ca ei, daca vor, reusesc sa pronunte H, i-am auzit eu citind rugaciuni in latina.

    PS Daca auziti prin vacante un francez ce zice (sper ca nu ma ucideti ca voi scrie fonetic, dar altfel nu ati intelege) : ”Ai em angri!”, sa nu credeti ca ar fi nervos pe voi, ci vrea sa spuna ca ii este foame! :))

  10. De unde stim noi, romanii, ce simt englezii cand citesc cartea? Avem referinte culturale diferite. Ce intelegem noi din O scrisoare pierduta si ce ar intelege ei? Dar teatrul si muzica japoneza, le intelegem la fel, si noi si niponii? Evident ca nu! Parerea mea este ca nu vom simti niciodata la fel, dar traducerea trebuie sa devieze cat mai putin de la original, sa nu fie o adaptare pentru “simturile” noastre.

  11. Pingback: Dacă nu ar exista traducători, am citi cu toţii aceeaşi carte? » Cititor SF

  12. De ce nu am traduce simplu “Intr-o gaura in pamant traia candva un hobbit”?
    In plus, iata: nimeni nu a adaptat termenul “hobbit” pentru romani.
    Mie mi se pare ca cititorii adulti nu au nevoie de adaptare, se pierde din intentia autorului.

  13. Probabil ca unele carti merita sa apara traduse in doua variante: una puternic adaptata si alta foarte fidela (eventual cu note de subsol). La doua edituri diferite (care sa-si faca un renume din caracteristica)? Ar fi mai complicat.

  14. @andreea DH
    Eu am avut o revelatie in vara asta, cand am recitit Noaptea de Sanziene si mi-am dat seama cat de puternic este pentru mine impactul cuvintelor “Te iubesc” scrise in romaneste, fata de ceea ce-mi produc aceleasi cuvinte scrise intr-o limba straina.

    @Abra Gham
    “De ce nu am traduce simplu “Intr-o gaura in pamant traia candva un hobbit”?”
    Sonoritatea nu-i ok. Suna a cantecel de copii 🙂 Prea multe cuvinte de 2 silabe unul dupa celalalt.

    “nimeni nu a adaptat termenul “hobbit” pentru romani.”
    🙂 Nu stiu cum s-ar putea adapta. Tolkien a inventat si fiinta si termenul.

  15. Dar la fel suna si originalul, cu foarte multe cuvinte rostite scurt.

    Vizavi de hobbit – vezi la nemti, care adapteaza tot. Tot. Chiar si substantive inventate de autorul strain (si care nu sunt nici macar formate plecand de la cuvinte care exista); chiar si numele proprii (ca li se pare ca alea originale nu suna ok in limba lor)…

  16. M-am mai uitat acum pe la nemti: intr-adevar, mai folosesc si ei “hobbit”; io cred ca am nimerit fragment cu “halbling”. Probabil ca lui Tolkien i-au ingaduit mai multe, l-au crutat, insa ei chiar adapteaza puternic, chiar si cand nu te-astepti 🙂

  17. Mie dimpotriva, “Intr-o gaura in pamant traia candva un hobbit” imi suna cel mai bine. Insa “A fost odata un hobbit care locuia intr-o gaura in pamant.” respecta introducerea traditionala a basmelor romanesti, deci pot intelege alegerea. Iar vizuina e mai corecta, dar plata.

    • @Abra Gham @Gabriel

      Numai ca “a fost odata”, cum bine spui, te duce cu gandul la basme, adica la ceva ce s-a petrecut in vechime, dar in trecutul lumii noastre. Ceea ce nu este valabil pentru Middle-Earth, care este o lume secundara, independenta de Pamantul si de istoria noastra. Deci “a fost odata”, nu respecta nici cuvintele in engleza, nici ceea ce vroia Tolkien sa transmita. Dar oare ceea ce produce “o fost odata” cititorului roman, nu este la fel cu ceea ce produc cuvintele diferite in engleza, cititorului britanic? Aici discutia se complica foarte mult pentru ca echivalentul basmelor romanesti sau germane, a disparut din Anglia dupa cucerea normanda din 1066. Iar Tolkien a dorit prin Middle-Earth sa recreeze, de fapt, basmele eroice anglo-saxone. Deci s-ar putea ca “a fost odata” sa fie traducerea corecta chiar daca se indeparteaza de cuvintelor autorului.

      Cat de mult mi-ar place sa discut cu traducatorii despre lucrurile astea! Dar din pacate domnul Ghidoveanu intreaba “câte cărți ați tradus până acum?”, fara sa considere ca aceste discutii merita vreo atentie 🙁

  18. Am vrut sa zic si eu ce a zis Aron Biro, ca e logic ca zona din creier englezasca sa fie in alt loc decit cea franceza 🙂 Mi s-a parut interesant studiul, iar ipoteza este probabil corecta, presupunind ca traducerea este corecta din punct de vedere al exprimarii in alta limba a ceea ce a vrut autorul. Dar acest lucru este aproape imposibil. Sint alte studii care arata cit de imperfect ne intelegem unul pe altul, chiar cind avem impresia ca am comunicat perfect.

    Asta nu inseamna ca o traducere buna nu este o opera de arta in sine, o variatie care poate placea mult mai mult decit originalul, dar nu are sens sa comparam interpretarea unui bun cunoscator de limba cu interpretarea personala a aceleiasi limbi din partea cititorului. Sint doua lucruri complet diferite.

  19. Pingback: Netule, Măria Ta! | Galileo Online

  20. Depinde extrem de mult. Nu mai citest demult in Romana carti SF cel putin. Revelatia am avut-o cu Infanteria Stelara a lui Heinlein. Alta carte – cu totul alta carte.

    Nu mai citest in romana si pentru ca am renuntat la hartie – Kindle all the way. Si ca si format electronic, publicatiile in romana sunt extrem de putine.

    • Putine, dar din fericire tot mai multe, pe zi ce trece.

    • Sa inteleg ca nu citesti un scriitor rus? Sau danez? Sau turc? Majoritatea oamenilor stiu engleza. Ce te faci cu ce e scris in limbi pe care nu le intelegi? Traducerea in romaneste are si scapari, dar majoritarea cartilor respecta intr-un mod fidel ce a vrut sa spuna scriitorul.

      • Traducerile sunt ca femeile: fie sunt fidele, dar mai putin frumoase, fie sunt frumoase, dar cu siguranta mai putin fidele

  21. Pingback: Science Fiction And Fantasy - Page 91

  22. Pingback: Despre Lagoon şi cărţile audio » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu